Umbra și gesturile de autosabotare

La alegerile prezidenţiale în România, cu nişte ani în urmă, unul dintre candidaţi, mă refer la candidaţii din turul al doilea, cu o zi înainte de confruntarea finală a făcut o vizită particulară, prietenească unui personaj controversat şi chiar detestat de public. Se pare că avea „o lungime” înaintea contracandidatului. A doua zi, la confruntarea finală a fost întrebat dacă a făcut acea vizită şi a recunoscut că da. Ştiţi ce se întâmplă? Şi un copil de zece ani în condiţii normale realizează că un asemenea lucru este complet inoportun, nu trebuie să fii academician. Totuşi acest om nu a realizat şi a pierdut alegerile „la mustaţă”.

Poate fi vorba aici despre o explicaţie logică, raţională, de bun-simţ? Nu, în niciun caz, este vorba despre altceva.

Un alt politician, de data aceasta american, un politician foarte serios, a luptat cu rezultate deosebite pentru a eradica prostituţia stradală  după care a fost prins în compania unei prostituate. Cariera lui s-a prăbuşit. De altfel şi cariera politicianului român, dacă vă amintiţi, a intrat în degringoladă după aceea. Ştiţi despre cine vorbesc.

Un al treilea caz: domnişoara care vrea să se mărite. Este un caz clasic cu domnişoara care vrea să se mărite, dar nu se mărită. Şi lumea se întreabă: „De ce nu se mărită? Dom’le, ce are? E o dulceaţă de fată, e o fată de ispravă, a făcut şcoală, a învăţat o meserie, are serviciu, are casă, are maşină, are caracter, arată bine. Și e nemăritată”. Nu există o explicaţie. S-a dus la taica popa, s-a spovedit, merge la slujbe, citeşte acatiste, este şi o fată spiritualizată. „Ce vrei, domnule, mai mult? Ce vrei mai mult? Se îmbracă frumos, are stil”.

Dacă stai de vorbă cu ea, nici ea nu înţelege prea bine ce se întâmplă. Dacă însă eşti foarte atent, descoperi că de fapt minunăţia asta de fată se devalorizează, nu-şi acordă singură şanse. O fi mai insensibilă? Nu, pentru că s-a îndrăgostit… de un tip însurat, nu ştie exact cum i s-a întâmplat. Nu ştie cum i s-a întâmplat, dar s-a întâmplat. Sigur, fata s-a retras că doar… este deja spiritualizată, ea nu dă curs tuturor impulsurilor, se ţine pe poziţie şi rabdă, săraca, rabdă. Până într-o zi în care un băiat de toată isprava începe să-i facă curte şi o curtează, şi-o curtează, şi ea nu şi nu. Nu se îndrăgosteşte. Păi dacă nu se îndrăgosteşte, ce vreţi să facă? Şi nu a fost primul care a curtat-o. Au mai fost şi alţii, te uiţi la ei, sunt ok, însă ea nu se îndrăgosteşte. Ea se îndrăgosteşte în general de persoane care nu sunt dispuse să facă o casă, au alte preocupări. Sau de asemenea sunt foarte preocupați. De ce? De propria casă. Nu ştiu cum li se întâmplă că se îndrăgostesc de oameni nepotriviți.

Un alt exemplu este o persoană cu o vocaţie spirituală deosebită care se călugăreşte. Fiind o femeie cu multe daruri ajunge şi stareţă la mănăstire. Ştiţi cum se ajunge la mănăstire? Depui nişte voturi. Unul dintre ele este votul castităţii, dar ea săraca rămâne gravidă. Cine, stareţa? Da, stareţa rămâne gravidă. Cum poţi să rămâi gravidă? E clar cum poţi să rămâi gravidă. Şi sigur că n-are încotro, femeie cu frica lui Dumnezeu, zice: „fraţilor, sunt gravidă, trebuie să nasc, duceţi-mă la spital”. Şi se duce femeia şi naşte şi evident că trebuie să plece din mănăstire, pentru că are de crescut copii, da? Dumnezeu s-o ajute!

Există, de asemenea, o confesiune care nu permite preoţilor să se căsătorească şi preoţii trebuie să rămână celibatari. Spun ei că asta este o mare virtute. Păi e, da, când e, pentru că de multe ori nu mai e, adică se descoperă că acei preoţi au preocupări complet nesănătoase şi ajung în presă cu acuzaţii de pedofilie sau de homosexualitate. Ferească, Dumnezeu! Iată, încă un mod în care umbra îşi face simţită prezenţa. Este vorba de judecată în tot ceea ce am spus? Eu sper că nu. Tot ceea ce am spus reprezintă realităţi, sunt fapte, pur şi simplu este vorba de realitatea umbrei și cred că este important să înțelegem acest lucru.

În măsura în care mai purtăm secrete şi noi suntem purtătorii unei umbre şi riscăm să ne autosabotăm viaţa, pentru că nimeni nu este scutit de căderi, nimeni nu este scutit de drame. Probabil că în viaţa fiecăruia dintre noi au existat momente mai puţin onorante, momente de care poate chiar ne este ruşine şi am vrea să uităm, am vrea să nu mai ştim, pentru că experienţa emoţională pe care o avem atunci când evocăm aceste lucruri, aceste episoade din viaţa noastră este mai mult decât dezagreabilă, provoacă un mare disconfort şi atunci vrem să uităm. Lucrul cel mai nepotrivit, de altfel, pe care-l putem face: să ne uităm trecutul, să ne facem că anumite lucruri nu există sau nu ne afectează. În realitate aceasta este situația în care viaţa noastră este marcată de prezenţa umbrei.

Toate aceste exemple pe care vi le-am dat din viaţa reală arată existenţa unor momente de sabotaj, de autosabotaj ale propriei vieţi. Concluzia este că nu e chiar atât de uşor să-ţi faci bine. Nu este chiar atât de uşor să alegi binele pentru tine. Este de domeniul evidenţei că lucrurile acelea erau nepotrivite, chiar şi un copil şi-ar fi dat seama.

Totuşi umbra s-a impus, pentru că umbra vrea să fie cunoscută, vrea să se facă auzită şi dacă trăieşti un sentiment de vină pe care nu ţi-l asumi, pe care nu-l spovedeşti sau îl spovedeşti, dar nu te căieşti şi prin urmare continui să-l porţi în tine, acel sentiment de vină va găsi o cale să-şi facă simţită prezenţa şi vei face ceva astfel încât să te simţi vinovat, astfel încât acea condiţie de vinovăţie pe care ţi-ai refuzat-o cu încăpăţânare să ajungă să fie integrată. Vei face ceva sau nu vei face ceva astfel încât să te simţi umilit. Vei face ceva astfel încât să trăieşti pericolul. Vei face ceva astfel încât să te înfurii, pentru că toate aceste condiţii pe care nu ţi le asumi vor să-ţi vorbească, iar tu nu vrei să le asculţi.

Prin urmare, aceasta este logica umbrei, acesta este modul în care ea îşi face simţită prezenţa atunci când noi o ignorăm.
Va urma…