- Omul lui Dumnezeu se roagă Sfântului Înger păzitor. În genunchi își plânge toate lucrările cele rele și de rușine pe care le-a săvârșit: minciuna, clevetirea, pizma, osândirea, trufia, neascultarea, neiubirea de frați, ținerea de minte a răului, iubirea de argint, desfrânarea, mânia, scumpătatea, lăcomia, beția, multa vorbire, gândurile rele și viclene, obiceiurile cele rele, aprinderea spre desfrânare.
Cere milostivire și ajutor și sprijin să fie făcut părtaș cu toți sfinții acum și pururea și în vecii vecilor.
- Omul lui Dumnezeu cere împreună cu sfinții din vechime, stâlpii cei mari ai Credinței și rostitori ai Adevărului:
să nu fie lipsit de binele cel ceresc;
să fie izbăvit de chinurile cele veșnice;
să fie iertat pentru greșelile sale cu gândul, cuvântul și fapta;
să fie izbăvit de neștiință, uitare, trândăvire și nesimțire;
să fie izbăvit de toată ispitirea;
să-i fie luminată inima;
să-i fie dăruit sfârșit bun;
să pună cu adevărat început bun;
să fie pomenit în Împărăție.
- Mulți ani, omul lui Dumnezeu s-a lăsat afectat de lucrurile mărunte ale vieții, convingându-se că este îndreptățit să se tulbure și chiar să-și piardă cumpătul. Chiar și astăzi i se mai întâmplă să facă „din țânțar armăsar” și să-și consume energia pentru nimicuri. Totuși a descoperit că viața poate să curgă în favoarea lui atunci când se încredințează pur și simplu proniei.
Ateliere de dezvoltare personală