Gânduri pentru înnoirea vieții (17)

O viaţă bună aici şi acum pentru care să fim recunoscători implică un efort constant, o nevoinţă a trupului şi a minţii, dar şi o anumită maturitate spirituală. Este important să ne obişnuim să vedem binele, să-l scoatem la lumină din multitudinea de manifestări ale cotidianului şi să-l trăim la nivelul inimii. Atâta timp cât suntem în viaţă să ne dăm pur şi simplu voie să ne bucurăm şi să fim recunoscători. Dar această fericire trăită în prezent se învaţă şi se contruieşte prin atitudini pe măsură. Este de fapt o calitate a trăirii care rezultă din congruenţa convingerilor, nevoilor şi comportmentelor noastre.

Mai mult sau mai puţin conştient, cu toţii căutăm fericirea sau cel puţin o stare de bine care să ne ofere un sentiment de satisfacţie în această viaţă. Căutările noastre, proiectele şi angajamentele pe care ni le asumăm au legătură în ultimă instanţă cu acest deziderat. De aceea este important să dăm drumul acelor reverii care ne împiedică să fim prezenţi astfel încât să putem trăi recunoştinţa pentru binele din viaţa noastră. Fericirea aici şi acum este de fapt modul în care sufletul meu prosperă şi se simte împlinit. Altfel, fiind în deficit, va căuta compensări în tot felul de substitute, de la alcool până la discursuri motivaţionale şi fantezii new age.

A da drumul unor lucruri pe care le-am lipit de fiinţa nostră nu este uşor, poate fi chiar dureros, dar este esenţial să o facem dacă vrem să oferim vieţii noastre un sens profund. În ultimă instanţă este vorba despre o alegere! Credinţa în fericire ne oferă perspectiva şi posibilitatea de a rămâne optimişti şi încrezători, altfel riscăm descurajarea, depresia şi cinismul. Această fericire cotidiană este lucrarea esenţială pe care o facem pe drumul vieţii, de fapt este cel mai important răspuns pe care îl dăm întrebării: Are viaţa mea un sens viabil?.