Convingerile și deciziile pe care le elaborăm în raport cu acestea ne conduc la scenarii previzibile în ceea ce privește viața noastră. Aceste convingeri străbat ca un fir roșu povestea vieții noastre susținând moduri adecvate de satisfacere a nevoilor fundamentale îndreptățite sau dimpotrivă, împiedicând într-o măsură mai mică sau mai mare satisfacerea acestora și afectând astfel calitatea vieții persoanei și împlinirea acesteia.
Procesul înnoirii minții pleacă de la următoarea axiomă:
O convingere rațională (adaptativă, funcțională) este acea convingere congruentă cu nevoile fundamentale îndreptățite și cu acele aspirații firești care ne conduc la împlinire printr-o valorificare plenară a potențialului personal.Convingerile iraționale sunt acele convingeri investite cu valoare de adevăr, dar având în realitate un caracter arbitrar, absolutist și limitativ, chiar dacă pot fi explicate prin intermediul unor evenimente timpurii în contextul cărora au fost elaborate. Aceste convingeri sunt expresia unor alegeri personale și ne sabotează existența, de cele mai multe ori fără ca noi să conștientizăm și să ne punem astfel problema validității lor.
Lucrul cu adevărat important este că pot fi schimbate!
Iată câteva exemple de convingeri negative:
Trăim într-o lume nesigură.
Succesul nu este pentru mine.
Sunt urmărit de ghinion.
Oamenii nu mă apreciază.
Mă poticnesc întotdeauna când sunt aproape de reușită.
În ce privește viitorul, mă aștept la ce este mai rău.
Femeile nu au nicio șansă.
Nu sunt suficient de bun.
Nevoile umane
Nevoile umane sunt exigențe ontologice și de felul în care înțelegem să ne raportăm la ele depinde calitatea vieții, starea de bine și în ultimă instanță însăși viața noastră. Nesatisfacerea lor conduce la dezechilibru, la deficit, la frustrare, la suferință și chiar la moarte.
Căutăm permanent răspunsuri la aceste nevoi, dar aceste răspunsuri nu sunt întotdeauna adecvate, fiind uneori doar o compensare în captivitatea căreia cădem prin dezvoltarea unor dependențe și automatisme formate prin repetiție.
Ființa umană este un sistem complex a cărui funcționare depinde de satisfacerea unui întreg ansamblu de nevoi. Putem vorbi despre câteva mari categorii: nevoi biologice (fiziologice, neurologice), nevoi psihosociale și nevoi spirituale.
Iată câteva astfel de nevoi îndeobște recunoscute și care sunt exprimate la nivelul vieții cotidiene de majoritatea oamenilor:
Nevoia de a avea o bază de siguranță este trăită în copilărie ca nevoie de atașament sigur față de o persoană care oferă protecție (părinții, mama). Împlinirea acestei nevoi conferă un sentiment de siguranță și încredere în relația cu ceilalți și față de viață în general.
Nevoia de a fi autonom înseamnă a putea cerceta și explora lumea pe cont propriu, a avea inițiative, a călători etc. Împlinirea acestei nevoi este trăită ca sentiment de libertate în mișcare.
Nevoia de stimă/ respect de sine, de a fi o persoană valoroasă, a cărei împlinire este trăită ca certitudine că ești iubit, că ești o persoană de valoare.
Nevoia de a avea o identitate proprie înseamnă a sublinia ceea ce te deosebește de ceilalți, a putea să-ți oferi un răspuns clar la întrebarea cine sunt eu?. Împlinirea acestei nevoi este exprimată ca mod unic de a fi în această lume.
Nevoia de a avea un sens și de a duce o viață semnificativă implică exersarea propriei vocații care se înscrie într-un context mai cuprinzător, transcendent. Împlinirea acestei nevoi este trăită ca sentiment de plenitudine în plan existențial.
Iată câteva moduri de a exprima convingeri adaptative în raport cu două dintre nevoile psihosociale de bază.
Nevoia de a avea valoare. Această nevoie se poate regăsi în expresii precum:
Sunt suficient de bun.
Am darurile mele pe care le pot exprima într-un mod constructiv, creativ.
Pot să-mi aduc contribuția mea.
Pot să ofer lucruri de valoare.
Ceilalți pot beneficia de pe urma calităților, cunoștințelor și competențelor mele.
Mă simt demn de a fi iubit și știu că sunt oameni care mă apreciază și mă iubesc, așa cum și eu îi iubesc pe ei.
Nevoia de a fi tu însuți. Această nevoie se poate regăsi în expresii precum:
Știu cine sunt, care este identitatea mea. Mă asum pe mine însumi.
Sunt OK așa cum sunt, unic și irepetabil. Nu simt nevoia să fiu altcineva.
Pot avea propriul meu proiect de viață.
Îmi iau libertatea să aparțin acelui mediu sau acelei comunități față de care trăiesc o afinitate profundă și în același timp să mă delimitez de orice ofertă în care nu mă regăsesc și care nu mă reprezintă indiferent de avantajele de conjunctură.
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 2 şi 9 noiembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, București, din 16 septembrie
Ateliere de dezvoltare personală