Am nevoie

„Exist, am nevoie, am dreptul!”

Ființa umană caută în mod constant să-și satisfacă nevoile. Stresul este de cele mai multe ori expresia unei tentative nereușite de a răspunde unei nevoi. Prin urmare, a recunoaște că am nevoi devine o condiție necesară în procesul de vindecare și dezvoltare.
Ieșirea din stres implică atitudini adecvate în raport cu satisfacerea nevoilor. Nu poți cultiva atitudini negative și în același timp să te aștepți la bunăstare.
Cum să construiești și să stăpânești atitudini adaptative devine un aspect esențial pentru starea de bine. Prin urmare, satisfacerea unei nevoi implică un mijloc pe măsură.
Dacă, spre exemplu, încerci să-ți satisfaci nevoile afective printr-un exercițiu de putere și control, evident, aceste nevoi vor rămâne nesatisfăcute. Puterea și controlul devin un mijloc nepotrivit într-un asemenea context. Altceva ar fi o atitudine de acceptare necondiționată a realității interioare a celuilalt exprimată prin tandrețe și susținere.
Cum ne satisfacem nevoile? Cu atitudini și aptitudini pe măsură.
Pentru a-mi satisface în mod adecvat nevoile este esențial să ies din zona de conflict. Doar o atitudine congruentă cu nevoile este cu adevărat viabilă. Altfel, voi rămâne frustrat și voi derapa în suferință și patologie.
Am nevoie să mă odihnesc, dar nu-mi permit să o fac, pentru că nu am terminat treaba și muncesc până mă prăbușesc. Am nevoie de iubire și apreciere, dar resping orice semnal în această direcție, pentru că eu însumi mă devalorizez. Încep să devin conștient de unele nevoi pe care le am, dar nu pot concepe că am dreptul să le dau curs.
Chiar și atunci când afirmăm că ne dorim un lucru, că vrem cu adevărat să atingem un anumit obiectiv, dacă ceea ce credem la nivel inconștient e contrar, vor începe să apară ezitările, îndoielile, amânările, vom inventa piedici insurmontabile sau pur și simplu vom uita acel lucru.
Nevoile sunt susținute sau subminate de convingeri, de sistemul nostru de credințe.
Nu poți să-ți hrănești stima de sine, spre exemplu – care este o nevoie fundamentală – făcând afirmații devalorizante la adresa ta. Altfel spus, vrei să mergi într-o anumită direcție și admiți că în acea direcție sunt scopurile tale, dar îți creezi gânduri contrare și privești în direcția opusă. Este esențial să exersăm congruența.
Filmul vieții noastre poate fi o capodoperă, o producție mediocră sau pur și simplu o porcărie ordinară. Un film bun are nevoie de un scenariu pe măsură. În domeniul comunicării se vorbește despre așa-numitele scenarii de eșec care sunt, practic, niște conduite cu deznodământ previzibil. S-a demonstrat existența unei corelații puternice între aceste scenarii cu deznodământ negativ și inabilitatea persoanei de a-și satisface în mod adecvat nevoile îndreptățite.
Tămăduirea sufletului implică o ieșire viabilă din conflict printr-o asumare justă a nevoilor și a unor modalități adecvate de satisfacere a acestora. În nevroză persoana fuge, respinge, neagă. În procesul de vindecare ne asumăm, intrăm în contact, afirmăm.
Relațiile cu semenul sunt locul suferinței noastre, dar și al vindecării. În relație se nasc și se întrețin dramele și tot aici ne tămăduim de nevroze.
Nimeni nu se poate vindeca și nu se poate salva de unul singur. Este o trufie care nu poate să ducă decât la cădere. Există un caz bine cunoscut. O realitate care se închide în sine, încet-încet, se sufocă și moare. Psihicul este o formă a vieții de relație, spun psihologii.
A fi pozitiv față de sine și față de celălalt, eu sunt OK, tu ești OK, iată modelul potrivit care ne permite satisfacerea nevoilor fundamentale, vindecarea și accesul la iubire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *