- Un om al lui Dumnezeu știe că este greu de prevăzut ce se va întâmpla mâine, dar credința îi dă curaj să pășească în necunoscut ca și cum acesta ar fi cea mai limpede certitudine. Credința pe care o are îl face să pară un pic nebun atunci când se aruncă în valurile vieții, dar știe că fără această nebunie ar rămâne pe margine și viața ar trece pe lângă el, rămânând astfel neîmplinit..
- Omul lui Dumnezeu este conștient de faptul că reprezintă un amestec unic și irepetabil de calități și defecte. Dacă ar avea doar defecte, nu ar putea să rodească nimic și totul ar deveni un nonsens. Dacă ar avea doar calități, dacă ar fi fără fisură trufia i-ar lua mințile și el și-ar rata astfel vocația.
- Unui om al lui Dumnezeu i-au fost arătate cele trei rădăcini ale bolii și alienării: necredința, ura și lipsa de speranță. De asemeni, el știe care este temelia, dar și încununarea unei vieți împlinite: credința, iubirea și nădejdea, marile daruri pe care Dumnezeu i le-a oferit. Astfel dă slavă Cerului si mulțumește necontenit.
Ateliere de dezvoltare personală