Wellness (2) – ABC-ul stării de bine

Cred că aspectul esenţial al wellnessului intelectual este legat de atitudine, de felul în care înţeleg să gândesc şi de felul în care aleg să mă raportez la diversele situaţii de viaţă. Aici vreau să fac o precizare care mi se pare importantă, anume că nu contează atât de mult primul gând, ci mai degrabă al doilea şi cele care îi urmează acestuia. Altfel spus, dacă primul gând este negativ, continui cu un şir de gânduri negative sau la al doilea gând deja mă repoziţionez? Al doilea gând ţine mai degrabă de un tipar mental, iar acest tipar poate fi numit atitudine sau convingere. O convingere pozitivă, adaptativă, funcţională sau dimpotrivă.

Propun o formulă în legătură cu această dimensiune intelectuală pe care o numesc credinţa fundamantală în bine. Este important de precizat faptul că răul nu are un ipostas al lui, adică nu există ceva în creaţie care să fie în mod esenţial rău. Răul poate să fie înţeles ca o cădere din bine, iar în Scriptură este precizat acest lucru: şi iată, toate acestea erau bune. Nu exista niciun aspect al acestei lumi care să fie complet autonom în raport cu Dumnezeu. Creaţia este opera lui, însă, paradoxal, libertatea pe care totuşi o avem, ne poate duce la alegeri rele. Tot ea îmi permite însă să mă întorc la bine.

Putem exersa credinţa fundamentală în bine cu ajutorul unor exerciţii, respectiv prin cultivarea unor convingeri adaptative, astfel încât să creem noi tipare pentru o reflectare adecvată a realităţii.

Planul social şi ocupaţional

Putem vorbi despre un wellness relaţional sau social şi în esenţă, despre o cultură şi o educaţie a relaţionării şi raportării la celălalt. Este un aspect important al vieţii pentru că felul în care mă raportez la celălalt se va întoarce întotdeauna la mine prin feedback. Dimensiunea eu-tu este o dimensiune esenţială în sensul în care psihicul uman este înţeles ca o formă a vieţii de relaţie, pentru că în afara relaţiei nu poate exista viaţă. Psihicul uman nu poate supravieţui decât în relaţie, într-o dinamică eu-tu. Sigur că această dinamică relaţională înseamnă, implicit, să rămân eu însumi. La nivelul cel mai concret înseamnă să ţin cont şi de nevoile mele şi de nevoile tale, să te înţeleg din punctul tău de vedere dar să rămân, în acelaşi timp, congruent cu eul meu profund. Binele pe care pot să îl fac celuilalt nu exclude binele pe care mi-l fac mie. Întotdeauna avem în vedere o atitudine câştig – câştig. Da, pentru că cea mai mare parte din stres vine în plan relaţional, atunci când părăsim poziţia ok-ok. În momentul în care eu sau tu nu mai suntem ok, intervine o mecanică de stres foarte previzibilă, care ţine de tipologia fiecăruia dintre noi. Pentru a fi bine, pentru a putea fi cu adevărat flexibil şi creativ, este esenţial să fiu ok şi este esenţial să fii şi tu ok în mintea mea. Sigur că toate aceste elemente ţin de un anumit proces educaţional şi de un anumit antrenament.

Putem vorbi, de asemenea, şi de un wellness ocupaţional, care ţine de munca noastră. O muncă bună, care să conducă cu adevărat la starea de bine, este, în esenţă, munca-vocaţie, pe care o faci din motivaţii interioare, pentru că vrei, nu pentru că trebuie. Este o muncă pe care ai ales-o şi în care te poţi dezvolta cu adevărat. Acestea sunt condiţiile în care putem experia starea de bine în contextul muncii. Dacă este vorba doar de job, miza este legată preponderent de bani, dacă este vorba de carieră, sunt ambiţii legate de statutul social, de prestigiu şi de a urca în ierarhie. Altfel, dacă nu eşti promovat, rişti să cazi într-un stres sever. A treia posibilitate de a munci este vocaţia, acel loc în care eul se poate exprima liber şi se poate împlini. A face o muncă bună, o muncă plăcută şi cu sens în care aptitudinile sunt cu adevărat puse în valoare este şi o chestiune de înţelegere profundă a propriei personalităţi şi de contribuţie personală pentru mai binele acestei lumi.

În fine, un alt element al wellnessului este cel care ţine de mediu şi de o cultură a unui mediu pozitiv, ecologic şi care promovează sănătatea. În acest context ne putem referi, de asemenea, şi la un spaţiu ambiental, care să ne ofere confort şi bună dispoziţie. Astfel, suntem atenţi la felul în care ne îngrijim grădina, ne aranjăm mobilierul şi ne colorăm pereţii casei sau ai apartamentului. În ultimă instanţă, putem vorbi chiar despre un wellness spiritual. Omul este preocupat de sens şi evident că orice lectură a realităţii implică şi o semnificaţie. De ce trăiesc, încotro mă îndrept şi care este sensul acestei vieţi.

Cam acestea ar fi domeniile unui wellness global şi integrativ, în sensul cel mai larg şi în acelaşi timp, foarte pe scurt.

Va urma…