- Adevărata provocare nu este să iert, ci să cer iertare, mai ales atunci când cred că am fost nedreptățit.
- Viața este o sinusoidă cu creșteri și descreșteri inevitabile și ceea ce contează în ultimă instanță este să ne dăm cea mai bună măsură a zilei.
- Adevărata psihoterapie este o psihoterapie a confruntărilor egoului
- Majoritatea oamenilor trăiesc într-o logică a supraviețuirii și nu a dezvoltării personale.
- Omul nu se poate vindeca în mod profund până nu se hotărăște să iasă din logica egocentrică și să lucreze pentru binele celuilalt mai presus de interesul personal.
- Orice terapie, indiferent de școală este o lucrare a sincerității.
- Câtă vreme lucrurile sunt inconștiente, comportamentele noastre sunt prestabilite.
Dar pe măsură ce conștientizăm putem alege în mod liber direcția în care ne mișcăm.
- Atunci când explodează, umbra preia frâiele decizionale peste conștiința noastră și ne poate sabota în mod dramatic. Soluția cu adevărat viabilă este să o integrăm asumându-ne în mod sincer un proces terapeutic.
- Punctul de plecare al oricărei terapii este acela unde ne aflăm, nu un ideal oarecare, prin urmare avem nevoie și de un pic de smerenie.
- Comportamentele de autosabotaj arată că de fapt ne urâm pe noi înșine. Paradoxal, majoritatea oamenilor se autosabotează.
- Dacă adevărul pe care vrem să-l comunicăm nu este bine rostit, s-ar putea să nu fie bine primit și în acest caz este mai bine să tăcem.
- În loc să ne confruntăm cu sinceritate conflictele lăuntrice, alegem de cele mai multe ori plăcerile sălcii ale micilor compensări cotidiene. În fiecare zi aceleași patimi care ne fac să ratăm ținta…
- Avem nevoie de o calibrare adecvată a exercițiilor de formare a noilor deprinderi, altfel vom renunța.
- În procesul de formare a deprinderilor este important să mă exprim la cea mai bună măsură a zilei ținând cont de inevitabilele sinusoide dispoziționale. Cu adevărat esențială este continuitatea.
- Ieșirea din zona de confort trebuie făcută cu înțelepciune. Este de preferat o măsură mai modestă dar care poate fi susținută în mod consecvent pe termen mai lung, înainte de a trece la următorul nivel.
- O adevărată creștere spirituală se face cu sacrificii. Vom trece prin umilințe, dureri și tot felul de încercări care în mod obișnuit ne fac să ne refugiem în zona de confort. Creșterea spirituală nu este ceva obișnuit – oamenii sunt preocupați în general de supraviețuire – dar este adevărata noastră vocație.
- Procesul iertării odata pus în mișcare tinde să devină o deprindere care se asociază în mod natural cu starea de bine, recunoștința și aprecierea.Toate acestea devin constante perceptive și ne dau măsura vieții.
- Ținerea de minte a răului poate fi o constantă perceptivă la fel cum poate fi și iertarea, recunoștința sau aprecierea. În ultimă instanță este o chestiune de alegere.
- Egoul nu favorizează formarea unor constante perceptive pozitive. Întotdeauna percepțiile lui sunt condiționate. Sunt ok doar dacă… ești ok doar dacă.
- Să fim atenți la mecanismele subtile ale egoului. Este un maestru în a-și menține poziția Pleacă ultimul și se întoarce primul.
- Egoul este prin excelență viclean. La acest nivel nu există smerenie ci doar o dorință nesățioasă de a impune.
- Ca să ne mutăm mintea de la lume la Cer fiecare dintre noi are de parcurs propria Golgotă.
- Viața este o succesiune continuă de experiențe care au rolul de a ne învață. Uneori acestea sunt dureroase, dar Dumnezeu le convertește întotdeauna în bine atunci când alegem să ne smerim.
- Desăvârșirea este un dar de la Dumnezeu, dar îndumnezeirea noastră nu înseamnă perfecțiune și prin urmare nu este scutită de lipsuri, altfel ar exista riscul să cădem într-o mândrie luciferică și ne-am pierde toată lucrarea.
- Viaţa este o curgere cu toate ale ei, dar perfecţionismul care cultivă o atitudine obsesivă este îngheț şi încremenire.
- Obsesionalul şi perfecţionistul vor să transforme viaţa în muzee şi statui. Pentru ei nu mai este loc de firesc şi de iertare, şi astfel ajung la o dispoziție resentimentală continuă.
- Integrarea conținuturilor inconștiente este un proces gradual care ne conduce la o libertate lăuntrică din ce în ce mai mare.
- Antrenamentul este o constantă a oricărui proces de evoluţie personală. Tradiția îl numește asceză.
- Continuitatea cu un program mai modest este mult mai valoroasă decât perioadele de efort intens urmate de renunțare. În primul caz beneficiile se acumulează, iar în al doilea tind să se piardă.
- Există şi discontinuități regeneratoare: somn, concediu, recreere. Uneori fierastrăul are nevoie să fie ascuţit pentru a rămâne într-o bună stare de funcţionare.
- Terapia o putem face şi pentru a evolua, altfel spus pentru a ne individua şi a ne da măsura potențialului ce ne-a fost dăruit.
- Orice constantă perceptivă se creează în urma repetiţiei, atât cele benefice cât și cele care întrețin suferinţa şi patologia.
- Formarea unui bun obicei necesită efort constant o perioadă suficient de lungă de timp, dar apoi ne va susține el pe noi.
- Stresul ne conduce către comportamente şi scenarii de eșec. Originea acestuia este întotdeauna într-o atitudine non-ok. Eu nu sunt ok sau tu nu eşti ok. Lucrarea unor constante perceptive de tip ok reprezintă cel mai puternic antidot împotriva stresului.
- Dacă am prea multe așteptări de la lume într-o logică a condiţionării – lumea este ok daca… – iar asta aduce cu sine suferinţă şi chiar patologie.
- Să plecăm de la premisa că interesul nostru fundamental este să ne fie bine. Prin urmare întrebarea fundamentală este: ce am de făcut pentru asta, cum pot dobândi cu adevărat starea de bine?
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, un program original de coaching şi dezvoltare personală, București, din 16 septembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”
Ateliere de dezvoltare personală
Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)
