- Omul lui Dumnezeu nu păstrează lucruri pentru el decât pentru o vreme. El știe că toate sunt ale Lui și mulțumește pentru îngăduința de a le folosi „Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”.
- Omul lui Dumnezeu se așază îngenunchi, își deschide inima și se roagă, fiind pătruns de Duhul adevărului. El știe că prezența lui Dumnezeu în inima sa este arvuna mântuirii sale. În acel moment el devine nimic pentru ca Hristos să fie totul. Căci nu el mai trăiește… iar asta îl face om deplin.
- Un om al lui Dumnezeu este capabil să se retragă și să fie singur, trăind la limită, desfăcut de ceea ce este lumesc. Cu toate acestea inima lui este dăruită comuniunii și se roagă pentru toți oamenii.
- Omul lui Dumnezeu trăiește o stare de prezență, rămânând acolo, indiferent cât de greu i-ar fi. În acest timp inima lui se curățește puțin câte puțin de răutate.
- Un om al lui Dumnezeu este slab, dar statornicia îi dă putere pentru a-și continua drumul și deși este de multe ori în pragul căderii sau chiar la pământ, un Glas îi amintește Obiectivul său și astfel forța îi revine și el continuă.
- Un om al lui Dumnezeu știe să asculte și asta îl face înțelegător. Astfel tot ceea ce-l înconjoară îi vorbește despre Creator așa cum o simfonie minunată vorbește despre geniul celui care a compus-o. El se golește de sine și devine fiul Iubirii nesfârșite.
- Un om al lui Dumnezeu este inteligent și înțelept, dar tocmai de aceea nu se bizuie prea mult pe inteligența sa. Atunci când este necesară o decizie importantă el redevine copil. Astfel poate auzi Glasul omniscient care îi spune ce are de făcut și încrederea lui devine neclintită.
- Un om al lui Dumnezeu învață să renunțe la război. El știe că doar pacea îl va izbăvi și este dispus să plătească un preț de durere pentru a o dobândi. „Așa Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu”.
- Un om al lui Dumnezeu este conștient că durerea semenului este și durerea lui. El simte că este una cu celălalt. De aceea este întotdeauna dispus să facă ceva pentru a dobândi comuniunea în pace și bucurie.
- Omul lui Dumnezeu își dă timp pentru a-și vindeca rănile. Chiar dacă acestea nu-l mai dor el știe că cel neîmpăcat și rău i le poate zgândări ușor și astfel se poate întoarce din nou la disperare. De aceea, atunci când este încercat, rabdă pentru a se tămădui cu adevărat.
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 7 şi 14 decembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, București, din 16 septembrie
Ateliere de dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
