PIM: Un univers lăuntric înnoit, un pământ nou… (3)

Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit.
– Romani 12, 2
Introducere
Nu putem schimba o structură atâta timp cât ne agățăm de ea ca de o resursă salvatoare. Agață-te de ceea ce ești și vei rămâne ceea ce ești.Nu putem schimba un efect care deja s-a produs, este evident, dar putem schimba efectul următor operând o schimbare asupra cauzei prin schimbarea minții.

Viața noastră este o expresie a tiparelor subconștiente, care au pentru noi valoare de adevăr, chiar dacă nu mai știm acest lucru.
Ideile generoase, dorințele, informațiile, idealurile nu produc schimbări atâta timp cât nu devin adevărurile noastre profunde, convingerile noastre.

Comportamentele, modurile în care acționăm și implicit rezultatele pe care le obținem sunt un efect al percepțiilor și credințelor pe care ni le-am însușit. Un nou stil de viață care să ne împlinească în raport cu nevoile profunde și care să confere sens existenței noastre implică un univers lăuntric înnoit, un pământ nou.

Dramele se perpetuează, pentru că ne devin familiare – sunt referința noastră – iar noi avem o nevoie fundamentală de familiar, de o bază de siguranță.

Uneori a opune rezistență și a insista reprezintă modul în care întreținem anxietatea și tensiunea. Renunțarea poate fi atunci soluția pentru a ne recăpăta liniștea interioară. Când este cazul să perseverezi și când este mai potrivit să renunți? Iată două întrebări fundamentale!

Dacă A îl determină pe B, iar B este ceea ce îmi doresc în viața mea, atunci este important să am grijă ca A să devină o constantă a existenței mele.

Nu modurile fundamentale de funcționare ne fac diferiți și ne duc pe traiectorii diferite, ci alegerile pe care le facem. Deciziile generează obiceiuri, iar obiceiurile fac diferența.

Înainte de formarea unui obicei avem nevoie de participarea voinței, pentru că în timpul formării lui experimentăm dificultatea, disconfortul, chiar suferința. Însă, pe măsură ce obiceiul se instalează, experimentăm o nouă zonă de confort și satisfacția unei mai bune valorificări a potențialului personal.

În centrul dezvoltării personale se află o disciplină a gândirii și o pază a minții, care se întemeiază pe înțelegerea corectă a naturii umane și pe exercițiu sau asceză, cum spun Părinții neptici.

Este esențial să intrăm într-un proces de conștientizare a vechilor convingeri, a tiparelor de gândire și să realizăm efectiv o restructurare în toate planurile ființei noastre: cognitiv, emoțional, comportamental și spiritual. Să ne curățim inimile, să ne întărim în credință și să ne deprindem cu faptele bune. Altfel, rămânem ceea ce suntem.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *