Îmbrăţişarea – o terapie a vieţii cotidiene (3)

Sunt relaţii între părinţi şi copii care sunt lipsite de această îmbrăţişare, sunt lipsite de bonding. Altfel spus, sunt părinţi care îşi ţin copiii la distanţă şi se arată indisponibili afectiv. Copilul îi cere o îmbrăţişare şi mama îi spune să o lase în pace. Iubirea nu este neapărat absentă, dar nu există disponibilitatea pentru bonding, pentru apropiere fizică şi deschidere emoţională.

Copiii sunt primii care au nevoie de bonding, pentru că acesta este un mod de a confirma încă o dată ataşamentul sigur faţă de persoanele investite, dar şi un mod fundamental de a consola, de a arăta disponibilitate şi deschidere. Este o nevoie pe care o trăim şi la nivel senzorial, iar corpul are nevoie de această conexiune. Această deschidere emoţională, specifică bondingului, înseamnă şi să te arăţi aşa cum eşti, să-ţi arăţi trăirile, sentimentele şi gândurile. A fi deschis emoţional, înseamnă, într-un fel, şi să spui ce este în interiorul tău, cum vezi lucrurile, ce ai nevoie şi ce gândeşti, dar implică de asemenea, în mod fundamental şi apropierea fizică.

Deschiderea emoţională nu implică neapărat verbalul. Putem rămâne uneori la nivelul trăirii pure. Însă evident că această atitudine implică gânduri şi convingeri care pot fi congruente cu nevoia de bonding sau dimpotrivă, incongruente, adică generatoare de conflicte care ne fac să fim ambivalenţi; adică vreau, dar îmi este frică, fac un pas înainte, unul înapoi – trăiesc o ambivalenţă. Este important să vedem unde ne situăm cu această nevoie de bonding sau altfel spus, care este atitudinea noastră. Pentru că una este nevoia şi alta aptitudinea de a o satisface. Simplul fapt de a conştientiza o nevoie nu ne garantează satisfacerea ei. Este important să avem şi o atitudine pe măsură, care implică abilităţi cognitive, emoţionale şi comportamentale; să avem curajul de a spune şi de a face unele lucruri în modul cel mai corect.

Satisfacerea unei nevoi implică un demers concret la nivel comportamental şi cognitiv şi se întemeiază pe o serie de convingeri sau atitudini adecvate, care sunt deja asimilate şi fac parte din actualul nostru profil, care ne conferă o anumită stabilitate structurală. De exemplu, stabilitatea mea structurală poate să fie în mod fundamental fixată în încredere sau neîncredere, să am un sentiment de ataşament sigur sau dimpotrivă să trăiesc un sentiment de abandon cvasipermanent. Ori bondingul înseamnă ataşament sigur, adică să fii conectat atât la nivel fizic cât şi emoţional, este un contact care implică reciprocitate, un schimb, un exerciţiu comun de respiraţie.

Bondingul este cel mai la îndemână instrument pentru îmbunătăţirea unei relaţii. Din păcate, cuplurile nu prea beneficiază de posibilitatea recuperării prin bonding pentru că nu cunosc acest mod de a trăi intimitatea. Intimitatea fizică şi în acelaşi timp emoţională pe care ne-o oferă bondingul este factorul care lipseşte cel mai adesea atunci când cuplurile sunt încercate de un sentiment de gol şi frustrare relaţională. De multe ori viaţa de cuplu este trăită în logica unei înţelegeri sociale sau dimpotrivă, ca un câmp de lupta, dar în ambele ipostaze lipseşte intimitatea pe care o conferă bondingul. Mulţi dintre noi nu am găsit disponibilitatea lăuntrică pentru a ne oferi reciproc hrană emoţională şi afectivă prin îmbrăţişare şi comuniune autentică şi astfel să reducem frecvenţa şi intensitatea disputelor destructive.

Foarte puţini dintre noi putem rămâne raţionali în timpul unor situaţii conflictuale şi sfârşim adesea prin a spune lucruri pe care nu le credem şi pe care le regretăm mai târziu. Acceptându-se cu toate trăirile lor, cuplurile îşi pot abandona mai uşor apărările, descoperind astfel durerea, care stă la baza retragerilor sau agresivităţilor reciproce. Astfel pot reduce extensia şi intensitatea episodului critic, revenind la o comunicare firească şi suportivă. Bondingul este în mod special eficient pentru cei care ne-am învăluit în cuvinte, astfel încât să ne apărăm permanent de sentimente şi emoţii.

Este important să înţelegem că suntem singurii responsabili pentru propriile noastre nevoi, iar bondingul este o nevoie reală. Este, însă, esenţial să intrăm în contact cu altcineva pentru a ne satisface această nevoie care implică apropiere fizica şi deschidere emoţională. Prin bonding fiinţa umană experimentează iubirea ca emoţie de bază, iar acest lucru permite dezvoltarea personalităţii într-un mod sănătos şi deplin. Bondingul este un remediu excelent împotriva stresului cotidian şi de asemenea împotriva depresiei, deşi oamenii care suferă de această maladie rareori ştiu asta.

Există o parte din fiinţa noastră care are nevoie de bonding şi care ne oferă nu doar linişte şi plăcere ci şi un sentiment de confort, încredere şi siguranţă. Când această parte a fiinţei noastre este hrănită, ne simţim calmi, în siguranţă şi conectaţi cu partenerul nostru. Nu ne mai simţim afectaţi de panică, neîncredere sau durere, ci ne simţim mai liberi, iar gândirea noastră este clară şi creativă. Dacă nu avem această permisiune, vom resimţi durere emoţională şi vom dezvolta simptome ca efect al acestei dureri sau altfel spus, vom compensa în maniere care sfârşesc prin a perverti această nevoie, devenind astfel parte a problemei în loc să fie soluţie a acesteia. Foamea afectivă în care ne poate arunca lipsa bondingului ne va transforma în nişte supravieţuitori frustraţi.

Va urma…
Urmăriţi conferinţa ARTA DE A IUBI