Gânduri pentru înnoirea vieţii (84)

Lumea este formată din polarităţi iar a nega această realitate ne conduce către o absolutizare a relativului. Dacă nu acceptăm decât lumina, întunericul reprimat riscă să explodeze în moduri incontrolabile şi destructive. De aceea este important să ne acceptăm cu toate ale noastre, cu lumini şi umbre. O abordare corectă este aceea de a face loc în conştiinţă şi de a asuma şi aspectele care la prima vedere par indezirabile. Odată aduse în lumina conştiinţei, ele îşi vor dezvălui un potenţial pe care îl vom putea investi în creşterea noastră.

Miza unei lucrări autentice cu propria persoană este accesul la eul nostru profund pe care îl putem numi şi eu liber congruent. Este vorba de un proces în care descoperim că suntem acceptabili cu toate părţile noastre, atât cu cele care ne plac, cât şi cu cele pe care am încercat cu disperare să le ascundem, pentru că le-am considerat indezirabile. Când ceea ce a fost inacceptabil începe să fie asumat, ieşim din logica eului conflictual nevrotic şi începem să experimentăm o unitate profundă, o unitate care este trăită ca sentiment de libertate şi gratitudine pentru viaţă.

Uneori trăirile noastre dureroase sunt o consecinţă a disocierilor pe care le avem în interior, ca urmare a unor răni vechi, nevindecate. Atunci când am învăţat să ne îmbrăţişăm cu compasiune durerile îngropate în adâncul cel tainic al umbrelor, experimentăm un sentiment de integrare, care ne face disponibili şi pentru ceilalţi. Nemaifiind conflict în interior, nu ne mai este frică nici de lume. Îi putem descoperi pe ceilalţi dincolo de măşti şi astfel durerea lor ne va trezi înţelegere şi compasiune. De aici începe drumul unei vindecări profunde de care toţi avem nevoie.