Ajungă-i zilei fericirea ei (6) – O viaţă bună AICI şi ACUM

O viaţă bună aici şi acum pentru care să fim recunoscători implică un efort constant, o nevoinţă a trupului şi a minţii, dar şi o anumită maturitate spirituală. Este important să ne obişnuim să vedem binele, să-l scoatem la lumină din multitudinea de manifestări ale cotidianului şi să-l trăim la nivelul inimii. Atâta timp cât suntem în viaţă să ne dăm pur şi simplu voie să ne bucurăm şi să fim recunoscători. Dar această fericire trăită în prezent se învaţă şi se contruieşte prin atitudini pe măsură. Este de fapt o calitate a trăirii care rezultă din congruenţa convingerilor, nevoilor şi comportmentelor noastre.

Această congruenţă se creează pas cu pas, fiind atenţi la toate acele lucruri mici care ne pot dărui mulţumire şi statisfacţie pentru că dacă aşteptăm lucruri mari vom avea garanţia dezamăgirii. În cea mai mare măsură, starea de bine este o chestiune de alegere, iar alegerea înseamnă disponibilitatea de a întâmpina cu inima deschisă micile ocazii de mulţumire, acele momente cotidiene de satisfacţie în care poţi trăi o stare plăcută atunci când bei o cafea sau îmbrăţişezi o persoană sau când priveşti un cer înstelat.

Fericirea se compune din aceste momente, iar a putea să beneficiezi de ele implică o atitudine de recunoştinţă şi de încredere fundamentală în bine. De multe ori însă, suntem captivii unor mituri despre o viaţă fericită în viitor, deşi Împărăţia este în noi, prin urmare aici şi acum.

Ne transformăm viaţa într-o aşteptare sine die a unui viitor care ne va aduce fericirea. Va veni un moment în viaţa mea când voi fi fericit. Această proiecţie în viitor ne face să pierdem prezentul şi astfel nu putem trăi experienţa recunoştinţei. Ne lăsăm prinşi în vârtejul imaginaţiei şi într-o stare de visare care ne împiedică să trăim prezentul.

Mai mult sau mai puţin conştient, cu toţii căutăm feicirea sau cel puţin o stare de bine care să ne ofere un sentiment de satisfacţie în această viaţă. Căutările noastre, proiectele şi angajamentele pe care ni le asumăm au legătură în ultimă instanţă cu acest deziderat. De aceea este important să dăm drumul acelor reverii care ne împiedică să fim prezenţi astfel încât să putem trăi recunoştinţa pentru binele din viaţa noastră. Fericirea aici şi acum este de fapt modul în care sufletul meu prosperă şi se simte împlinit. Altfel, fiind în deficit, va căuta compensări în tot felul de substitute, de la alcool până la discursuri motivaţionale şi fantezii new age.

Ne putem arunca furibund în experinţe cu speranţa că vom găsi în ele fericirea. Trăieşte-ţi viaţa, sună un îndemn multimilenar. În realitate însă nu o traim, ci o consumăm cu mărunţişuri, iluzionându-ne de fapt că o trăim. Nu este o viaţă trăită cu adevărat, ci este mai degrabă o compensare pentru lipsa unei bucurii căreia nu am ştiut să-i facem loc în viaţa noastră.

Şi psihlogia, dar şi religia pot deveni asemenea compensări. Există o expresie dură printre credincioşi: creştin după închipuire. Evident nu suntem în măsură să spunem asta despre alţii, doar despre noi.

A da drumul unor lucruri pe care le-am lipit de fiinţa nostră nu este uşor, poate fi chiar dureros, dar este esenţial să o facem dacă vrem să oferim vieţii noastre un sens profund. În ultimă instanţă este vorba despre o alegere! Credinţa în fericire ne oferă perspectiva şi posibilitatea de a rămâne optimişti şi încrezători, altfel riscăm descurajarea, depresia şi cinismul. Această fericire cotidiană este lucrarea esenţială pe care o facem pe drumul vieţii, de fapt este cel mai important răspuns pe care îl dăm întrebării: Are viaţa mea un sens viabil?

În pofida răului din lume şi în ultimă instanţă a morţii, omul poate alege să fie fericit. Este vorba de o lucrare interioară pe care ne-o putem asuma.

Dacă viaţa este un dar – şi este – atunci avem un motiv fundamemtal de mulţumire. Neîncetat vă rugaţi, spunea Apotolul Pavel. Sunt încredinţat că acest îndemn se poate traduce şi aşa: neîncetat mulţumiţi. Astfel, mergând pe drumul acestei vieţi putem spune şi noi cu inima împăcată: ajungă-i zilei fericirea ei!