Am hotărât să scriu acest manifest după evenimentele tragice de la Paris din noiembrie 2015. Parisul este într-un fel inima civilizației occidentale, iar el ne vorbește acum despre tragedia unei întregi umanități. Unii dintre noi și-au pierdut în mod evident rațiunea și au înlocuit-o cu ura. Omul a fost înzestrat cu rațiune de către Creator și tocmai această calitate definitorie este periclitată în acest timp. Nu este prima dată când renunțăm la rațiune pentru barbarie. Cele două războaie mondiale și alte câteva sute care i-au urmat, vorbesc de asemenea despre pierderea acestei condiții esențiale. Acest text este un apel pentru întoarcerea la rațiune și este dedicat în primul rând tinerilor, pentru că în mod firesc în ei ne punem nădejdea pentru un viitor mai bun.
Față de sine
Să faci tot ceea ce depinde de tine pentru a-ți atinge obiectivele și pentru a-ți satisface nevoile și dorințele rezonabile. Astfel tenacitatea, cunoștințele și aptitudinile tale te vor conduce către rezultate remarcabile, oferindu-ți satisfacții pe măsură.
Dacă lucrurile nu merg totuși așa cum ți-ai propus, fii pregătit să accepți faptul că realitatea nu se supune întotdeauna intențiilor tale, arătându-ți că ai limite.
De aceea, poți căuta alte moduri mai potrivite pentru a-ți satisface nevoile și alte căi pentru a-ți atinge obiectivele.
De asemenea, să ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului: Fără Mine nu puteți face nimic și Facă-se voia Ta din rugăciunea Tatăl nostru.
Prin urmare, poți alege
Să înveți lucruri noi care să-ți permită să te dezvolți, ieșind din zona ta de confort actuală.
Să accepți ceea ce realmente nu poți face și te depășește ținând cont, de asemenea, că ai tot ce-ți trebuie pentru a-ți împlini viața, având o vocație anume care așteaptă să fie trăită.
Să te implici și să faci lucruri care îți stau la îndemână, urmând constant măsura faptelor bune, chiar dacă nu este întotdeauna ușor.
Față de semeni
Să-ți acorzi considerație în mod necondiționat, știut fiind faptul că ești o făptură a lui Dumnezeu, purtător al Chipului Creatorului care te face în mod fundamental bun.
Acceptarea necondiționată să fie temei și în relația ta cu semenul, aproapele tău, care este în aceeași măsură Chip al lui Dumnezeu, făcând distincție între persoană și comportamentul acesteia care nu este întotdeauna adecvat și plăcut, lucru valabil, de altfel, și pentru tine.
Suntem în mod fundamental responsabili pentru viața noastră, pentru ceea ce gândim, spunem și facem și, de asemenea, suntem responsabili față de ceilalți, dar nu și pentru ceilalți – exceptând, bineînțeles, cazul copiilor.
Să ții minte că fiecare dintre noi are daruri speciale și că este chemat să le împlinească, iar lucrul acesta – în virtutea libertății personale – depinde de fiecare, măsura împlinirii darurilor fiind măsura împlinirii vieții.
De asemenea, să ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului: Voi sunteți sarea pământului și lumina lumii și Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
Prin urmare, poți alege
Să te iubești necondiționat și să te accepți cu toate ale tale, așa cum Însuși Dumnezeu te iubește și te acceptă, smerindu-te în același timp în fața măreției vieții și a Celui care este Viața.
Să faci și să trăiești ceea ce te reprezintă, dincolo de trenduri și contingențe, fiind pur și simplu tu însuți și în mod fundamental fiind în Adevăr.
Să-i accepți și să-i iubești pe ceilalți, limitându-ți așteptările față de ei pe cât este omenește posibil, știind că astfel vei putea experia darul minunat al intimității și comuniunii.
Față de viaţă
Să accepți că viața este pur și simplu minunată și încântătoare, oferindu-ți nenumărate motive de mulțumire, dar că uneori apar dificultăți și necazuri pe care ești chemat să le biruiești.
Să fii conștient de faptul că în contextul acesta al dificultăților se consolidează tăria noastră, iar personalitatea se maturizează.
Este important să înțelegem și rostul răbdării în procesul devenirii și împlinirii noastre.
De asemenea, să ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului: În lumea asta necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea și Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru, o Împărăție ca viață veșnic fericită despre care spunem și noi alături de Apostolul Pavel: Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor care Îl iubesc pe El.
Prin urmare, poți alege
Să rabzi unele dificultăți ale vieții, știut fiind că există un liman în toate.
Să treci dacă este cazul prin durere pentru a dobândi o viață înnoită, cu pace și bucurie.
Să privești la semnificația mai profundă a unui eveniment neplăcut sau chiar dureros descoperind acolo un dar uimitor care te așteaptă.
***
Atitudinea rațională este stânca pe care ne construim casa vieții.
Gândirea rațională nu este tot, dar contribuie din plin la calitatea vieții. Este de fapt contribuția noastră esențială la ceea ce se numește stare de bine.
Cum ne sunt gândurile așa ne este și viața.
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”
Seminarul “Comunicare şi dezvoltare personală”
Ateliere de dezvoltare personală