50 de gânduri despre adevăr și minciună (integral)

2. Cu minciuna mergi până la o vreme, cu adevărul mergi până la capăt.

3. Minciuna îmbolnăvește, adevărul însănătoșește.

4. Adevărul este întotdeauna lângă noi. Dacă dorim îi putem deschide imediat ușa.

5. Adevărul este etern, este însăși viața și prin urmare este leacul pentru nefericirile omenești.

6. Pentru că adevărul este peren va ieși mai devreme sau mai târziu la suprafață.

7. Cele mai periculoase minciuni sunt acelea pe care persoana le ține drept adevăr.

8. Când minciuna devine o practică curentă vorbim despre o tulburare de personalitate.

9. Cei care își întemeiază viața pe minciuni, mai devreme sau mai târziu se vor prăbuși.

10. Când ne mințim pe noi înșine ne pierdem discernămîntul și putem comite orice eroare.

11. Respingerea adevărului și îmbrățișarea minciunii sunt de cele mai multe ori expresii ale fricii de durere.

12. Minciuna îmbolnăvește sufletul și societatea la la fel cum un virus îmbolnăvește trupul.

13. Când devii mincinos devii și neîncrezător și îți pierzi încrederea în oamenii bine intenționați. Astfel rămâi fără un sentiment de siguranță firesc și fără încredere în sine.

14. Minciuna ne conduce la rău, dar adevărul este temeiul binelui și al vieții.

15. Ticălosul este o persoană pentru care minciuna a devenit trăsătură de personalitate.

16. Când ajungi să-ți bazezi existența pe minciună ai garanția nefericirii.

17. Minciuna tulbură raporturile noastre firești cu semenii și cu lumea în general.

18. Când profesorul spune minciuni el își pierde credibilitatea și astfel lucrarea lui devine lipsită de sens.

19. Minciuna este trecătoare, adevărul este etern.

20. Când adevărul este răstălmăcit, efectul este similar minciunii.

21. Minciuna este practicată asiduu pentru simplul fapt că egoul nostru poate avea beneficii de moment. Prețul este însă o îmbolnăvire sufletească de care, apoi, ne vom vindeca foarte greu.

22. Când minciuna devine obicei, omul își pierde sufletul.

23. Practicăm minciuna atunci când adevărul ne pericliteaza interesele de moment.

24. Minciuna ajunge să ne piardă atunci când pierdem complet contactul cu adevărul.

25. În fața adevărului minciuna își pierde puterea.

26. Singurul lucru stabil în istorie este Adevărul.

27. Mințirea de sine este calea sigură spre alienare.

28. Singura șansă de vindecare a celui care se minte singur este să-și pună în discuție “adevărul” care îl ghidează în viață și astfel să-i descopere precaritatea și să renunțe la el.

29. Când adevărul este greu de asumat, minciuna pare soluția “corectă” pentru supraviețuire. Totuși, doar adevărul ne permite să evoluăm. De aceea mărturisirea este întotdeauna bine venită pentru a ieși din marasmul pe care îl aduce cu sine minciuna.

30. Când viața noastră ajunge să fie ghidată de minciuni, trăim copleșiți de conflicte și frustrare.

31. Una dintre puținele situații care pot justifica minciuna este atunci când aceasta mă ajută să evit suferința unei persoane pe care un anumit adevăr o poate distruge.

32. Adevărul ne oferă întotdeauna șansa eliberării chiar dacă este dur pe când minciuna ne afectează integritatea sufletească.

33. Când minciuna s-a instalat în suflet, aceasta începe să ne ghideze viața.

34. Încrederea dintre oameni se întemeiază pe adevăr, pe când minciuna distruge relațiile.

35. Mincinos este acela care își iubește propriul ego mai presus de orice altceva.

36. Minciuna poate câștiga unele bătălii dar lupta finală o câștiga întotdeauna adevărul.

37. Adevărul ne permite să fim puternici și să depășim încercările vieții.

38. Demnitatea personală nu se poate întemeia decât pe adevăr. Ușurința de a minți este o expresie a alienării sufletești și duce la pierderea credibilității și reputației.

39. Marea problemă cu minciuna apare atunci când o investim cu valoare de adevăr și astfel ajunge să ne ghideze viața.

40. Atunci când încercăm să ne apărăm imaginea de sine prin minciună dorim de fapt să supraviețuim, dar niciodată aceasta nu ne va permite accesul la integritate. Pe măsură ce ne eliberăm de minciuni ne vom câștiga și libertatea.

41. Minciuna se prinde uneori destul de ușor dar nu va avea niciodată rod bun. Adevărul și minciuna se cunosc după roadele lor.

42. Omul care face din minciună o obișnuință este condamnat la nefericire.

43. Adevărul este un bun prieten pentru că el ne însoțește pe drumul vindecării sufletești.

44. O minciună neîndreptată ne va conduce într-un hățiș de conflicte și de confuzie.

45. Adevărul este pârghia principală a însănătoșirii sufletești.

46. Minciuna ne subminează încrederea și stima de sine până la pierderea integrității personale. De aceea o recuperare sufletească autentică nu se poate realiza decât în adevăr.

47. Uneori ne apărăm o poziție de moment spunând minciuni și astfel reușim să supraviețuim, dar niciodată minciuna nu va fi o pârghie viabilă pentru creșterea noastră lăuntrică.

48. O minciună poate fi uneori utilă în prezent, dar pentru un viitor în care să dobândim plenitudinea este nevoie de adevăr.

49. Cu cât mințim mai mult, cu atât ne pierdem încrederea în semeni și devenim din ce în ce mai izolați.

50. Toate păcatele despre care vorbește tradiția ies la suprafață și se transformă în adevărate patimi în condițiile în care omul decide să întoarcă spatele adevărului.