Gânduri pentru înnoirea vieţii (68)

Toți trecem printr-o nevroză relațională cu părinții și vindecarea noastră personală depinde într-o foarte mare măsură de vindecarea relației cu părinții. Sunt esențiale trei lucruri în acest tip de relație: acceptarea, iertarea și iubirea. Este important să îi acceptăm așa cum sunt, chiar dacă uneori unele lucruri ne pot mâhni la ei, cum ar fi neputințele lor. Este important să îi iertăm pentru răul pe care ni l-au făcut, în concepția noastră, și astfel, să-i putem iubi. Aceasta înseamnă implicit să ne vindecăm pe noi înșine. Prin urmare, vindecă-te tu pe tine mai întâi și se vor vindeca și părinții tăi. Astfel avem șansa să întrerupem șirul transgenerațional de nevroze. Cu alte cuvinte, îți vindeci genealogia.

Nu este necesar să punem prea multe lucruri la punct, să facem precizări, să clarificăm la nesfârșit. Dacă eu sunt clarificat în interiorul meu, atunci pot să-i accept pur și simplu. Să nu mai facem lucruri despre care observăm că nu funcționează! Altfel, înseamnă că vrem să ne menținem în nevroză, pentru că nu dorim să plătim prețul vindecării noastre.

O relație sănătoasă cu părinții se bazează pe acceptare, nu pe neacceptare. Ce lucru mai bun poți să faci în relația cu părinții tăi decât să înveți să-i accepți, să-i ierți și să-i iubești? Evident, să-i pomenești în rugăciunile tale.

Sigur, până la urmă, povestea noastră trebuie să arate într-un fel, și orice poveste conține și o dramă. Altfel, nu am avea ce lucra. Iubirea este, în primul rând, expresia voinței și a acțiunii. Vindecă-te mai întâi pe tine însuți și atunci, vei putea să fii și altora de folos! Restul sunt dinamici nevrotice. Când ne regăsim pe noi înșine cu adevărat, atunci putem deveni disponibili și pentru ceilalți.