- Omul lui Dumnezeu este un lucrător al pocăinței și al smereniei. Ispitit în fel și chip de atracțiile acestei lumi, el a căzut de multe ori în robia păcatelor. A găsit însă de fiecare dată puterea să se întoarcă, ridicându-și privirea către Cer. Astfel și-a regăsit nădejdea și a mers mai departe.
- Omul lui Dumnezeu știe că viața este plină de contradicții, de aceea el apelează la paradox pentru a-și crea congruență lăuntrică. „Mi-ai descoperit și o altă mare (și vreme îndelungată cu totul nepresupusă) taină, anume ineluctabila universală lege a paradoxului, înlesnidu-mi să înțeleg că nevinovăția nu se poate obține decât pe calea aceasta paradoxală a recunoașterii propriei culpabilități”. (N. Steinhardt, Ce-I datorez eu lui Hristos)
- Un om al lui Dumnezeu a înțeles că iertarea nu este (doar) un act de noblețe, ci o necesitate a unei vieți trăite în pace. De aceea el își lasă inima să sângereze până ce aceasta se eliberează de orice resentiment.
Ateliere de dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
