PIM: Emoţiile, componentă definitorie a umanului (6)

Emoţiile, afectivitatea în general, reprezintă o componentă definitorie a umanului. Fără afectivitate nu am mai cunoaşte nici bucuria, nici compasiunea, nici tristeţea, nici dragostea.

Emoţiile dau vibraţie existenţei şi ne transmit mesaje relevante despre gândirea, nevoile şi acţiunile noastre, dar şi despre relaţia noastră cu mediul înconjurător, cu diversele împrejurări de viaţă.
Emoţiile sunt un indicator nepreţuit privind starea organismului nostru. Ele oferă un răspuns global însoţit de semnificaţii, în raport cu o anumită situaţie, fenomen, obiect sau persoană.

Atunci când condiţiile noastre interne primesc răspunsuri favorabile simţim plăcere, mulţumire, bucurie. Dimpotrivă, când cerinţele interne sunt nesatisfăcute, putem trăi frustrare, durere, nemulţumire, tristeţe.

Este important să reţinem că atunci când vorbim despre emoţii, semnificaţia este un aspect esențial. Mai precis, nu obiectul în sine, nu o anumită situaţie induc o anume stare emoţională, cât mai degrabă semnificaţia pe care persoana o acordă acelei situaţii.

O semnificaţie pe care o acordăm în mod repetat unei anumite situaţii care ţine de mediul înconjurător sau de condiţiile interne, fiziologice, motivaţionale tinde să genereze stări caracterizate de o anumită constanță, o anumită calitate a trăirii, atât în sens pozitiv, adaptativ, cât şi într-un sens dezadaptativ, de suferinţă, anxietate, depresie. Putem vorbi astfel de dispoziţii afective, sentimente şi pasiuni, care implică ansamblul personalităţii. Putem cunoaşte o adevărată stare de bine sau dimpotrivă, de stres, stări de rău şi chiar maladii, în funcţie de calitatea trăirilor noastre, de intensitatea şi frecvenţa acestora.

Emoţiile au un rol esenţial în abordarea pe care o propunem. Miza noastră în acest context este să ne eliberăm de emoţiile toxice, disfuncţionale care ne tulbură şi ne afectează existența, iar pe de altă parte, să modelăm acele condiţii interne care să favorizeze dispoziţiile pozitive, starea de bine şi care să energizeze acţiunile constructive.

Abilitatea de a intra în contact cu emoţiile noastre este importantă pentru o autentică înnoire a minţii. Când emoţiile noastre sunt refulate, închistate, nu ne putem exprima liber, ne simţim blocaţi şi în tensiune. În aceste condiţii, comportamentele noastre sunt rigide, lipsite de flexibilitate, iar adaptarea noastră are de suferit.

Posibilitatea noastră de a intra în contact cu emoţiile, de a le exprima şi de a le lasă să „curgă” atunci când este cazul, reprezintă un element important al procesului de înnoire.

Este important de precizat că nu este totuşi suficient să ne exprimăm emoţiile pentru a ne schimba viața. Este necesar să ne schimbăm şi convingerile disfuncţionale, limitative.

Chiar dacă descărcăm o trăire dureroasă legată de o anumită împrejurare, starea poate recidiva dacă nu am schimbat şi atitudinea faţă de acea împrejurare.

Va fi important să ne remodelăm gândurile, aşteptările, abordarea pentru a realiza o mai bună adaptare şi pentru a ne satisfice în mod adecvat trebuinţele. Prin urmare, eliberarea emoţională trebuie însoţită şi de o restructurare cognitivă. Aceasta are în vedere schimbarea atitudinilor vechi, limitative cu altele noi, cu adevărat utile, funcţionale.

Astfel putem renunţa la convingeri nesănătoase de genul: „nu sunt destul de bun”, „nu sunt demn de a fi iubit”, înlocuindu-le cu altele, cum ar fi: „sunt destul de bun”, „sunt demn de a fi iubit”.

Aceste convingeri noi vor fi validate cu ajutorul procedeului „Procesul înnoirii minţii”, iar aplicarea repetată a acestuia ne va permite să construim trasee neuronale noi. Noile convingeri vor fi baza dezvoltării unor noi comportamente adaptative care vor răspunde nevoilor şi vor permite dezvoltarea.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *