50 de gânduri despre iertare (2)

27. Vinovăția fără experiența profundă a iertării ne conduce către judecată și pedeapsă chiar din interiorul propriei noastre ființe. În vinovăție omul se pierde pe sine pentru că pierde bucuria, pierde seninătatea, sentimentul de a fi întreg. Pentru a ajunge la iertare sunt necesare pocăința și smerenia.

28. Sentimentul profund al regretului, al părerii de rău, asumarea deplinei răspunderi pentru viața noastră, pentru felul în care am trăit ne scoate în mod paradoxal la un nou liman: limanul iertarii, al înnoirii vieții în bucurie, iubire și fericire.

29. Iertarea de sine este un moment esențial al înnoirii vieții. O viață nouă începe atunci când am iertat și ne-am iertat.

30. Iertarea ne face liberi și ne permite o reînnoire profundă a vieții. Eliberarea de emoțiile trecutului, printr-un proces de asumare și exprimare, este absolut necesară în procesul iertării.

31. Resentimentele și lamentăriile ne pot însoți pe parcursul întregii vieți dacă nu alegem să ne eliberăm de ele. Să profităm de posibilitatea de a ne ierta unii pe alții pentru a trăi o viață în pace și recunoștință.

32. A cere iertare, chiar și când vina este la celălalt reprezintă modul paradoxal prin care putem dobândi sentimentul unei libertăți profunde.

33. Hotărârea de a cere iertare se întemeiază pe o atitudine binecuvântată de smerenie și compasiune.

34. Când ne cerem iertare renunțăm implicit la putere și astfel se deschide poarta către smerenie și iubire.

35. Iertarea este contextul interior în care începem procesul de eliberare al unor dureri, uneori de mult îngropate. Cu ajutorul iertării ne putem vindeca sufletește și chiar trupește.

36. Adevărata bucurie se naște atunci când ne acceptăm necondiționat, iar această acceptare se întemeiază pe o profundă disponibilitate de a ierta.

37. Toți am greșit și prin urmare avem nevoie de iertare.

38. Când ierți și ești iertat ești binecuvântat de Dumnezeu pentru că iertarea este expresia iubirii, iar Dumnezeu este iubire.

39. Adevărata iertare este har și arată prezența lui Dumnezeu în sufletele noastre.

40. Odată cu iertarea se schimbă și percepțiile noastre, dar pentru a intra în procesul iertării avem nevoie de curaj. Prin asumare consecventă ea devine o condiție stabilă a personalității noastre, o adevărată constantă perceptivă.

41. Adevărata iertare vine din inimă și aduce cu sine vindecare, liniște și pace sufletească. De aceea o inimă închisă rămâne nevindecată și suferindă.

42. Atunci când ceilalți ne rănesc, avem de ales între iertare și răzbunare sau închidere în sine. În iertare ne tămăduim rana, însă în răzbunare rămânem cu ea nevindecată.

43. Iertarea înseamnă și să ne eliberăm de ținerea de minte a răului dar a ne elibera de ură și resentimente se face cu mijlocirea divină pentru că “cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.” Înțeleasă astfel, iertarea este un dar ceresc și o virtute. Astfel se produce în ființa noastră o adevărată transformare.

44. Adevărata iertare este fără limite, “de șaptezeci de ori câte șapte”, de aceea este o taină și putere divină.

45. În iertare este șansă noastra de a ne înnoi viața. Resursele profunde, comoara care este în noi, pot fi scoase la suprafață doar dacă iertăm. Prin urmare să ne rugăm pentru a primi darul iertării.

46. Este practic imposibil să nu greșim unii față de alții, prin urmare procesul iertării este o lucrare pe care o avem de făcut cu toții.

47. Nu ne putem începe călătoria de creștere personală fără a face pace cu semenii noștri și fără a ne ierta unii pe alții. “Du-te mai întâi și te împăcă cu fratele tău”, ne învață Mântuitorul.

48. În iertare se află șansă noastra de a ne înnoi viața. Adâncul cel tainic al inimii nu se poate descoperi fără decizia de a ierta și a ne ierta.

49. În spatele resentimentele noastre adânci se ascund nevoi neîmplinite. Doar printr-o acordare profundă a iertării ne putem elibera energiile creatoare ale sufletului.

50. Jertfele pe care suntem dispuși să le facem, eforturile și perseverența noastră în lucrarea personală nu vor da roade cu adevărat bune fără această frângere a egoului pe care o implică decizia de a ierta și de a ne cere iertare.