- În ultimă instanţă orice terapie este o terapie a iubirii. O terapie eficientă nu poate fi decât o artă de a iubi.
- Acolo unde nu este iubire, calităţile şi chiar marile virtuţi îşi pierd relevanţa până la a nu mai însemna nimic. Incapacitatea de a iubi anulează orice talent, orice virtute. Nimic nu te mai poate împlini.
- Oamenii vor să trăiască iubirea, dar nu vor să renunţe la control, ca şi cum cele două ar putea merge împreună. Iubirea nu poate fi trăită într-o stare de conflict şi agitaţie interioară. Este nevoie de pace!
- Iubirea implică acţiunea. Nu poţi fi pasiv şi inhibat şi, în acelaşi timp, iubitor. Pentru a putea iubi trecem inevitabil prin frică şi ne asumăm riscuri. Măsura deplinătăţii iubirii este măsura jertfei.
- Nu pot fi iubitor şi în acelaşi timp, nerecunoscător. Nu există iubire fără disponibilitatea de a spune mulţumesc, fără disponibilitatea de a spune iartă-mă, te iert… mă iert. Nu poate fi iubire fără compasiune, fără disponibilitatea de a vedea şi integra durerea celuilalt. Nu poate fi iubire fără onestitate, în afara sincerităţii, a adevărului.
- Iubirea se exprimă în disponibilitatea pentru nevoile, bucuriile şi suferinţele celuilalt. Când ne iubim, privim împreună către El, care ne cuprinde şi astfel devenim unul.
- Oamenii mă pot iubi, dar nu mă pot face fericit. Doar atitudinea mea îmi permite accesul la fericire. Incredibil cât de buni pot deveni ceilalţi când nu-i mai investim cu rolul de a ne face fericiţi.
- Când iubesc… iert, înţeleg, dăruiesc, respect. Iubirea… acest sculptor al frumuseţii, al binelui, al dreptăţii, al generozităţii.
- Iubirea este viaţă pentru că Cel care mi-a dat viaţă este Iubire.
- Iubirea se naşte din efortul de a nu mai fi nimic pentru a putea fi cu adevărat tu însuţi. În adâncul inimii, în inima morţii, dincolo de durere, se naşte iubirea, care este adevărata viaţă. Iubirea este singurul mod de a ieşi din tine, de a te depăşi, de a fi mai mult decât eşti. Prin paradox transcendem dualitatea fiinţei.
- Acolo unde domneşte patima, iubirea nu este decât dorinţă şi revendicare. De aceea se poate transforma uşor în resentiment şi ură.
- Iubirea nu a împiedicat pe nimeni să fie el însuşi. Dimpotrivă, a devent el însuşi pentru că a iubit. Iubirea este întotdeauna la vedere. Când devine secretă, nu poate fi decât pătimaşă, tulbure, vinovată şi generează nefericirea.
- Tentaţia de a abandona îmi pune în discuţie capacitatea de a iubi. Uneori chiar nu putem fi împreună…dar mă pot ruga pentru tine, indiferent cine eşti tu.
- Iubirea nu poate fi nelucrătoare, neroditoare. Ea face întotdeauna ceva pentru binele aproapelui. Este întotdeauna la datorie, în gândurile noastre bune, în fapte, în cuvinte…
- Acolo unde nu este iubire, nu poate fi un sens adevărat. Orice sens ar fi, se sfârşeşte. Numai iubirea este fără de sfârşit.
- Omul are nevoie de o bază de siguranţă, care nu poate fi dobândită cu adevărat decât în iubire. Iubirea ne dă încredere, putere şi sentimentul că suntem protejaţi.
- Cei care trăim certitudinea că suntem iubiţi, avem un sentiment de siguranţă care nu se poate compara cu nimic altceva. Iubirea ne transformă, ne face mai buni.
- Ne căutăm stima de sine în bunuri materiale, titluri, putere, prestigiu, dar ea se află în iubire. În iubire viaţa devine primăvară.
- Atunci când iubeşti, greşelile se topesc în lumina iubirii, nu mai este loc de umbră. Înţelegi, în sfârşit, că nu ai limite, devii liber, te dezmărgineşti.
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, Bucureşti, 14 şi 21 martie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”
Ateliere de dezvoltare personală