Persoana și-a identificat următoarea convingere: Ceilalți mă vor părăsi dacă nu le fac pe plac.
Î: Care au fost consecințele acestei convingeri în viața ta?
R: Am făcut ce au considerat ceilalți, ce au vrut ceilalți și mi-am ignorat propriile nevoi.
Am amânat să fac lucrurile care erau importante pentru mine.
Am trăit într-o stare de frică și de disconfort.
Î: A adus bine în viața ta această convingere? Susține ea binele și viața?
S-a dovedit congruentă această convingere cu nevoile tale?
De asemenea, este această convingere conformă cu realitatea? Ce probabilitate ar exista să se întâmple acest lucru?
R: Răspunsul este nu la toate întrebările, afirmația de mai sus, conform căreia Ceilalți mă vor părăsi… este falsă, este o convingere falsă.
Î: Cum ai putea să formulezi o afirmație respectiv o convingere nouă în replică la cea de mai sus, care să fie mai adaptativă și care să permită o satisfacere mai adecvată a nevoilor tale?
Noua convingere:Dacă îmi satisfac propriile nevoi, ceilalți nu mă vor părăsi.
Î: Ce argumente poți să aduci în favoarea acestei afirmații? Cum poți să susții această nouă convingere și ce implicații ar avea ea în viața ta?
R: Au fost situații foarte clare în care eu mi-am satisfăcut nevoile sau dorințele și nu doar că nu am fost părăsită, dar am fost chiar susținută.
A fost o situație în care am refuzat să-l ajut pe fratele meu și a fost mai bine.
A fost o situație în care am refuzat să fac pe placul părinților și mi-am ascultat propria dorință de a veni la facultate în București. Ei, până la urmă, au acceptat și chiar au ales să mă susțină.
A fost o situație în care am refuzat să prelungesc șederea unei prietene la mine acasă și a fost bine pentru toată lumea.
Î: OK, având în vedere această serie de argumente privind afirmația Dacă îmi satisfac propriile nevoi, ceilalți nu mă vor părăsi, în ce măsură crezi în ea, în ce măsură este ea o nouă convingere?
R: În jur de 70%.
Î: De ce doar atât?
Convingere: R: Mă gândesc că totuși nu este OK să-ți satisfaci nevoile.
Iată o a doua convingere, o convingere asociată cu prima, conform căreia ceilalți te vor părăsi dacă îți satisfaci nevoile.
Î: Care ar fi consecințele acestei convingeri?
R: Faptul de a nu-mi satisface nevoile conduce la moarte.
Faptul de a nu-mi satisface nevoile conduce la nefericire, la neîmplinire, nu mă dezvolt personal.
Î: OK, având în vedere criteriile de validare pe care le utilizăm, cum este această convingere?
R: Această convingere este irațională, este falsă 100%.
Î: Cum ai putea să formulezi o convingere adaptativă, rațională?
Noua convingere:Este în regulă să-mi satisfac propriile nevoi!
Î: Ce argumente poți să aduci în favoarea acestei afirmații?
R: Faptul de a-mi satisface o nevoie mă face să mă simt împlinită, fericită, îmi permite să mă cunosc și să mă dezvolt, să am acces la o stare de bine și să fiu congruentă.
Î: Cât crezi în această afirmație?
R: O consider 100% adevărată.
Î: Să ne întoarcem acum la afirmația anterioară. Dacă îmi satisfac propriile nevoi, ceilalți nu mă vor părăsi. Acum, după prelucrarea celei de-a doua convingeri iraționale, ce valoare de adevăr îi acorzi?
R: …95%.
Î: De la 70% la 95%?
R: Da.
OK, în acest proces am restructurat două convingeri iraționale pe care le-am invalidat, înlocuindu-le cu două noi convingeri raționale și adaptative. Am trecut de la: Ceilalți mă vor părăsi dacă nu le fac pe plac și Nu este OK să-ți satisfaci nevoile la: Dacă eu îmi satisfac propriile nevoi, ceilalți nu mă vor părăsi și Este în regulă să-mi satisfac propriile nevoi.
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 14 și 21 martie
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”
Ateliere de dezvoltare personală