- Căutarea cu orice preț a confortului ne ţine departe de o autentică stare de bine şi cu atât mai mult de fericire. Fericirea implică efort, mult efort.
- Nu este nevoie de mai mult acolo unde este deja din plin.
- Chiar şi atunci când au un comportament negativ oamenii caută de fapt să își satisfacă nevoile, nevoi la fel de îndreptăţite ca şi ale noastre pentru că sunt universal umane.
- În copilărie angoasa ne poate copleşi, dar ca adulţi o putem depăşi.
- Foarte multe frici sunt expresia egoului. Importanţa de sine generează multă angoasă.
- Stresul este un produs al unui ego contrariat.
- Angoasa ne marchează limitele eu-lui. De aceea expansiunea ființei înseamnă trecerea prin angoasă şi prelucrarea ei.
- Viaţa ne-a arătat de nenumărate ori că nu toți cei care pleacă din pole position câștigă întotdeauna şi nici cei care au un start inițial mai slab nu sunt condamnați la eșec. Succesul depinde foarte mult de cum vom conduce “monopostul” pe traseu.
- Sfântul este un artist al vieţii. El ştie cu adevărat să trăiască pentru că felul în care trăieşte îl conduce către scopul vieţii, acela de a fi locuit de Creator.
- O convingere este expresia unei alegeri.
A fost această alegere utilă pentru mine? Mi-a adus beneficii sau este cazul să schimb perspectiva? Adoptarea unei atitudini noi, mai raționale, mă va ajuta să-mi creez o altă perspectivă, mai adaptativă, astfel încât să pot integra în viaţa mea atitudini congruente cu nevoile îndreptățite.
- Prin schimbarea unei convingeri ne redefinim raportul cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu viaţa în general. Relaţia noastră cu lumea se schimbă prin schimbarea perspectivei.
- Cauzele conflictelor interioare se află în convingerile care s-au format, multe dintre ele în copilărie, dar care ne influențează în prezent. Prin urmare CE POT SĂ FAC AICI ŞI ACUM cu aceste convingeri care mă însoțesc din copilărie şi până în prezent, devine o întrebare esențială în raport cu posibilitatea schimbării. Fără să ne schimbăm convingerile, simpla analiză a trecutului, chiar dacă poate aduce clarificări este insuficientă pentru o autentică înnoire a vieții.
- Doar cei care au capacitatea de a-i conține pe ceilalti, chiar şi atunci când sunt respinși, au posibilitatea să evolueze cu adevărat. Să ne iubim vrăjmașul, iată măsura la care suntem chemați.
- Ce aleg între plăcerea momentului şi beneficiul pe termen lung? Aici este decizia care va face diferența.
- Să fim noi inițiatorii schimbării în propria viaţă. Este de fapt singura noastră şansă.
- Ceea ce contează cu adevărat este în interior. Lucrurile din afară sunt doar o pârghie pentru a dobândi adâncul inimii care ne face plenari.
- În zona de confort conservam multă angoasă. Ieşirea din acest spațiu este prețul inevitabil pentru dezvoltare.
- Căutarea cu orice preț a confortului ne ţine departe de o autentică stare de bine şi cu atât mai mult de fericire.
- Relaţiile sunt locul în care ne satisfacem majoritatea nevoilor. De felul în care înţelegem să ne raportăm la ele depinde în foarte mare măsură calitatea vietii noastre şi starea de bine.
- Avantajul unui start bun se poate pierde dacă pe parcurs nu facem alegerile potrivite. Pe de altă parte omul se poate mişca dinspre erorile sau condiţiile de start mai dezavantajoase către un parcurs din ce în ce mai bun, folosindu-şi libertatea de a face alegeri potrivite.
- Ceea ce credem despre noi ne dă măsura, chiar dacă aspirăm la altceva. Este esențial să creem congruenţă între nevoile şi convingerile noastre pentru a dobândi starea de bine.
- Ieşirea din stres implică atitudini adecvate în raport cu satisfacerea nevoilor. Nu poţi cultiva atitudini negative şi în acelaşi timp să te aștepți la bunăstare.
- De cele mai multe ori în spatele blocajelor noastre se află practic o frică neasumată. A merge mai departe, a-ţi satisface nevoile, a te desprinde de trecut, a iubi, înseamnă să depăşim frica.
- Nevroza este într-un anumit sens o suprainvestire a egoului. În smerenie conflictele își pierd relevanța şi se topesc. Astfel vindecarea şi plenitudinea devin efecte fireşti ale renunţării la egocentrism.
- Inima este singurul lucru pe care îl cere Dumnezeu de la noi: “Fiule, dă-mi inima ta”. O inimă deschisă pentru Adevăr nu poate fi decât o inimă plină de recunoştinţă, iar recunoştinţa schimbă perspectiva. O inimă plină de recunoştinţă este capabilă să vadă binele oricât de mic ar fi acesta şi este mereu dispusă să dăruiască pentru că logica ei este logica darului.
- Ziua de azi, cu toate ale ei este locul fericirii la care putem avea acces. Ajungă-i zilei fericirea ei.
- Este important să învăț să deosebesc glasul egoului care dorește să mențină starea de fapt, de glasul profund al sinelui care mă îndeamnă la creștere.
- Nu poţi să fii responsabil fără să fii sincer şi deasemenea nu poţi să fii cu adevărat sincer fără să fii responsabil.
- Niciodată într-o cameră nu se va face curățenie de la sine, doar pentru că a trecut mai mult timp.
- Convingerile ne dau perspectiva asupra vieţii. Decidem, ne construim obiective şi ne comportăm pe măsura convingerilor noastre.
- Cel ce a găsit nu mai caută. Pur şi simplu îşi deschide inima pentru a primi Adevărul.
- Nu trebuie să te duci cu mintea foarte departe ca să faci un lucru bun. E de dorit să faci ce este posibil în dreptul tău.
- Singurul lucru cu adevărat relevant al împlinirii vietii este starea inimii.
- Conştiinţa propriei identități este temelia unei vieți congruente, trăite cu sens.
- De cele mai multe ori alegem să fugim de durere cu speranța că astfel vom scăpa de ea, dar singura modalitate de a o depăși este să o acceptăm. Să-i ascultăm mesajul, să ţinem cont de ce are de spus şi astfel ea va pleca.
Seminarul “Procesul Înnoirii Vieţii”, un program original de coaching şi dezvoltare personală, București, din 16 septembrie
Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”
Ateliere de dezvoltare personală