Gânduri pentru înnoirea vieţii (30)

Deschiderea și exprimarea dramei personale, a problemelor de viață, mă pune într-o situație de vulnerabilitate. De aceea eliberarea de durere, de frică, de mânie, de rușine și de vinovăție implică în mod necesar existența unui cadru suportiv și acceptant care să ne permită construcția unui atașament sigur, dătător de încredere, o încredere fundamentală în bine, în sensul bun al devenirii lucrurilor și de reluare în acest fel a procesului nostru de dezvoltare personală. Celălalt devine astfel un reper esențial al procesului nostru de vindecare și individuare.

Durerile îngropate ale trecutului pe care nu le-am confruntat și de care nu ne-am eliberat până la capăt sunt motivul principal al ratării viitorului. Nu mai suntem disponibili pentru relații, nu mai suntem disponibili pentru provocări pentru că nu mai putem trăi decât perspectiva durerii. Nu mai este loc pentru bucurie.

Vindecarea necesită o cădere, un fiasco al actualei viziuni și configurației existențiale. De aceea o anumită experiență a ratării ca moment concluziv față de ceea ce a fost este greu de evitat. Sentimentul înfrângerii și într-un anumit sens al ratării sunt experiențe capitale ale vieții. Ele sunt esențiale pentru a trece de la Eul condiționat nevrotic la Eul liber congruent.