- O inimă plină de resentimente, indiferent pentru ce, nu va putea cunoaște iubirea, indiferent pentru cine.
- Un scop al vieţii? Inima noastră să cânte cu glas de înger, atunci când vom merge Dincolo.
- Să nu încercăm să controlăm viitorul prin gânduri. Să controlăm mai degrabă gândurile în prezent.
- Disperarea este experienţa pe care o trăim atunci când ne despărțim de realitate. Orice dramă se plămădeşte în conflictul cu realitatea.
- Nu este ceva în această lume care să mi se cuvină. Tot ce am este un dar. Să fim recunoscători.
- Vrem să ne înnoim viata, dar ţinem cu dinții de zona de confort. O reînnoire autentică merge pe drumul incertitudinii pentru a ieşi cândva la limanul unei vieți înnoite.
- Călătoresc pe tărâmul solitudinii pentru a cunoaște cu adevărat starea de a fi împreună.
- Să facem din prezent comoara vieții. Astfel, inima noastră nu va mai rătăci.
- În adâncul inimii, în inima vieții se află răspunsul pe care cei mai mulți dintre noi îl căutăm în afară, dar fără să-l găsim. “Fiule, dă-mi inima ta” – iată îndemnul care ne duce la viaţă.
- O alternativă la Prozac? Recunoştinţa care alungă tristețea şi aduce în suflet veselia. Nu pot fi recunoscător şi depresiv.
- Paradoxul este o pârghie uimitoare care ne conduce la integritate.
- Suntem proprietari de gânduri care ne pot duce în orice direcţie poruncim să mergem. De ce ne plângem de fapt?
Tabăra de dezvoltare personală“MĂIASTRA”, Dobrețu 2020 – Sezonul XXII, 26 iunie – 5 iulie
Ateliere de dezvoltare personală