Să ne curăţim chipul conştiinţei (VIDEO)

O miză esenţială a proceselor terapeutice care implică relaţia cu alte persoane este iertarea, pentru că în măsura în care nu am iertat, ceea ce rămâne în noi neiertat se proiectează în celelalte relaţii pe care le avem. Chiar dacă acele relaţii au un potenţial de a fi foarte bune, nu vor putea să fie astfel tocmai datorită acestei neiertari pe care încă o purtăm în noi.

De asemenea, relaţia noastră cu sine va fi marcată de această neiertare. Suntem invitaţi să avem o relaţie bună cu noi înşine, ştim cât de important este acest lucru, dar de multe ori nu reuşim să avem. Când este vorba de celălalt pot să spun că el a făcut şi a dres şi nu am avut ce să fac, dar când este vorba de mine de ce nu aleg ce este cu adevărat bun? Vreau să îmi fie bine, dar nu aleg ce este cu adevărat bun pentru mine. Aparent este un paradox, dar de fapt, nu este uşor să îmi fac bine după ce am ajuns la concluzia că sunt rău sau vinovat sau inferior.

Prin urmare este important să rezolvăm aceste probleme de relaţie şi cu noi şi cu ceilalţi şi cu mediul în general. Chiar dacă ajungem să recunoaştem în mod formal că de fapt problemele noastre sunt doar cu noi, atâta timp cât încă mai avem probleme de relaţie şi cultivăm gânduri conflictuale este evient că nu am ajuns la liman. Este important să ne raportăm în timp real la gândurile care ne vin şi astfel să le putem clasa în mod corect. Este un gând raţional sau nu este un gând raţional? Pe măsură ce practicăm acest exerciţiu vom ajunge să facem acest lucru aproape intuitiv şi nu va mai fi necesar să desfăşurăm un proces secvenţial. Ajungem la o înţelegere instantanee şi atunci nu mai intrăm în joc cu acel gând, ne eliberăm pur şi simplu de el. Ok, am luat la cunoştinţă, du-te. Astfel mintea se limpezeşte şi putem privi realitatea într-un mod foate apropiat de ceea ce este ea de fapt.

Fiecare dintre noi este înzestrat cu un simţ al realităţii şi într-un anumit sens chiar cu o conştiinţă a eticului. Conştiinţa ştie întotdeauna ce este realitatea. Munca noastră este să dăm la o parte de pe chipul conştiinţei acele gânduri care se întrepun între ea şi realitate. Nu este o lucrare foarte uşoară, dar beneficiile sunt însă foarte mari. Dacă este să punem în balanţă un stil nevrotic de gândire şi de comportamnet, respectiv o atitudine liberă şi stare de pace lăuntrică pe care o putem dobândi în urma acestei prelucrări a gândurilor, este evident că merită să investim timp şi energie într-un proces de înnoire a minţii.

Ca să facem această lucrare avem nevoie de un eu disponibil , de credinţă şi de o dorinţă sinceră de a ne vindeca. Deasemenea să ne luăm la revedere de la beneficiile nevrotice pe care le obţinem rămânand într-o stare conflictuală cu noi şi cu ceialţi.