Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’
Starea de prezenţă este atitudinea princeps în travaliul cu umbra. Nu gânduri, nu analize, nu luptă, nu apărare – nimic din toate astea – nu îndreptăţiri, nu „stai să-ţi explic că de fapt nu eu, ştii, celălalt…” Nu! Nimic din toate astea. Aici şi acum, să rămân prezent cu această stare, pentru că tu mi-ai creat oportunitatea să lucrez cu o condiţie care până acum câteva clipe era în inconştientul meu. Acum este în conştient.
Ce fac de obicei? De cele mai multe ori vreau să scap, să nu mai simt.„Dă-mi, te rog, un pahar cu apă că nu mă simt prea bine, am avut o discuţie neplăcută cu şeful”. Da? E un mod de a fugi, un mod de a părăsi scena, o laşitate și în această laşitate trăiesc de când mă ştiu. „Cine, dom’le, eu, laş? Eu am fost la revoluţie, dom’le, am stat în faţa gloanţelor. Îmi spui mie că sunt laş?!” Eu ştiu că sunt laş, am fost de atâtea ori laş, chiar dacă la revoluţie am stat în faţa gloanţelor. Mă întreb dacă n-am stat din mândrie, nu ştiu dacă a fost curaj. „Cum dom’le, ce mândrie, dom’le?! Ăia fugeau ca potârnichile şi eu eram acolo şi… cu pieptul gol”.
Ne creăm un mit despre noi, ne creăm o poveste, fie o poveste eroică ca asta de revoluţionar, da, fie o poveste de cenuşăreasă, ştiţi, pentru că ţi-a spus ţie cândva mămica ta să fii modestă, să nu te dai mare, să nu fii importantă, pentru că oamenii n-or să te placă, oamenii or să te urască dacă ai succes, dacă arăţi că eşti talentată aşa că, fii modestă, da? Şi te-ai făcut modestă până la ratare. Te-ai “curăţit” până la frigiditate, eşti curată bec, n-ai impulsuri de-astea murdare şi dacă cumva apare vreunul ţi se face scârbă. N-ai voie să ai aşa ceva, da?
Iată, altul e altruist până la epuizare. Un altul e atât de principial încât vede peste tot numai lichele. Alţii sunt atât de generoşi, ştiţi, încât dau faliment. Da frate, nu mai ai bani de întreţinere, să plăteşti lumina… ești un mare generos. Iar alţii devin atât de „perfecţi” încât nu mai fac nimic. Există şi această posibilitate. Ştiţi că aceasta este consecinţa ultimă a perfecţionismului, persoana nu mai face nimic, are garanţia că nu va greşi, este cert.
Va urma…
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 2 şi 9 noiembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, București, din 16 septembrie
Ateliere de dezvoltare personală