- Omul lui Dumnezeu a descoperit că în el locuiește un dușman teribil. Ani de zile l-a detestat și a încercat să-l elimine, dar consecința a fost întotdeauna sleirea de puteri și disperarea. În ultimă instanță a încercat gestul nebunesc de a-l iubi și astfel a trăit bucuria acceptării de sine.
- Un adevărat om al lui Dumnezeu are un învățător. El nu poate să rămână singur, fără îndrumare. De aceea știe că va fi toată viața un ucenic.
- Un om al lui Dumnezeu este alături de cel căzut în suferință. Nu este el cel care vindecă, dar îl însoțește pe acela până la limanul vindecării. Acolo simt împreună bucuria comuniunii și o adâncă recunoștință. „Slavă Ție Dumnezeule, slavă Ție!”
Ateliere de dezvoltare personală