- Omul lui Dumnezeu a descoperit că stresul, nevroza, conflictele interioare, mânia nesocotită nu sunt compatibile cu smerenia, ele nu pot coexista în același spațiu. Astfel, a înțeles că dacă vrea să fie fericit nu are decât să se smerească.
- Omul lui Dumnezeu a descoperit că își creează singur chinurile și problemele pe care le trăiește prin atitudinile sale greșite și convingerile iraționale pe care le cultivă uneori. „Cum ne sunt gândurile așa ne este și viața” a devenit un lucru evident pentru el.
- Omul lui Dumnezeu a primit vestea că Dumnezeu a coborât din cer și s-a făcut Om și astfel l-a ridicat pe cel care era vierme și nu om la condiția de fiu și dumnezeu. Și în fața acestei iubiri nesfârșite a îngenunchiat și a plâns.
- Omul lui Dumnezeu a descoperit acel lucru minunat și izbăvitor, și anume că un suflet fericit este un suflet în care Dumnezeu se poate oglindi și odihni.
- Omul lui Dumnezeu este un lucrător al pocăinței și al smereniei. Ispitit în fel și chip de atracțiile acestei lumi, el a căzut de multe ori în robia păcatelor. A găsit însă de fiecare dată puterea să se întoarcă, ridicându-și privirea către Cer. Astfel și-a regăsit nădejdea și a mers mai departe.
- Omul lui Dumnezeu știe că viața este plină de contradicții, de aceea el apelează la paradox pentru a-și crea congruență lăuntrică. „Mi-ai descoperit și o altă mare (și vreme îndelungată cu totul nepresupusă) taină, anume ineluctabila universală lege a paradoxului, înlesnidu-mi să înțeleg că nevinovăția nu se poate obține decât pe calea aceasta paradoxală a recunoașterii propriei culpabilități”. (N. Steinhardt, Ce-I datorez eu lui Hristos)
- Un om al lui Dumnezeu a înțeles că iertarea nu este (doar) un act de noblețe, ci o necesitate a unei vieți trăite în pace. De aceea el își lasă inima să sângereze până ce aceasta se eliberează de orice resentiment.
- Omul lui Dumnezeu oferă uneori mai mult, alteori mai puțin, dar întotdeauna necondiționat. Altfel nu ar fi vorba de dar, ci de tranzacție.
- Omul lui Dumnezeu știe că este deja gol în fața vieții. Astfel fricile lui au diminuat mult. Rămâne una singură care este începutul înțelepciunii.
- Un om al lui Dumnezeu a înțeles că libertatea și bucuria sunt darurile unei inimi de copil. De aceea ascultă întotdeauna atent ce spun copiii pentru a învăța să fie liber și plin de bucurie. „Bucurați-vă și iarăși zic bucurați-vă.”
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 7 şi 14 decembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, București, din 16 septembrie
Ateliere de dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
