Credința fundamentală în bine

În lumea asta necazuri veți avea. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.
Ioan 16, 33

Existența răului nu exclude posibilitatea de a recunoaște și de a alege binele. Liber-arbitru înseamnă posibilitatea de a alege. Indiferent de realitate sunt liber să aleg răspunsul.
Credința fundamentală în bine, în sensul bun al devenirii lucrurilor aduce lumină în necunoscut, iar incertitudinea care însoțește experiența noului devine tolerabilă și chiar incitantă.
O convingere care nu are în vedere binele, sensul binelui este evident o convingere greșită. Ființa umană nu a fost creată pentru a se rata, ci pentru a se împlini. Este important să cultivăm atitudini congruente cu sensul profund al vieții, cu menirea pe care o avem de a ne împlini vocația existențială. Omul este însă liber să aleagă.
Deprinderea de a gândi constructiv se obține prin exercițiu, care nu este confortabil, dar este benefic. Consolidează emoțiile pozitive și, prin urmare, starea de bine.
Când mintea și inima sunt luminate de har, întunericul din lume nu ne mai influențează. Suntem călăuziți de lumina din interior.
Este esențial să ne întărim credința, încrederea fundamentală în bine, în sensul bun al devenirii lucrurilor. Astfel, încet-încet, vom putea să acționăm în pofida îndoielilor și a fricii de eșec.
O gândire negativă nu ne poate apropia în mod real unul de celălalt, doar gândul cel bun poate. Gândul cel bun se întemeiază pe o cunoaștere profundă și autentică a condiției umane. Pilonii acestei cunoașteri sunt acceptarea și compasiunea.
Chiar și atunci când au un comportament negativ oamenii caută, de fapt, să-și satisfacă nevoile, nevoi la fel de îndreptățite ca și ale noastre pentru că sunt universal umane.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *