Privită dintr-un anumit unghi, vindecarea înseamnă integrarea polarităților, iar integrerea acestor polarități echivalează cu integrarea umbrelor. Problematica noatră existențială se asociază cu o serie de condiții interne neasumate. Polaritățile pot avea în vedere o diversitate de elemente, de la funcții și trăsături, până la emoții refulate. Tot ceea ce este refulat și se află sub interdicție, înseamnă, de fapt, umbră.
Spre exemplu, o persoană care și-a refulat egoismul, pentru că i s-a spus că este egoistă, cândva în copilărie și-a mai luat și două palme pentru asta, va face tot ce poate să nu fie și să nu pară egoistă. Indiferent de situație, ea se va sabota sever și își va batjocori propriile drepturi și nevoi, doar ca să nu pară egoistă. În felul acesta, nu mai poate funcționa firesc și nu își mai poate exersa drepturile în mod normal. Dacă eu îmi refulez cu totul egoismul în zona umbrei, pot să fiu copleșit în anumite situații și pot să fiu foarte ușor manevrat prin sentimente de vinovăție, care pot fi cumplite. Și sigur că oamenii vinovați trebuie să plătească, să fie pedepsiți, iar dacă nu este nimeni să o facă, o vei face tu.
Oare cum vom ieși din această situație? Cum spuneam, este vorba despre integrarea polarităților sau altfel spus, să fac loc în identitatea mea ambilor poli. Da, pot fi și generos, altruist în multe situații, dar accept că sunt și egoist și că echilibrul meu și buna mea funcționare depind de coexistenta acestor poli. În felul acesta pot evita și falsele vinovății, și în același timp mă voi simți îndreptățit să-mi satifac într-un mod adecvat nevoile și să beneficiez cum consider de cuviință de propriul meu timp.
Va urma…