Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.
Matei 11, 28
Iertați-mă, viața îmi este insuportabilă. Acestea au fost ultimele cuvinte ale artistei franceze Dalida, scrise pe o bucată de hârtie înainte de tragicul său sfârșit. Cuvinte de o nemărginită tristețe ale unei femei care aparent a avut totul pentru a fi fericită: glorie, bani, frumusețe, admirație…
Dacă ar fi să ne raportăm și la un alt cadru al vieții, atunci acesta ar putea fi cel spiritual, care privește relația noastră cu Dumnezeu.
Cine este Dumnezeu? Dumnezeu este Creatorul nostru, prin urmare este Tatăl nostru sau, altfel spus, este Sursa noastră de viață. De multe ori, experiența înstrăinării, această stare de a fi singur, aruncat în lume ne poate determina să ne întoarcem fața către Dumnezeu. Astfel mulți dintre noi am luat decizia să ne întoarcem. Dar la cine ne-am întors de fapt?
Am auzit de multe ori vorbindu-se despre conceptul de Dumnezeu, despre care un filozof onorabil este dispus să vorbească. Care sunt rezultatele muncii unui gânditor? Conceptele despre lume și viață. Iar un asemenea concept poate fi și Dumnezeu. În mintea fiecăruia dintre noi există un mic filozof, un fel de demiurg care creează o lume formată din concepte și raționamente.
Întrebarea este însă în ultimă instanță: la cine ne raportăm, la dumnezeul cel creat de om, adică de mintea mea sau la Dumnezeul Care l-a creat pe om, adică la Sursa vieții mele? Uneori apar confuzii, ne raportăm la Dumnezeul Cel viu, Cel adevărat, Dumnezeul Persoană Care este cu adevărat Calea mântuirii mele sau la dumnezeul idee, dumnezeul pârghie pentru angoasele mele existențiale?
Am auzit că este bine să crezi, este bine să te rogi, te simți mai bine. Sunt lucruri artificiale, pentru că, de fapt, lipsește relația, lipsește persoana.
Pe cine iubesc eu? Îmi iubesc copiii, îmi iubesc soția, îmi iubesc părinții sau o poză a lor sau un concept oarecare? Uneori putem fi în această confuzie. Am o relație cu Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul Persoană? Atunci înseamnă că-mi iubesc și aproapele. Tot cel ce va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește.
Cred că aceasta este adevărata măsură a credinței, adevărata măsură a iubirii, a iubirii mistice și care de cele mai multe ori nu poate să fie exprimată decât poetic. Avem nevoie de o lucrare interioară ca să înțelegem cuvântul lui Dumnezeu, de aceea ni se și recomandă să ne rugăm înainte de a citi un capitol din Sfânta Scriptură pentru a ni se descoperi înțelesurile tainice ale acelor versete. Altfel, în cel mai bun caz, facem un exercițiu de cultură generală și putem cita din Scripturi.
Va urma…