REVOLUŢIONAR: Un psiholog român a pus la punct metoda care îţi SCHIMBĂ MINTEA! (Articol B1.ro)

Articol publicat de site-ul B1.ro

Trăim într-o epocă în care dezvoltarea personală a devenit o obsesie a omului contemporan. Căutăm metode de a ne fi mai bine, mai frumos, mai prosper. Ne dăm în vânt după Napoleon Hill, Eckhart Tolle, Tony Robbins şi alte recomandări New York Times. Puţini ştim însă că avem şi în România o scoală a dezvoltării personale demne de băgat în seamă, iar Daniel Fusărea, cu o experienţă de peste 25 de ani în coaching şi acompaniere, este chiar unul din pionierii acestui domeniu în ţara noastră, scrie Adevărul.

Daniel Fusărea a pus la punct o metodă standardizată de ‘Înnoire a minţii’. Procesul urmăreşte demontarea convingerilor limitative care nu permit dezvoltarea oamenilor la adevăratul potenţial. Ceea ce propune Procesul Înnoirii Minţii (PIM) este identificarea vechilor convingeri iraţionale şi supunerea lor unui proces de invalidare, urmând a fi înlocuite cu altele noi, funcţionale. În caz contrar, raţionamentele eronate din mintea noastră tind să rămână acolo ca un program şi să ne autosaboteze viaţa.
‘Vorbim, în esenţă, de nevoia omului de a avea o stare de bine. Iar această stare de bine este legată de o anumită calitate a trăirii, în corelaţie cu modul în care alegem să ne satisfacem nevoile. Însă există o legătură între convingerile pe care le avem, convingerile noastre fundamentale, şi felul în care înţelegem să ne satisfacem aceste nevoi. Iar convingerile pot fi congruente cu nevoile noastre sau pot fi în conflict. În măsura în care avem o stare de conflict cu noi şi cu lumea, sigur că se pune problema necesităţii unei schimbări’, explică Daniel Fusărea, psihologul care în anul 2000 a creat Centrul pentru Dezvoltare Personală şi Coaching ‘Măiastra’, prima şcoală de coaching din România.

Cum se face concret acest lucru? În primul rând este nevoie de un ‘eu disponibil’ – spune Daniel Fusărea. ‘A lucra cu PIM înseamnă implicit să recunosc că am greşit. Scopul lui este să convertească ceea ce este negativ şi disfuncţional în ceea ce promovează funcţionalitatea şi starea de bine.

‘Persoanei care vrea să lucreze PIM îi aduci la cunoştinţă procedeul, etapele prin care urmează să treacă. Este foarte important să fie de acord cu postulatul conform căruia o convingere raţională adaptativă funcţională este acea convingere care este congruentă cu nevoile ontologic îndreptăţite ale persoanei şi susţine binele, viaţa şi dezvoltarea personală, iar pentru o persoană spirituală, care are – să zicem aşa – motivaţii de ordin spiritual, este în acord cu cuvântul lui Dumnezeu’, explică psihologul.

‘După identificarea vechii convingeri şi punerea ei în discuție cu ajutorul postulatului, urmează conștientizarea implicațiilor pe care convingerea le-a avut în viața persoanei, concluzia că avem o convingere irațională şi decizia persoanei de a renunța la ea. Pentru că dacă nu avem decizie de schimbare, schimbarea nu se va produce, chiar dacă conștientizăm într-o anumită măsură că nu gândim rațional. Apoi, partea a doua: alegerea unei noi atitudini, argumente și implicații, validare cu ajutorul aceluiași postulat şi decizia de a o adopta în viața personală.

În sfera în care acţionează noua convingere, apar schimbări, practic, imediat. Aspectele care sunt puse în discuţie în convingerea respectivă se schimbă. Avem o schimbare a calităţii trăirii, apropo de starea de bine, în interiorul secvenţei de PIM, adică în timp ce persoana parcurge procedeul, respectiv într-un interval de 20 de minute sau jumătate de oră, maximum. Însă eu recomand ca persoana să-şi asume o etapă de implementare a noii atitudini, pentru o perioadă de 30-60 de zile, adică să facă în mod conştient lucruri care să fie congruente cu noua atitudine, până când aceasta ajunge să fie pe deplin integrată în eul persoanei.” – explică inventatorul PIM.

Procedeul este structurat, poate să fie însuşit ca modalitate de lucru de către persoana în cauză şi, după un exerciţiu suficient de îndelungat, aceasta poate să şi-l autoaplice. Într-o primă etapă, PIM se parcurge cu acompaniere, de un număr suficient de mare de ori şi, ulterior, după ce a fost învăţat, poate să fie aplicat ca un instrument în viaţa cotidiană.