Testimonial PIM: Așa a început să cadă zidul și să vină lumina care mă uimește în fiecare zi

E doar o chestiune de a alege să gândești altfel și să fii mai liber. Asta face PIM, aduce libertate și e clar, structurat și simplu, doar să vrei să alegi diferit, mai bine pentru tine. Pe mine PIM m-a ajutat să-mi schimb viața, și, chiar și acum, după multe credințe restructurate, senzația de WOW încă apare.

Una din cele mai adânci credințe, restructurată cu ajutorul Procesului Înnoirii Minții, este aceea conform căreia, Sunt prea mică pentru lucruri mari. După restructurarea acestei credințe, viața mea s-a schimbat considerabil. Am achiziționat o locuință, trecând printr-o frică foarte mare, care la început m-a paralizat, dar acum îmi transform casa în acasă și îmi dau voie să mă bucur pur și simplu de această nouă așezare.

Schimbarea acestui gând, că sunt prea mică, m-a ajutat și să aplic pentru o poziție de manager, pe care am obținut-o și, fiind încă o schimbare recentă, mă canalizez să o conțin. Pe plan profesional este o zonă în care construiesc, în care îmi iau puterea și atribuțiile de om mare.

Lucrez constant la credințele restructurate cu ajutorul lui PIM, ele căpătând noi și noi nuanțe în viața mea. În acest context intră și credințele conform cărora Apropierea sufocă și invadează/Dacă îmi manifest afecțiunea, partenerul meu se va simți sufocat și mă va părăsi. De când le-am restructurat, mă apropii cu mai multă bucurie de ceilalți, îi îmbrățișez și cer îmbrățișări, fără să mă mai gândesc că celălalt se va simți sufocat și mă va respinge. Totodată, contactul fizic cu ceilalți nu mă mai sperie, acum ating cu spontaneitate brațul interlocutorului meu, pot să-mi manifest compasiunea și susținerea printr-o mângâiere, fără să mă mai simt stingherită. De curând, cred că pentru prima dată în viața mea, mi-am dat voie să stau în îmbrățișare cu un bărbat care îmi place și nu am mai fugit mental de acolo, ci am ales să fiu prezentă. De obicei, mintea mea pleca la ce mai aveam de făcut, ce lucruri mă așteptau acasă sau la birou. De data aceasta am ales să fiu acolo, integral, și am trăit o bucurie foarte mare și o stare nouă de liniște și împăcare… Iată ce am pierdut atât de mulți ani….

O altă credință restructurată cu ajutorul lui PIM este: Un bărbat introvertit îmi oferă siguranța că nu voi fi înșelată, înlocuită cu Sunt deschisă să îl cunosc pe celălalt așa cum este el. Culmea, de când am restructurat această credință, au venit spre mine bărbați din altă tipologie, încrezători și comunicativi, iar eu lucrez acum la a-mi prelucra propriile frici și temeri care ies la iveală o dată cu implementarea unor noi atitudini, sănătoase, în viața mea.

Tot din registrul vieții afective, spre care îmi concentrez activ atenția, am descoperit și credința conform căreia: Celălalt trebuie să-mi acorde timpul și atenția lui pentru ca eu să mă simt în siguranță, înlocuită cu: Pot să-l conțin pe celălalt în inima mea. De la atitudinea în care așteptam constant semne că celălalt se gândește la mine și că îi pasă, am ajuns să fiu mai relaxată și naturală, fără a-mi mai lega valoarea de atitudinea celuilalt. Acord celorlalți libertatea de a alege cum se raportează la mine, iar eu sunt mai liniștită, o liniște care vine din încredințarea că am valoare și că sunt iubită așa cum sunt. Sunt într-un exercițiu permanent de renunțare la poveștile generatoare de semnificații negative și trăiesc tot mai des sentimentul eliberator de siguranță interioară.

Asociată în special cu viața profesională, și în contextul unui nou loc de muncă, am descoperit și credința irațională conform căreia: Dacă vin cu o solicitare, îi deranjez pe ceilalți și ei mă vor respinge, înlocuită cu Este firesc să solicit ajutorul celorlalți pentru atingerea unor obiective normale. Restructurarea acestei credințe mă ajută mult la locul de muncă, în trasarea activităților echipei și în modul în care abordez sarcinile de serviciu. Încă sunt în zona de efort cu implementarea acestei noi atitudini, care presupune în primul rând să deleg anumite activități, dar deja mă manifest cu mai multă asertivitate și mă afirm din ce în ce mai natural.

Asociată cu moartea mamei când eram mică, în mintea mea a apărut credința că: Dacă mă mărit o să mor. Această credință m-a împiedicat să formez o familie și m-a determinat să văd în căsătorie un final al vieții, nu neapărat în ordin fizic, cât în plan sufletesc. Astfel, asociam imaginea de soție cu a unui sclav și aveam senzația că dacă mă mărit sunt un om slab care nu mai are nicio șansă să se dezvolte. Pentru a-mi confirma această credință și pentru a rămâne în siguranță am dezvoltat un mecanism de apărare, adoptând rolul/masca de prietenă în relațiile cu bărbații care îmi plăceau. Am înlocuit această credință irațională cu una nouă, adaptativă,  la a cărei implementare lucrez constant: Pot să am o viață împlinitoare ca soție!

Alte credințe restructurate cu ajutorul lui PIM sunt legate de conflicte și de starea de vinovăție pe care o simțeam în legatură cu ceilalți, atunci când aceștia nu erau bine. Astfel, am înlocuit credințele: În conflict este un pericol de moarte cu Confruntarea poate duce la rezolvarea conflictelor, respectiv credința: Sunt responsabilă pentru starea de bine a celorlalți cu Stările celorlalți nu sunt responsabilitatea mea. Restructurarea acestor credințe mă ajută să nu îmi mai condiționez starea de bine de stările celorlalți și totodată să îmi accept neputința în ceea ce-i privește pe ceilalți, pentru care, la un anumit nivel, nu pot decât să mă rog. Conflictele nu mă mai duc într-o zonă de anxietate, exersez în a fi garantul unei bune comunicări și atunci fac ce ține de mine pentru a ajunge la o rezoluție satisfăcătoare.

Lucrez constant cu PIM și observ cu bucurie, din când în când cum viața mea e altfel, cum eu sunt mai liniștită și mai vindecată, cum relațiile mele se îmbunătățesc și cum descopăr, cu uimire, adâncurile sufletului meu. Sunt recunoscătoare pentru PIM, îi sunt recunoscătoare lui Dan Fusărea pentru munca lui, pentru încrederea și răbdarea pe care mi-a acordat-o, dar în primul rând îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că a bătut la poarta sufletului meu până când i-am auzit chemarea.