- Un om al lui Dumnezeu este un virtuos și un păcătos în același timp. Dacă ar fi doar virtuos nu ar mai avea de ce să se smerească și să se pocăiască; dacă ar fi doar păcătos nu ar mai avea de ce să nădăjduiască. El a înțeles că cea mai înaltă măsură a omului este desăvârșirea nedesăvârșită.
- Omul lui Dumnezeu a învățat să deosebească ceea ce folosește de ceea ce iubește. Este atent la această distincție, pentru că unde va fi comoara sa, acolo îi va fi și inima.
- Omul lui Dumnezeu a crezut că dacă va rămâne impenetrabil, va fi protejat de riscul de a fi rănit. După un timp a înțeles că această protecție este, de fapt, singurătate. Pentru a nu fi copleșit de disperare, a ales să se deschidă și astfel a cunoscut încrederea.
- Un om al lui Dumnezeu știe că o carte adevărată este făcută din miere, lacrimi și sânge. Ea trezește conștiințe, deschide răni, aruncă afară dureri de mult îngropate, apoi consolează, vindecă și înnoiește vieți. Așa i s-a întâmplat și lui.
- Omul lui Dumnezeu a trebuit să înfrunte de multe ori rânjetul și hămăielile răutății fiind pe punctul de a fi doborât. După eforturi îndelungate deznodământul părea să fie colapsul total. Dar de fiecare dată Puterea Binelui l-a ajutat să se ridice în ultima clipă, iar el a putut să meargă astfel mai departe, fiind întărit în credință.
- Omul lui Dumnezeu a învățat să facă diferența dintre o dorință compulsivă și compensatorie și o nevoie ontologic îndreptățită. În felul acesta a putut să-și depășească conflictele majore și să cunoască mulțumirea.
- Omul lui Dumnezeu știe că este în echipă chiar și atunci când în aparent este singur. Cu el sunt îngerii și sfinții lui Dumnezeu. De aceea avântul lui le pare unora nesăbuit, dar el își întemeiază încrederea pe Lumina care îi luminează calea.
- Omul lui Dumnezeu a fost rănit de mulțimea păcatelor pe care le-a săvârșit și trupul lui este plin de cicatrici. Acestea îi aduc aminte de trecut și, astfel, el regretă și mai adânc unele momente din viața sa. Dar cu mila Lui acest regret s-a transformat uimitor în bucurie.
- Omul lui Dumnezeu a înțeles că cea mai importantă măiestrie pe care și-o poate însuși este umilința. Tot ce poate să spună cu certitudine după ani de exercițiu este că va rămâne toată viața un ucenic.
- Durerile, pierderile și nedreptățile pe care le-a trăit acest om l-au făcut să creadă pentru o clipă că poate este o victimă a sorții. Totuși credința i-a reamintit că Dumnezeu nu poate să-i vrea decât binele. A învățat astfel să accepte că toate întâmplările vieții au darul să-l aducă mai aproape de o fericire durabilă.
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”
Ateliere de dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
