CE ESTE ENEAGRAMA?
Eneagrama este un cuvânt grecesc și face referire la o figură geometrică, o stea cu nouă colțuri. Este un sistem de studiu al personalității, un instrument al cunoașterii de sine.
În acord cu tradiția spirituală, Eneagrama identifică nouă tendințe principale, nouă pasiuni care ne influențează inconștient și ne condiționează comportamentul. Acestea sunt: mânia, orgoliul, înșelătoria (vanitatea), invidia, avariția, frica, lăcomia, excesul (desfrâul), lenea.
Deși toate aceste condiții coabitează în fiecare dintre noi, tindem să privilegiem una dintre ele, aceasta devenind tendința noastră principală.
Pe lângă această componentă dezvoltăm și un registru al excelenței, o forță fundamentală. În noi coexistă nouă astfel de forțe: perfecțiunea, dragostea, capacitatea de a reuși, creativitatea, cunoașterea, loialitatea, optimismul, curajul, capacitatea de susținere. Una dintre aceste forțe devine registrul nostru potential de excelență.
Combinarea unei tendințe capitale versus forțe fundamentale conturează nouă profile de personalitate, nouă tipologii umane. Fiecare dintre noi aparținem, în mod fundamental, unui singur tip de personalitate: unu, doi, … nouă.
În această alcătuire de aspecte pozitive și negative rezidă atât potențialul evolutiv (spre integrare) cât și cel regresiv (spre dezintegrare), al ființei umane.
Enegrama permite o cartografiere extraordinară a fiecarui profil de personalitate în parte, dar și al ansamblului celor nouă.
Este un sistem dinamic care ne arată cum funcționează fiecare dintre noi în interiorul propriului tip (percepții, motivații, tendințe principale, patologie, potențial evolutiv, excelența și virtuți) dar și relațiile pe care le avem cu celelalte tipuri (influențe pozitive sau negative).
ENEGRAMA MODEL PSIHO-SPIRITUAL
Din ce în ce mai multe persoane sunt preocupate în a stabili o punte între dezvoltarea psihologică și viața spirituală; între presonalitate și exprimarea ei adecvată în lume, pe de o parte, și lumea sufletului conectată la divin și eternitate, pe de altă parte.
Pentru omul contemporan deconectat în mod dramatic de sine și de sacru, Enegrama este un instrument care permite:
- La nivel psihologic să conștientizăm că personalitatea noastră este blocată într-un comportament condiționat;
- La nivel spiritual să stabilim repere pentru a ne regăsi esența profundă a ființei noastre, accesul la sens.
Ea devine astfel un model psihospiritual conectat atât la tradiția spirituală (virtuțile tradiției creștine și felul în care pot fi ele dobândite), cât și la datele cele mai recente ale neuropsihologiei și clinicii (percepții, motivații, comunicare, mecanismele de apărare, structuri de personalitate, etc…)
Unul dintre cei mai importanți factori ai credibilitații sistemului vine din extraordinara concordanță cu datele observației curente, verificabile în mod nemijlocit, devenind astfel accesibilă tuturor celor interesați fără a exista necesitatea unei specializări anterioare.
Etape
În esență, Eneagrama are în vedere trei aspecte:
- Cunoașterea de sine:
Tipul de personalitate, mecanismele de apărare, puncte forte și slabe, percepțiile, evitările, motivațiile inconștiente, direcțiile de integrare/dezintegrare, securitate/stres.
- Dezvoltare personală:
Modelul funcționează ca o hartă a psihicului care ne oferă indicații precise privind automatismele noastre de gândire, simțire și comportament, filtre de percepție limitative, compulsii, pasiuni.
- Integrare, plenitudine:
Echilibru structuro-funcțional, alegeri libere, creativitate, virtute, accesul la sacru.
Diagrama
În ce privește reprezentarea grafică a sistemului, putem observa cu ușurință, că este compusă din trei elemente: un cerc, un triunghi și o figură cu șase laturi numită hexadă.
Vârfurile triunghiului și cele ale hexadei se regăsesc în nouă puncte echidistante pe suprafața cercului, cele nouă puncte reprezentând bazele celor nouă tipuri de personalitate.
Această diagramă reprezintă diferitele componente ale psihicului nostru și dinamica lor internă.
Astfel, cu ajutorul Eneagramei și a reprezentărilor ei grafice, diversele fațete ale personalității noastre, amestecate și contradictorii la o primă vedere, vor căpăta o extraordinară coerență și comprehensibilitate.
În concluzie, Eneagrama este un instrument de cunoaștere și dezvoltare al personalității umane. Ne arată cum suntem alcătuiți, faptul că privilegiem o anumită trăsătură, felul în care comportamentele și obiceiurile noastre sânt legate de motivațiile profunde. Ne permite să ne recunoaștem tipul de bază și ne arată direcția în care este esențial să lucrăm. Este un instrument universal, fiind aplicabil tuturor oamenilor de peste tot, din totdeauna.
Sfera de interes cuprinde: viața spirituală, psihologie, corporații, relații de cuplu, educație, viață personală.
Astăzi, Eneagrama este studiată și promovată la cel mai înalt nivel: în universități, mai ales SUA (Stanford, de exemplu), în Coaching, consiliere, psihoterapie, parenting etc.
Care este tipul dumneavoastră de personalitate?
CELE NOUĂ TIPURI DE PERSONALITATE
TIPUL 1
- Excelenţa lor: rigoare personală şi idealuri elevate.
Se raportează la un cod de comportament, fiind convins că trebuie să fie perfect pentru a fi acceptat. Tolerează greu imperfecţiunile, căutând permanent căi de ameliorare. Această percepţie acută a lucrurilor care nu merg îl fac să simtă furie, o furie care rămâne în interior, neexprimată ca dealtfel şi celelalte emoţii. Sunt persoane responsabile, iar munca trece înaintea plăcerii şi a exprimării dorinţelor.
Este important să înveţe să observe lucrurile pozitive, să-şi dezvolte flexibilitatea şi să experimenteze plăcerea şi relaxarea.
TIPUL 2
- Excelenţa lor: capacitatea de a iubi.
Este afectuos, atent şi caută permanent să ajute. Se ocupă de ceilalţi, percepându-le în mod intuitiv aptitudinile şi posibilităţile. Această orientare îl face să-şi ignore propriile nevoi, dar şi să se simtă mândru de imaginea de persoană iubitoare. Frecvent, joacă rolul de eminenţă cenuşie şi are nevoie ca ceilalţi să aibă nevoie de el.
Este important să înveţe să-şi exprime propriile dorinţe şi să descopere că pot fi acceptaţi şi fără să dăruiască neapărat ceva.
TIPUL 3
- Excelenţa lor: capacitatea de a acţiona şi de a reuşi.
Este energic, eficient şi are mereu ceva de făcut, ambiţios, vrea ca succesul să-i fie atribuit, fiind dispus să-şi modifice imaginea în funcţie de aşteptările celuilalt, dezvoltând astfel, aparenţe înşelătoare. Se identifică cu ceea ce face, iar reuşita profesională îi ocupă aproape tot timpul, lăsându-şi deoparte sentimentele.
Este important să înveţe să-şi încetinească ritmul, să-i asculte pe ceilalţi şi să accepte că pot sa fie iubiţi aşa cum sunt.
TIPUL 4
- Excelenţa lor: creativitatea şi simţul frumosului.
Sunt persoane romantice, aflate în căutarea frumosului, sensibil şi cu sentimente puternice. Aceasta îi face să se simtă diferiţi de ceilalţi, chiar neînţeleşi şi să perceapă intens ceea ce au ceilalţi, iar ei nu. Astfel, pot resimţi invidie. Au nevoie sa dea un sens vieţii, să se exprime creativ şi să trăiască momente unice, de mare intensitate.
Este important să înveţe să valorizeze ceea ce este accesibil aici şi acum, să-şi stăpânească şi echilibreze emoţiile.
TIPUL 5
- Excelenţa lor: cunoaştere şi precizie.
Sunt persoane solitare, retrase în lumea lor interioară, preocupate să înţeleagă lumea, fără, însă, să participe prea mult. Caută să absoarbă cât mai multe informaţii şi să ofere cât mai puţine posibil. Astfel, manifestă o atitudine generală de avariţie. În ceea ce priveşte timpul şi persoana lor, au nevoie de singurătate mai mult decât majoritatea oamenilor. Nu le place să vorbească despre sentimentele lor, trăind cât mai autonom, eventual cu minimum de resurse, dar fără complicaţii.
Este important să înveţe să vorbească despre el însuşi, să descopere viaţa şi bucuriile ei.
TIPUL 6
- Excelenţa lor: loialitatea.
Sunt persoane devotate, cărora le place să fie integrate într-o structură stabilă (organizaţie, familie, grup). Au în vedere, permanent, lucrurile care ar putea să le ameninţe securitatea, imaginându-şi scenariile cele mai rele cu putinţă. Asta îl face să experimenteze frica. Confruntat cu pericolul dispune de două strategii: fuga (fobic) sau atacul (contrafobic). Are tendinţa să se îndoiască de lucruri şi de oameni, inclusiv de el însuşi. Însă atunci când se angajează devine foarte loial.
Este important să înveţe să observe lucrurile care merg bine, să-şi construiască alternative, să devină conştienţi de reuşitele lor şi să devină astfel, mai încrezători în sine şi în viaţă.
TIPUL 7
- Excelenţa lor: capacitatea de a se bucura de viaţă şi optimismul.
Este, în general, o persoană dinamică, veselă şi comunicativă. Îi place să realizeze proiecte noi, este polivalent şi capabil de asociaţii de idei multiple. În căutare de experienţe stimulatoare, tinde să consume fără moderaţie, devenind lacom. Are aptitudini pentru sinteză, creativitate, planificare, dar evită sarcinile laborioase şi repetitive.
Este important să înveţe să rămână în sarcini, chiar dacă este neplăcut, pentru a câştiga în profunzime, pentru a-şi dezvolta rigoarea, tenacitatea şi implicarea.
TIPUL 8
- Excelenţa lor: puterea şi curajul.
Este o persoană cu o energie deosebită. Priveşte viaţa ca pe un raport de forţe şi sunt dispuşi să se lupte pentru dreptate. Caută, adesea, confruntarea cu scopul de a cunoaşte poziţia celorlalţi. Ar vrea să controleze apretot ce îi înconjoară, iar îndată ce-i scapă ceva tinde să se înfurie, devenind excesiv. Se consideră un justiţiar, fiind pregătit să-şi apere apropiaţii. Pe de altă parte, căutând puterea este dispus să se folosească de punctele slabe ale celorlalţi pentru a ajunge la ea.
Este important să înveţe să-şi admită vulnerabilitatea, să conştientizeze că îi pot răni şi intimida cu excesele lor comportamentale şi, de asemenea, că exista şi alte căi în afară de forţă.
TIPUL 9
- Excelenţa lor: capacitatea de susţinere şi acceptare.
Sunt persoane conciliante, creând în jurul lor o atmosferă de calm. Au o bună capacitate de a se pune în locul altor persoane, până la punctul la care uită de sine însuşi; tind să evite orice dezacord până la inerţie şi lene. Este înclinat să recunoască valabilitatea tuturor punctelor de vedere. De asemenea, îi este greu să facă diferenţa între ce este important şi ce nu. Astfel, a face o alegere devine un lucru foarte dificil. Pentru a evita o asemenea situaţie, se refugiază în rutină şi se opune, atunci când nu doreşte un lucru, printr-o imensă forţă de inerţie.
Este important să înveţe să devină conştienţi de punctul lor de vedere, să se descopere pe sine, să înveţe să-şi asume riscuri.
CONVINGERILE LIMITATIVE
Convingerile despre sine, ceilalți și lume au un impact profund asupra vieții noastre De cele mai multe ori, acestea apar fără ca noi să fim conștienți de acest lucru.
Cu toate acestea, dezvoltăm un atașament puternic față de ele și astfel ajungem în situația de a ne lăsa ghidați de „adevărul” lor.
Cu cât o convingere este mai adânc înrădăcinată, cu atât influența ei este mai puternică și implicit, mai greu de pus în discuție, astfel încât să ajungă să fie eliminată și schimbată. De aceea avem nevoie de un instrument puternic pentru a o dezrădăcina și schimba.
Sursele acestor convingeri pot fi experiențele din copilărie și modul în care le-am interpretat, modele pe care le am preluat de la personajele parentale, dar și filtrele specifice celor nouă eneatipuri. Acestea din urma formează adevărate ansambluri sau rețele de convingeri care favorizează cu predilecție anumite teme.
Vom pune în discuție nouă sisteme de convingeri tipologice care gravitează în jurul unor teme centrale.
Aceste convingeri pot fi numite iraționale pentru ca aduc cu sine limitări și suferințe. Implicațiile acestor convingeri pot fi foarte supărătoare, împiedicând persoanele să-si satisfacă nevoile profunde și să se dezvolte.
Deși aceste convingeri au implicații negative asupra vieții, din nefericire oamenii le pun foarte rar sub semnul întrebării, fără să ia în considerare faptul că acestea îi blochează și le aduc le aduc neplăceri.
Cei care vor să realizeze recalibrari la nivelul sistemului de convingeri tipologice, pot utiliza procesul înnoirii minții (PIM), un instrument puternic de restructurare cognitivă și dezvoltare personală.
Frecvent ajungem să ne blocăm în aceste șabloane de gândire, simțire și comportament datorită temerilor iraționale pe care acestea le întrețin și ne blochează acțiunea atunci când dorim să încercăm ceva nou.
Propria paradigmă crează anumite percepții, interpretări, reguli, limite, granițe sau trăsături care ne mențin în teamă și evitare.
De exemplu dacă paradigma ta implică perfecționismul, așa cum este cazul T1 de personalitate, atunci poți să te confrunți cu tipuri de gândire de genul:
– „trebuie să am întotdeauna dreptate„
– „trebuie să mă tem de greșeli”
– „aș putea să fac ceva care să nu fie suficient de perfect”
O altă persoană cu o paradigmă diferită nu s-ar deranja atât de mult să aibă dreptate sau să fie exacta.
Pentru altă situație, daca convingerea ta spune că trebuie să fii întotdeauna calm și liniștit atunci nu îți vei putea exprima sentimentele, îți va fi teamă de ele și le vei ține deoparte.
Aceste convingeri ne pot trezi anxietăți puternice și ne pot împiedica să mergem mai departe. De exemplu dacă eu cred că trebuie să fiu întotdeauna puternic, atunci îmi va fi teamă să fiu vulnerabil, ori vulnerabilitatea este starea de spirit în care îmi pot aborda și vindeca problemele și conflictele profunde.
Aceste convingeri ajung să aibă o putere teribilă asupra noastră și ne împiedică să ne vindecăm și dezvoltă personalitatea. De aceea, punerea lor în discuție devine o necesitate dacă dorim să ne dezvoltăm și să avem o stare de bine.
Ce avem de făcut? La început, să observăm cum aceste reacții obișnuite recurente ne țin captivi în niște limite în care nu ne putem satisfacem nevoile și nu ne putem dezvolta. Procesul are în vedere trei etape: identificarea convingerilor, punerea lor sub semnul întrebării și în final schimbarea acestora.
Prima etapă a procesului ține de identificarea convingerilor. Putem apela la mai multe modalități de lucru pentru a identifica și ”formula” convingeri limitative.
Un mod de a strânge informații despre convingeri este notarea diverselor gânduri, imagini, percepții întru-un caiet, pe măsură ce acestea apar. Unele gânduri vor fi mai evidente decât altele. Ține evidența frecvenței cu care acestea apar. De asemenea, notează durata cât și intensitatea lor de manifestare. Poți folosi în acest sens o scală de la 1 la 10.
Ai în vedere dacă există și un factor declanșator specific pentru gândul respectiv. Pe măsură ce înțelegem cum stau lucrurile, procesul va deveni din ce în ce mai ușor. În felul acesta, vei începe să descoperi adevărate tipare de gândire, practic convingeri limitative pe care le vei putea pune ulterior sub semnul întrebării și le vei schimba cu unele adaptative, care să fie congruente cu nevoile tale ontologic îndreptățite și care să îți permită să evoluezi.
De exemplu, dacă ai identificat o convingere: „trebuie să fiu perfect și să am succes în tot ce fac” poți identifica gânduri, imagini legate de acestea pentru o situație profesională: „nu pot să predau lucrarea șefului dacă nu este perfect fiecare cuvânt”. Ai putea de asemenea să identifici o imagine cu șeful care își arată nemulțumirea față de tine, în timp ce tu te simți coplesit de rușine și vinovăție. O consecință poate fi aceea că vei amâna predarea lucrării și vei simți o intensă frică anticipativă care te poate arunca în stres sever și chiar disperare
Dacă suntem dispuși să conștientizăm și să acceptăm că această convingere s-ar putea să ne fi făcut mai mult rău decât bine, putem să trecem la o a doua etapă a procesului și să nu mai suportăm în mod pasiv implicațiile acesteia.
Această etapă este punerea în discuție sau punerea sub semnul întrebării a validității convingerii care ne-a ghidat atâta timp.
De aici încolo pot să îți pui câteva întrebări relevante vizavi de această convingere:
- Ce mi se poate întâmpla dacă încalc acest tabu sau depășesc aceste granițe: „este inacceptabil să fiu imperfect, nu am voie sub nici o formă să greșesc”
(oare ce îți este teamă că se va întâmpla dacă ajungi în aria de evitare: greșeala, slăbiciunea etc.)
- Ce trebuie să fac pentru a nu mai venera acest „adevăr”?
- De ce am nevoie pentru a depăși această frică?
- De ce resurse am nevoie pentru a-mi confrunta limitele?
Mai departe poți trece la acțiune astfel încât să începi procesul de relativizare al convingerii
- Expune-te la lucrul de care te temi. Poate vei fi surprins să descoperi că supraviețuiești
- Poate că ai nevoie să îți aduci la zi informațiile, să obții informațiile care lipsesc (informarea pe care ai primit o inițial – trebuie să fiu perfect în tot ceea ce fac – poate a fost defectuoasă)
- Este posibil să ai nevoie să îți găsești niște aliați interiori înainte să îți înfrunți temerile
- Poți avea nevoie de niște persoane care sa te ghideze atunci când vei forța barierele temerilor tale. Nu trebuie să faci totul de unul singur
Frica și exigențele vieții
Omul are nevoie de apropiere, împărtășire, iubire, însă își refuză aceste nevoi. De asemenea are nevoie să fie el însuși, dar renunță. Are nevoie să se schimbe, dar preferă să rămână blocat în situații împietrite. De asemenea are nevoie de stabilitate, de structură, însă amână să se încadreze în rigoare, rămânând în situații intermediare și incerte. De ce? Un răspuns care acoperă cel puțin în parte această problematică este legat de prezența fricii. De fapt, lipsește siguranța.
Frica se naște dintr-o percepție subiectivă sau obiectivă a pericolului. Când percepția este obiectivă, adică în acord cu realitatea, atunci frica are o funcție adaptativă. Când percepția este subiectivă, adică în condițiile în care pericolul este construit de mintea noastră, atunci frica devine un fenomen limitativ care împiedică adaptarea și dezvoltarea personală.
Totuși cum apare acest tip de frică și cum reușește să ne influențeze atât de mult viețile? Răspunsul este legat de convingerile noastre profunde, de atitudinile pe care le avem față de viață.
Cu cât o trăsătură de personalitate este mai rigidă și unilaterală, cu atât ascunde o cantitate mai mare de angoasă. Astfel, cineva poate căuta intimitatea, dar renunță la autonomie și la a fi el însuși. Un altul își asumă o identitate proprie, dar nu riscă să se deschidă și să trăiască intimitatea. A trăi pe deplin înseamnă să-ți asumi integral exigențele vieții: autonomie și intimitate, schimbare și continuitate, într-o dinamică vie.
Frica este un fenomen normal care poate fi depășit prin asumare și confruntare.
Cine nu se raportează la frică într-un mod adecvat, acceptând-o ca pe un fenomen firesc în viața lui, învățând să se confrunte cu ea și să o depășească pentru a merge astfel mai departe, riscă să o investească cu putere și să o transforme într-un fenomen patologic, practic într-o boală.
Cu cât mă cramponez de confortul meu imediat, cu atât amân procesul înnoirii vieții. Ceea ce la prima vedere pare confort devine, încet-încet, frustrare cronică.
De fapt acest confort imediat este frică de schimbare. Nu poate exista schimbare până când frica nu este privită în față.
De cele mai multe ori în spatele blocajelor noastre se află practic o frică neasumată. A merge mai departe, a progresa, a te reînnoi, a te împlini, a te realiza, a-ți satisface nevoile, a te desprinde de trecut, a iubi, a depăși situațiile consumate înseamnă să renunți la frică.
Construim ziduri, mai nou din beton și sticlă, strălucitoare, care emană prosperitate, ne echipăm cu armuri și scuturi de protecție, apoi suferim până la disperare că nu putem comunica, că nu ne putem înțelege, că nu putem trăi iubirea și intimitatea. Atâta timp cât vom ține frica în anticameră, ea va continua să ne ceară audiență. Să o primim, să-i ascultăm mesajul și ea va pleca.
Frica este un element cheie al vieții, iar relația noastră cu ea este răspunsul pentru multe probleme. Să mergem să ajutăm, să fim alături de cei care suferă, să dăruim un gest, un strop de energie, să mișcăm lucrurile cu un milimetru în direcția binelui și frica va diminua în viața noastră.
Considerații generale privind convingerile limitative și schimbarea lor cu convingeri adaptative în contextul eneagramei
Așa cum corpul are anumite legi și principii de funcționare tot așa și psihicul opereaza la nivel optim in baza unor legi si principii.
Așa cum lipsa hranei, a unor condiții de temperatură adecvate, odihnă și mișcare insuficiente conduc la îmbolnăviri, tot așa lipsa de iubire, nedreptatea și resentimentele conduc la îmbolnăvire sufletească și demoralizare.
Atunci când trăim în acord cu sinele nostru autentic avem o înțelegere intuitivă a acestor principii și legi naturale de funcționare
În acest context, convingerile după care ne ghidăm sunt reflexii clare ale realității și repere de încredere pentru alegerile și comportamentele noastre. De ce? Pentru că se aliniază cu legile universale și legile naturii umane. Sunt pur și simplu în acord cu binele, viața și nevoile noastre ontologic îndreptățite.
Funcționam cel mai eficient când trăim în armonie cu aceste principii universale, iar convingerile care le reflectă ne ghidează procesul de autorealizare, împlinire și comuniune cu semenii și lumea.
Aceste principii sau adevăruri fundamentale se regăsesc în esența ființei noastre, în adevăratul nostru eu, pe care am ales să-l numesc „eu liber congruent” iar convingerile cu adevărat adaptative sunt congruente cu ele.
Fiecare dintre aceste principii le implică și le conține în mod virtual pe celelalte. Atunci când este prezentă libertatea, există și speranță, dreptate, iubire etc. Dimpotrivă, când lipsește unul tind să lipsească și celelalte.
La nivelul esenței, fiecare tip de personalitate este fericitul depozitar al unui asemenea principiu sau adevăr fundamental:
T1 = completitudine
T2 = libertate
T3 = speranță
T4 = originalitate
T5 = înțelegere
T6 = credință
T7= muncă
T8 = dreptate
T9 = iubire
Fiecare dintre aceste principii sau paradigme ne permit să înregistrăm, codăm și să organizăm datele interne și externe, astfel încât hărțile noastre cognitive să fie reflecții adecvate ale teritoriului. Ele sunt adaptative pentru că ne permit să abordăm realist drumul nostru prin viață.
Fiecare eneatip are, cum spuneam, un principiu particular care îi este util, astfel încât persoana să rămână aliniată la realitate și congruentă cu adevărata ta natură:
Când exprimi convingeri care te aliniază la realitate și sunt congruente cu adevărata ta natură:
- Corpul este relaxat, puternic, energic
- Emoțiile sunt autentice, adecvate în context
- Mintea este deschisă, limpede, creativă
De asemenea, te simți conectat, prezent „aici și acum” și ai o stare plină de resurse.
Atunci când pierdem legătura cu adevăratul nostru eu, ne pierdem încrederea în realitatea noastră profundă, ne creăm propria noastră viziune asupra realității – o viziune compensatoare și limitată.
Paradigmele noastre limitate și inflexibile, presupunerile și sistemele de convingeri greșite sunt hărți incorecte care limitează și distorsionează percepția noastră asupra realității
Ele nu sunt repere demne de încredere pentru că ne conduc pe o cale opusă față de adevăratul nostru eu.
Atunci când păstrezi convingeri care nu sunt aliniate cu adevărata ta natură – binele viața nevoile – sau cu realitatea:
- Corpul va fi tensionat, rigid, nervos, hiperactiv
- Vei trăi sentimente de vinovăție, depresie, invidie, lăcomie
- Mintea va fi distrasă, confuză, obtuză
Schimbarea de paradigmă, respectiv schimbarea convingerilor reprezintă un proces esențial pentru vindecare și reluarea proceselor de creștere. Ceea ce mi se pare dificil sau chiar imposibil să înfăptuiesc în actuala viziune, va fi relativ ușor într-o altă paradigmă. Spre exemplu, dacă actualul model te face să îți exprimi cu dificultate sentimentele, într-o altă paradigmă, acest lucru ar putea fi natural.
Convingerile constrângătoare (limitative) ale celor nouă tipuri de personalitate
- Lumea pedepsește impulsurile primare și spontaneitatea
Tind spre atitudini perfecționiste.
- Lumea mă ignoră și nu îmi arată dragoste.
Tind să își reprime nevoile.
- Lumea nu mă iubește pentru ceea ce sunt și doar pentru ceea ce fac.
Tind să se identifice cu rezultatul.
- Ceilalți m-au abandonat.
Tind să se simtă diferiți de ceilalți.
- Lumea este invadatoare și acaparatoare.
Tind să se izoleze și să își protejeze solitudinea.
- Lumea este amenințătoare și instabilă.
Tind sa fie vigilenți, neîncrezători și să se îndoiască.
- Lumea aceasta ma limitează și ma constrânge.
Tinde să evite suferința.
- Lumea este dură și nedreaptă și a abuzat de slăbiciunea mea.
Tinde să privilegieze forța.
- Lumea mă va respinge dacă îmi exprim părerea.
Tinde să amâne expunerea propriilor opinii până la uitare de sine.
Formarea convingerilor limitative tipologice și implicațiile acestora la nivelul personalității (moduri de adaptare/compensare)
Tipul 1
- Percepția asupra lumii
La origine, în mod inconștient tipul 1 sesizează că lumea judecă și pedepsește impulsurile spontane și purtările urâte.
- Mesaj inconștient al copilăriei
Nu este în regulă să faci greșeli.
- Convingeri
Dacă acționez așa cum sunt, voi fi pedepsit pentru spontaneitatea mea. Lumea pedepsește impulsurile primare și spontaneitatea. Oamenii nu sunt acceptați pentru ceea ce sunt de fapt. Îi stimăm doar pe cei care se comportă bine. Atitudinile reale și spontaneitatea sunt judecate și pedepsite.
- Compulsia de evitare a greșelilor/furiei
Având în vedere aceste convingeri despre lume, pentru a se adapta/compensa, tipul 1 alege să „ merite dragostea” corijându-și greșelile și fiind cuminți.
Dezvoltă astfel un puternic simț critic pentru a preveni remarcile dureroase din exterior: „atunci când tind spre perfecțiune, mă simt demn de a fi iubit.”
Deasemenea, reprimarea impulsurilor primare a dus la dezvoltarea unei puternice furii interioare.
FAC TOT POSIBILUL PENTRU A FI PERFECT
=>Structura și Funcționarea personalității
- Sistemul de valori se dezvoltă în jurul următoarelor conduite: lege și ordine, rigoare, dragoste de muncă bine îndeplinită, integritate, disciplină, simțul efortului, preocupare pentru ameliorare.
- Filtrele percepției s-au reglat astfel: atenția se focalizează asupra a ceea ce este bun/rău, respectul față de reguli, morală, corectitudine, exactitate.
- Mintea a devenit permanent preocupată de: critică, judecată, frica de a nu comite greșeli.
- În acest context mecanismul de apărare obișnuit – formațiunea reacțională – îl face să își controleze emoțiile și spontaneitatea și să tindă spre perfecțiune.
- Tinde spre perfecțiune
Astfel, când se tulbură din cauza imperfecțiuni, se lasă copleșiți de furia lor interioară și își pierd echilibrul. Furia se naște în fața imperfecțiuni.
- Patima = FURIA
Nu mai văd lumea decât după criteriile lor de judecată
În felul acesta trăsăturile de personalitate ale tipului 1 se pot accentua: spirit critic, exigență extremă, dominare, perfecționism, control excesiv, autocritică, strictețe, intransigență, inflexibilitate.
Persoana se simte supraîncărcată de responsabilități. Ajunge să se simtă dominată de anxietate și de impulsul de a critica. Se simte asaltată de erori pe care trebuie să le corijeze, își face reproșuri că nu este la înălțime și îi vine greu să se relaxeze și să renunțe la resentimente
Un cadru pentru depășirea patimii și înnoirea vieții
Este esențial ca persoana să se întoarcă la adevărul fundamental pe care tipul 1 l-a pierdut din vedere înlocuindu-l cu o credință arbitrară despre sine și despre viață.
Acest adevăr profund este:
„Fiecare dintre noi este unic și perfect așa cum este.”
Această asumare este un fel de moarte a egoului și implică în mod fundamental pocăința și smerenia.
Reasumarea acestui principiu se poate face cu ajutorul PIM.
Astfel persoana poate începe un proces de dezvoltare personală, iar printre implicții putem enumera:
- A realiza că sunt mai multe moduri de a face bine lucrurile
- Acceptă imperfecțiunile proprii și ale celorlalți
- A învăța să se ierte pe sine și pe ceilalți
- Să își rezerve timp pentru plăcere și relaxare
- Să își repună în discuție regulile rigide și intransigente
- Să conștientizeze că resentimentul este un indicator al unei dorințe sau nevoi refulate
În felul acesta T1 încep să-și diminueze pasiunea și să dezvolte o stare de SENINĂTATE care este considerată virtutea tipului.
Astfel încep să accepte ideea că nici ei și nici lumea nu sunt perfecți, iar a greși este omenește. Astfel, în loc să fie permanent iritați și îngrijorați, T1 vor învăța să accepte lucrurile care nu pot fi schimbate, se vor ocupa de cele pe care le pot schimba și vor deveni capabili să facă diferența între cele două.
Formare în Eneagramă, din 18 mai, Bucureşti şi online
Ateliere de dezvoltare personală