Gânduri pentru înnoirea vieţii (99)

Singura șansă de a crea o stare de comuniune cu celălalt este să fiu eu însumi și să-i respect la rândul meu dreptul de a rămâne el însuși. Nu îi voi cere să renunțe la el pentru a-mi demonstra că ma iubește. Acesta ar fi supremul egocentrism. Deasemenea, dacă îi fac pe plac celuilalt doar ca să mă accepte, dar îmi reprim adevărata mea identitate și propriile nevoi, dincolo de masca zâmbitoare pe care o voi arată va fi o frustrare care mai devreme sau mai tarziu va ieși la suprafață si va pune relația în discuție până la ruptură. Adevărata comuniune între oameni nu poate fi trăită decât în libertate. De aceea în orice relație este esențial să rămânem noi înșine.

Marele adevăr este ca suntem expresii întrupate ale vieții. ,,Eu sunt Calea, Adevărul și Viata, ne învață Mântuitorul Hristos. La rândul lui Apostolul Pavel ne spune: ,,Nu eu mai traiesc eu, Christos traieste în mine”. Este ușor de înțeles că adevarata viață este Hristos și în Hristos. El este Creatorul, Sursa vieții si însăși Viața. Boala, sentimentul de neîmplinire si nefericirea sunt o consecință a îndepărtării noastre de Hristos. Prin urmare șansă noastră de vindecare, de a dobândi adevărata bucurie și stare de plenitudine este să ne întoarcem acasă la Parintele nostru. ,,Veniți la Mine toți cei osteniți și împovarați și Eu va voi odihni pe voi.

Singura persoană pe care o pot schimba sunt eu însumi. Când încercăm să îi schimbăm pe ceilalți apar adevărate lupte de putere. În spatele intenției noastre de a-i schimba pe ceilalți se ascunde o motivație legată de control. Dar fiecare se consideră îndreptățit să rămână pe propria poziție și astfel lupta continuă. Singura modalitate de a încheia războiul este să ne permitem unii altora să rămânem noi înșine astfel încât să putem face alegerile potrivite pentru noi. În fond fiecare este responsabil pentru propria viață.