Lucrul cu convingerile

Un anumit registru funcţional poate să ne ţină în afara zonelor dureroase. În realitate este esenţial să înţelegem că suferinţa, adică acea durere care se cronicizează în condiţia noastră funcţională, se datorează gândurilor, acelor gânduri care continuă să nege realitatea şi nevoile noastre ontologic îndreptăţite. În măsura în care persoana este dispusă să-şi asume realitatea şi propriile sale nevoi şi este hotărâtă să renunţe la convingerile sale disfuncţionale, în aceeaşi măsură se poate elibera de suferinţă. Durerea este o experienţă inevitabilă a vieţii, nu poate fi evitată. Suferinţa este, însă, de mult ori, o alegere, adică este o durere faţă de care persoana se ataşează şi nu îi mai dă drumul. Se ataşează de durere, ataşându-se, de fapt, de o convingere care tinde să menţină suferinţa în condiţia globală a persoanei.

În raport cu această suferinţă, persoana trebuie să găsească unele compensări pentru a-i fi cât de cât bine şi fiecare, în funcţie de tipologia personală alege o compensare sau alta. Sunt persoane vulnerabile la alcool, aşa cum altele sunt dependente de succes până la distorsiuni caracteriale grave. Mulţi suntem vulnerabili la bunătăţi gastronomice, astfel încât tema curelor de slăbire şi a kilogramelor în plus a devenit ceva cotidian.

Toate aceste fenomene care ne luptă au la rădăcină un gând sau o convingere despre sine, lume şi viaţă. Suntem invitaţi să raportăm aceste gânduri la realitate şi să considerăm ceea ce susţine cu adevărat binele şi este congruent cu nevoile noastre fireşti.