Simple cugetări…

Confruntarea, cheia oricărei schimbări

Confruntarea se practică când status quo-ul nu mai e acceptabil. Atitudinea în confruntare este nu-mi place şi vreau altceva, lucrul acesta nu corespunde nevoilor mele. Este mijlocul cel mai direct şi eficace pentru a obţine o schimbare, pentru că permite o raportare directă la tine însuţi, să-ţi înţelegi conflictele și aşteptările şi să te ocupi de acest lucru.

Astfel, confruntarea devine punctul de plecare pentru o mai bună înţelegere de sine, dar și o premiză pentu o mai bună înțelegere cu ceilalți.

Dacă nu vă confruntaţi, nu veţi opera nicio schimbare. Confruntarea debutează în sânul propriei persoane: să ştim ce vrem, să fim autentici, să cerem, dar și să punem punct pentru a deschide un nou capitol. Iată, confruntarea o realizăm pentru noi înșine. Nu este o reacţie de dispreţ, nu este ceva împotriva celorlalți, nu implică o devalorizare, dimpotrivă, miza este întotdeauna constructivă, avem în vedere o poziție ok-ok.

Mai bine durere decât depresie

De cele mai multe ori omul refuză experienţa durerii, chiar dacă ea este de cele mai multe ori purificatoare. Dovadă – oamenii ajung să intre în depresie, să dezvolte idei suicidare şi chiar să moară, decât să trăiască travaliul vindecător care trece prin durere.

Dar, deși fugim de durere, este important să știm că depresia însăşi este o stare cumplită… Ce este, în general, în spatele depresiei? Este un ego neconsolat, adică un ego care nu renunţă la poziţia lui. Cele mai multe motive de tristeţe de aici vin şi uneori ajung să derapeze în depresie. De aceea propun la nivel conceptual ideea de trecere de la un eu condiţionat-conflictual la eul liber congruent, care implică integrarea umbrei, lucrul cu compulsia principală – conform tipului nostru de personaltate – restructurarea credinţelor iraţionale și travaliul cu angoasele fundamentale legate de moarte.

Dreapta măsură

Uneori este de dorit să vrei mai mult, alteori mai puţin. Când e prea puţin şi timpul bălteşte, e de dorit să vrei mai mult. Când timpul ajunge să fie întins ca un arc şi mai are putin şi se rupe, e de dorit să vrei mai puţin. Însă uneori vrei mai mult pentru că trăieşti un deficit construit; pentru că e un deficit al ego-ului, nu al vieţii. Alteori timpul se scurge fără prea mult folos datorită comodității și fricii de angajament; ne refugiem în zona de confort. Este esențial să găsim echilibrul, dreapta măsură. Altfel vom plăti un preț de suferință, stres și nemulțumire. Este o înțelepciune elementară.

Indecizie

Dacă tu nu vei lua decizii pentru tine, atunci natura, cosmosul, mediul înconjurator va fi obligat să ia decizii pentru tine. Atâta timp cât “ne rabdă pământul”, pamântul este obligat să facă ceva pentru noi, dacă noi nu suntem dispuşi să facem ceva din proprie inițiativă. Ajungem să fim parte a unei economii și a unei mișcări care ne cuprinde şi ne transcende, într-un sens care ne scoate într-un fel din jocul deciziilor. Pur și simplu suntem anulați. Este valabil și pentru oameni, dar este valabil și pentru națiuni. Nota bene.