- Un om al lui Dumnezeu a învățat într-un final să se iubească și să se accepte cu toate ale sale, smerindu-se în același timp în fața măreției vieții și a Celui care este Viața.
- Omul lui Dumnezeu a înțeles că poate să aleagă ceea ce-l reprezintă în mod profund, dincolo de trenduri și contingențe, fiind pur și simplu el însuși și în mod fundamental fiind în Adevăr.
- Un om al lui Dumnezeu a hotărât să-i accepte și să-i iubească pe ceilalți, limitându-și așteptările față de ei, știind că astfel va avea parte de darul minunat al intimității și comuniunii.
- Omul lui Dumnezeu a acceptat că sunt lucruri pe care nu le poate face, dar odată cu această acceptare a avut revelația unei vocații care chema la împlinire.
- Omul lui Dumnezeu a învățat să tolereze incertitudinea și ambiguitățile vieții întemeindu-și siguranța pe credința fundamentală în bine și pe certitudinea faptului că este protejat.
- Un om al lui Dumenzeu a descoperit că a fi întreg implică de cele mai multe ori să treacă prin frică și durere, să experieze rușinea și umilința. Cu inima frântă și smerită, pocăindu-se sincer, a iertat tot ce a fost de iertat și astfel a putut să-i primească pe ceilalți în inima lui. „Inima frântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”.
- Un om al lui Dumenzeu a renunțat la gândul că ar avea merite personale. A înțeles că viața este în mod fundamental un dar, iar demnitatea umană este expresia iubirii lui Dumnezeu și nu un rezultat al meritelor personale.
- Omul lui Dumnezeu a aflat că înnoirea vieții înseamnă confruntarea cu necunoscutul și incertitudinea. Da, pentru că într-un pământ nou nu există o cale pe care să pășești, ci pe măsură ce pășești lași în urma ta o cale. Acum, când privește înapoi vede contururi minunate, iar inima sa este plină de iubire și recunoștință.
- Un om al lui Dumnezeu a avut un moment în care a renunțat la apărări, chiar cu riscul de a muri. Acum își simte inima eliberată, iar el trăiește spontan, creativ și se conectează cu bucurie la viață. Un sentiment de gratitudine îi cuprinde întreaga ființă.
- Omul lui Dumnezeu a trăit mult timp cu ideea că dacă va încerca să se schimbe, dacă va renunța la limitele lui, pur și simplu va muri. De aceea a avut nevoie de mult curaj pentru ca într-un final să riște înnoirea. Acum, în sfârșit ușurat, privește uimit la povara imensă pe care a purtat-o atâta timp în sufletul său. „Veniți la Mine toți cei împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.”
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 7 şi 14 decembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, București, din 16 septembrie
Ateliere de dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
