Eneagrama și Procesul Înnoirii Minții

CE ESTE ENEAGRAMA?

Eneagrama este un cuvânt grecesc și face referire la o figură geometrică, o stea cu nouă colțuri. Este un sistem de studiu al personalității, un instrument al cunoașterii de sine.

În acord cu tradiția spirituală, Eneagrama identifică nouă tendințe principale, nouă pasiuni care ne influențează inconștient și ne condiționează comportamentul. Acestea sunt: mânia, orgoliul, înșelătoria (vanitatea), invidia, avariția, frica, lăcomia, excesul (desfrâul), lenea.

Deși toate aceste condiții coabitează în fiecare dintre noi, tindem să privilegiem una dintre ele, aceasta devenind tendința noastră principală.

Pe lângă această componentă dezvoltăm și un registru al excelenței, o forță fundamentală. În noi coexistă nouă astfel de forțe: perfecțiunea, dragostea, capacitatea de a reuși, creativitatea, cunoașterea, loialitatea, optimismul, curajul, capacitatea de susținere. Una dintre aceste forțe devine registrul nostru potential de excelență.

Combinarea unei tendințe capitale versus forțe fundamentale conturează nouă profile de personalitate, nouă tipologii umane. Fiecare dintre noi aparținem, în mod fundamental, unui singur tip de personalitate: unu, doi, … nouă.

În această alcătuire de aspecte pozitive și negative rezidă atât potențialul evolutiv (spre integrare) cât și cel regresiv (spre dezintegrare), al ființei umane.

Enegrama permite o cartografiere extraordinară a fiecarui profil de personalitate în parte, dar și al ansamblului celor nouă.

Este un sistem dinamic care ne arată cum funcționează fiecare dintre noi în interiorul propriului tip (percepții, motivații, tendințe principale, patologie, potențial evolutiv, excelența și virtuți) dar și relațiile pe care le avem cu celelalte tipuri (influențe pozitive sau negative).

ENEGRAMA MODEL PSIHO-SPIRITUAL

Din ce în ce mai multe persoane sunt preocupate în a stabili o punte între dezvoltarea psihologică și viața spirituală; între presonalitate și exprimarea ei adecvată în lume, pe de o parte, și lumea sufletului conectată la divin și eternitate, pe de altă parte.

Pentru omul contemporan deconectat în mod dramatic de sine și de sacru, Enegrama este un instrument care permite:

• La nivel psihologic să conștientizăm că personalitatea noastră este blocată într-un comportament condiționat;
• La nivel spiritual să stabilim repere pentru a ne regăsi esența profundă a ființei noastre, accesul la sens.

Ea devine astfel un model psihospiritual conectat atât la tradiția spirituală (virtuțile tradiției creștine și felul în care pot fi ele dobândite), cât și la datele cele mai recente ale neuropsihologiei și clinicii (percepții, motivații, comunicare, mecanismele de apărare, structuri de personalitate, etc…)

Unul dintre cei mai importanți factori ai credibilitații sistemului vine din extraordinara concordanță cu datele observației curente, verificabile în mod nemijlocit, devenind astfel accesibilă tuturor celor interesați fără a exista necesitatea unei specializări anterioare.

Etape

În esență, Eneagrama are în vedere trei aspecte:

• Cunoașterea de sine:

Tipul de personalitate, mecanismele de apărare, puncte forte și slabe, percepțiile, evitările, motivațiile inconștiente, direcțiile de integrare/dezintegrare, securitate/stres.

• Dezvoltare personală:

Modelul funcționează ca o hartă a psihicului care ne oferă indicații precise privind automatismele noastre de gândire, simțire și comportament, filtre de percepție limitative, compulsii, pasiuni.

• Integrare, plenitudine:

Echilibru structuro-funcțional, alegeri libere, creativitate, virtute, accesul la sacru.

Diagrama

În ce privește reprezentarea grafică a sistemului, putem observa cu ușurință,  că este compusă din trei elemente: un cerc, un triunghi și o figură cu șase laturi numită hexadă.

Vârfurile triunghiului și cele ale hexadei se regăsesc în nouă puncte echidistante pe suprafața cercului, cele nouă puncte reprezentând bazele celor nouă tipuri de personalitate.

Această diagramă reprezintă diferitele componente ale psihicului nostru și dinamica lor internă.

Astfel, cu ajutorul Eneagramei și a reprezentărilor ei grafice, diversele fațete ale personalității noastre, amestecate și contradictorii la o primă vedere, vor căpăta o extraordinară coerență și comprehensibilitate.

În concluzie, Eneagrama este un instrument de cunoaștere și dezvoltare al personalității umane. Ne arată cum suntem alcătuiți, faptul că privilegiem o anumită trăsătură, felul în care comportamentele și obiceiurile noastre sânt legate de motivațiile profunde. Ne permite să ne recunoaștem tipul de bază și ne arată direcția în care este esențial să lucrăm. Este un instrument universal, fiind aplicabil tuturor oamenilor de peste tot, din totdeauna.

Sfera de interes cuprinde: viața spirituală, psihologie, corporații, relații de cuplu, educație, viață personală.

Astăzi, Eneagrama este studiată și promovată la cel mai înalt nivel: în universități, mai ales SUA (Stanford, de exemplu), în Coaching, consiliere, psihoterapie, parenting etc.

Care este tipul dumneavoastră de personalitate?

CELE NOUĂ TIPURI DE PERSONALITATE

TIPUL 1

• Excelenţa lor: rigoare personală şi idealuri elevate.

Se raportează la un cod de comportament, fiind convins că trebuie să fie perfect pentru a fi acceptat. Tolerează greu imperfecţiunile, căutând permanent căi de ameliorare. Această percepţie acută a lucrurilor care nu merg îl fac să simtă furie, o furie care rămâne în interior, neexprimată ca dealtfel şi celelalte emoţii. Sunt persoane responsabile, iar munca trece înaintea plăcerii şi a exprimării dorinţelor.

Este important să înveţe să observe lucrurile pozitive, să-şi dezvolte flexibilitatea şi să experimenteze plăcerea şi relaxarea.

TIPUL 2

• Excelenţa lor: capacitatea de a iubi.

Este afectuos, atent şi caută permanent să ajute. Se ocupă de ceilalţi, percepându-le în mod intuitiv aptitudinile şi posibilităţile. Această orientare îl face să-şi ignore propriile nevoi, dar şi să se simtă mândru de imaginea de persoană iubitoare. Frecvent, joacă rolul de eminenţă cenuşie şi are nevoie ca ceilalţi să aibă nevoie de el.

Este important să înveţe să-şi exprime propriile dorinţe şi să descopere că pot fi acceptaţi şi fără să dăruiască neapărat ceva.

TIPUL 3

• Excelenţa lor: capacitatea de a acţiona şi de a reuşi.

Este energic, eficient şi are mereu ceva de făcut, ambiţios, vrea ca succesul să-i fie atribuit, fiind dispus să-şi modifice imaginea în funcţie de aşteptările celuilalt, dezvoltând astfel, aparenţe înşelătoare. Se identifică cu ceea ce face, iar reuşita profesională îi ocupă aproape tot timpul, lăsându-şi deoparte sentimentele.

Este important să înveţe să-şi încetinească ritmul, să-i asculte pe ceilalţi şi să accepte că pot sa fie iubiţi aşa cum sunt.

TIPUL 4

• Excelenţa lor: creativitatea şi simţul frumosului.

Sunt persoane romantice, aflate în căutarea frumosului, sensibil şi cu sentimente puternice. Aceasta îi face să se simtă diferiţi de ceilalţi, chiar neînţeleşi şi să perceapă intens ceea ce au ceilalţi, iar ei nu. Astfel, pot resimţi invidie. Au nevoie sa dea un sens vieţii, să se exprime creativ şi să trăiască momente unice, de mare intensitate.

Este important să înveţe să valorizeze ceea ce este accesibil aici şi acum, să-şi stăpânească şi echilibreze emoţiile.

TIPUL 5

• Excelenţa lor: cunoaştere şi precizie.

Sunt persoane solitare, retrase în lumea lor interioară, preocupate să înţeleagă lumea, fără, însă, să participe prea mult. Caută să absoarbă cât mai multe informaţii şi să ofere cât mai puţine posibil. Astfel, manifestă o atitudine generală de avariţie. În ceea ce priveşte timpul şi persoana lor, au nevoie de singurătate mai mult decât majoritatea oamenilor. Nu le place să vorbească despre sentimentele lor, trăind cât mai autonom, eventual cu minimum de resurse, dar fără complicaţii.

Este important să înveţe să vorbească despre el însuşi, să descopere viaţa şi bucuriile ei.

TIPUL 6

• Excelenţa lor: loialitatea.

Sunt persoane devotate, cărora le place să fie integrate într-o structură stabilă (organizaţie, familie, grup). Au în vedere, permanent, lucrurile care ar putea să le ameninţe securitatea, imaginându-şi scenariile cele mai rele cu putinţă. Asta îl face să experimenteze frica. Confruntat cu pericolul dispune de două strategii: fuga (fobic) sau atacul (contrafobic). Are tendinţa să se îndoiască de lucruri şi de oameni, inclusiv de el însuşi. Însă atunci când se angajează devine foarte loial.

Este important să înveţe să observe lucrurile care merg bine, să-şi construiască alternative, să devină conştienţi de reuşitele lor şi să devină astfel, mai încrezători în sine şi în viaţă.

TIPUL 7

• Excelenţa lor: capacitatea de a se bucura de viaţă şi optimismul.

Este, în general, o persoană dinamică, veselă şi comunicativă. Îi place să realizeze proiecte noi, este polivalent şi capabil de asociaţii de idei multiple. În căutare de experienţe stimulatoare, tinde să consume fără moderaţie, devenind lacom. Are aptitudini pentru sinteză, creativitate, planificare, dar evită sarcinile laborioase şi repetitive.

Este important să înveţe să rămână în sarcini, chiar dacă este neplăcut, pentru a câştiga în profunzime, pentru a-şi dezvolta rigoarea, tenacitatea şi implicarea.

TIPUL 8

• Excelenţa lor: puterea şi curajul.

Este o persoană cu o energie deosebită. Priveşte viaţa ca pe un raport de forţe şi sunt dispuşi să se lupte pentru dreptate. Caută, adesea, confruntarea cu scopul de a cunoaşte poziţia celorlalţi. Ar vrea să controleze apretot ce îi înconjoară, iar îndată ce-i scapă ceva tinde să se înfurie, devenind excesiv. Se consideră un justiţiar, fiind pregătit să-şi apere apropiaţii. Pe de altă parte, căutând puterea este dispus să se folosească de punctele slabe ale celorlalţi pentru a ajunge la ea.

Este important să înveţe să-şi admită vulnerabilitatea, să conştientizeze că îi pot răni şi intimida cu excesele lor comportamentale şi, de asemenea, că exista şi alte căi în afară de forţă.

TIPUL 9

• Excelenţa lor: capacitatea de susţinere şi acceptare.

Sunt persoane conciliante, creând în jurul lor o atmosferă de calm. Au o bună capacitate de a se pune în locul altor persoane, până la punctul la care uită de sine însuşi; tind să evite orice dezacord până la inerţie şi lene. Este înclinat să recunoască valabilitatea tuturor punctelor de vedere. De asemenea, îi este greu să facă diferenţa între ce este important şi ce nu. Astfel, a face o alegere devine un lucru foarte dificil. Pentru a evita o asemenea situaţie, se refugiază în rutină şi se opune, atunci când nu doreşte un lucru, printr-o imensă forţă de inerţie.

Este important să înveţe să devină conştienţi de punctul lor de vedere, să se descopere pe sine, să înveţe să-şi asume riscuri.

PROCESUL ÎNNOIRII MINȚII                                          

Procesul Înnoirii Minții este un procedeu de restructurare cognitivă și dezvoltare personală și care este în mod fundamental în acord cu principiile abordărilor cognitive, raționale.

Procedeul are în vedere “aici și acum” convingerile disfuncționale care ne pro­duc suferință și ne îngrădesc posibilitățile de exprimare.

O convingere care mă împiedică să mă adaptez la realitate și să îmi împlinesc potențialul este în mod evident greșită. O asemenea convingere îmi limitează registrul funcțional, iar viața se derulea­ză pe măsura percepțiilor pe care acea convingere le generează. Dorința de a-mi schimba viața în bine nu reprezintă aproa­pe nimic dacă nu am determinarea să îmi schimb convingerile și să îmi modelez comportamente congruente cu nevoile mele profunde.

Pentru a-mi satisfice într-un mod au­tentic o nevoie îndreptățită este nece­sară o atitudine pe măsură. De aceea va fi important să intrăm într-un proces de conștientizare a vechilor convingeri, a ti­parelor de gândire și să realizăm efectiv o restructurare în toate planurile ființei: cognitiv, emoțional, comportamental și spiritual.

Procesul înnoirii minții este un pro­cedeu cu un grad ridicat de standardi­zare, care permite un traseu complet de restructurare, plecând de la identificarea și punerea în discuție a unei convingeri disfuncționale și până la implementarea unei noi atitudini congruente cu nevoile îndreptățite, permițând astfel dezvoltarea și împlinirea personală.

Condiția esențială pentru ca procesul să funcționeze este aceea a unui “Eu dis­ponibil”. Cu alte cuvinte, este nevoie de implicare, sinceritate și consecvență. Ex­periența mi-a arătat că procesul funcțio­nează întotdeauna, dacă îi respectăm con­dițiile. Este important să fim dispuși să trecem în mod corect prin toate etapele.

Cadrul de lucru poate fi individual sau în grup, fiind asistat sau pe cont propriu. Într-o primă etapă este necesară acom­panierea pentru ca procedeul să fie bine însușit, iar persoana să poată traversa cu bine secvențele emoționale mai solicitante.

Un cadru de lucru formalizat pentru în­sușirea procedeului este Seminarul “Pro­cesul înnoirii minții”. Aici persoana are ocazia să lucreze în mod organizat, sis­tematic cu problemele sale și poate înce­pe, de asemenea, un proces de dezvoltare personală. Ceilalți membri ai grupului pot fi un bun exemplu și în același timp, un suport extraordinar în propria lucrare.

Gândurile, cuvintele și acțiunile noas­tre sunt cele care ne creează experiența. Când aceasta este în armonie cu natura noastră profundă, cu nevoile și menirea noastră, atunci viața se împlinește și ne simțim în acord cu noi înșine, cu lumea și cu Dumnezeu. O inimă bună, gândul cel bun, cuvântul bun, fapta bună, iată adevă­rata măsură a vieții.

Un model simplu și operațional de restructurare cognitivă și dezvoltare personală

Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit.

Romani 12, 2

Nu putem schimba o structură atâta timp cât ne agățăm de ea ca de o resursă salvatoare. Agață-te de ceea ce ești și vei rămâne ceea ce ești.

Nu putem schimba un efect care deja s-a produs, este evident, dar putem schim­ba efectul următor operând o schimbare asupra cauzei prin schimbarea minții.

Viața noastră este o expresie a tipare­lor subconștiente, care au pentru noi va­loare de adevăr, chiar dacă nu mai știm acest lucru.

Ideile generoase, dorințele, informa­țiile, idealurile nu produc schimbări atâ­ta timp cât nu devin adevărurile noastre profunde, convingerile noastre.

Comportamentele, modurile în care acționăm și implicit rezultatele pe care le obținem sunt un efect al percepțiilor și credințelor pe care ni le-am însușit. Un nou stil de viață care să ne împlinească în raport cu nevoile profunde și care să confere sens existenței noastre implică un univers lăuntric înnoit, un pământ nou.

Dramele se perpetuează, pentru că ne devin familiare – sunt referința noastră –, iar noi avem o nevoie fundamentală de familiar, de o bază de siguranță.

Uneori a opune rezistență și a insista reprezintă modul în care întreținem an­xietatea și tensiunea. Renunțarea poate fi atunci soluția pentru a ne recăpăta liniștea interioară. Când este cazul să perseverezi și când este mai potrivit să renunți? Iată două întrebări fundamentale!

Dacă A îl determină pe B, iar B este ceea ce îmi doresc în viața mea, atunci este important să am grijă ca A să devină o constantă a existenței mele.

Nu modurile fundamentale de funcțio­nare ne fac diferiți și ne duc pe traiectorii diferite, ci alegerile pe care le facem. De­ciziile generează obiceiuri, iar obiceiurile fac diferența.

Înainte de formarea unui obicei avem nevoie de participarea voinței, pentru că în timpul formării lui experimentăm di­ficultatea, disconfortul, chiar suferința. Însă, pe măsură ce obiceiul se instalează, experimentăm o nouă zonă de confort și satisfacția unei mai bune valorificări a po­tențialului personal.

În centrul dezvoltării personale se află o disciplină a gândirii și o pază a minții, care se întemeiază pe înțelegerea corectă a naturii umane și pe exercițiu sau asceză, cum spun Părinții neptici.

Este esențial să intrăm într-un proces de conștientizare a vechilor convingeri, a tiparelor de gândire și să realizăm efec­tiv o restructurare în toate planurile ființei noastre: cognitiv, emoțional, comporta­mental și spiritual. Să ne curățim inimi­le, să ne întărim în credință și să ne de­prindem cu faptele bune. Altfel, rămânem ceea ce suntem.

Procesul înnoirii minții propune un model simplu de înțelegere a umanu­lui privind problemele care apar în viața noastră datorită convingerilor iraționale pe care ni le-am format.

Aceste convingeri au implicații majo­re asupra deciziilor și comportamentelor noastre și implicit asupra felului în care înțelegem să ne satisfacem nevoile.

De asemenea, emoțiile noastre sunt in­fluențate direct de aceste convingeri.

Noi putem exercita un control ridicat asupra gândurilor și sistemului nostru de convingeri și, prin urmare, și asupra ce­lorlalte condiții semnificative menționate mai sus: nevoi, comportamente, emoții.

Modelul are în vedere raporturile care se stabilesc între aceste dimensiuni esen­țiale ale umanului și implicațiile care apar în ceea ce privește funcționarea persoa­nei.

Calitatea vieții se reflectă în mod fun­damental în calitatea trăirii care implică relațiile dintre convingeri, nevoi și com­portamente și felul în care sunt acestea reflectate la nivel emoțional.

Aceste elemente formează practic un sistem, fiecare componentă fiind în rapor­turi de influență cu toate celelalte.

Înțelegerea modului în care acestea in­teracționează unele cu altele ne va ajuta să punem bazele unei schimbări benefice în viața noastră.

Diagrama CNCE

Tot acest sistem de relații îl putem re­prezenta cu ajutorul unei diagrame – dia­grama CNCE.

Această diagramă ne permite să ne reprezentăm raporturile care se stabilesc între:

• convingeri și comportamente/acțiuni

• convingeri și nevoi

• nevoi și comportamente/acțiuni

De asemenea, luăm în considerare ra­porturile care se stabilesc între emoții, pe de-o parte și convingeri, comportamente/acțiuni și nevoi, pe de altă parte.

Procesul central pe care îl avem în vedere în gestionarea acestui adevărat sistem, priveşte gândirea, convingerile noastre, iar calitatea trăirii, emoţiile, afec­tivitatea în general, reprezintă un răspuns care indică în mare măsură calitatea aces­tei gestiuni, calitatea adaptării personale la evenimente, la realitatea înconjurătoa­re şi la cerinţele lăuntrice.

Emoţia, trăirea afectivă, este conectată cu gândurile, imaginaţia, nevoile şi com­portamentele noastre, creând un adevărat sistem.

Toate aceste elemente se află într-o in­fluenţă reciprocă permanentă.

Putem spune că emoţiile, stările noatre afective, se află undeva la intersecţia ne­voilor cu interacţiunile sociale/mediul şi de asemenea cu atitudinile şi convingerile pe care le avem despre propria persoană, ceilalţi, lume şi viaţă în general.

Gândirea, convingerile, la rândul lor, ne influenţează deciziile, emoţiile, acţiu­nile şi modul în care ne raportăm la nevoi.

Comportamentele, activitatea repre­zintă un punct de întâlnire între convin­gerile şi motivaţia care impulsionează acţiunea. Ele sunt un răspuns pe care îl dăm cerinţelor vieţii, nevoilor noastre. De asemenea, regăsim aici diverse stări emo­ţionale.

Putem vorbi de acţiuni adaptative în măsura în care între gândire, convingeri, nevoi şi emoţii există congruență prin ra­portarea la exigenţele mediului şi la spe­cificul situaţiilor în care ne aflăm. Miza cea mai importantă a acestei gestiuni este legată de satisfacerea trebuinţelor noas­tre, de împlinirea aspiraţiilor şi potenţia­lului pe care îl avem.

Trei aserțiuni

• PIM este un instrument cu ajutorul căruia ne putem elibera de convingerile limitative și le putem înlocui cu altele noi, adaptative.
• Fiecare tip de personalitate conform eneagramei are o convingere limitativă fundamentală și o adevărată rețea de alte convingeri care gravitează în jurul acesteia limitând astfel posibilitățile de dezvoltare ale persoanei. 
• Cu ajutorul PIM putem schimba aceste convingeri limitative tipologice astfel încât persoana să își recupereze adevărul profund care îi va facilita procesul de vindecare și dezvoltare personală.

Iată un exemplu de cum putem aplica în modul cel mai concret procesul PIM la problematica unui anumit tip de personalitate.

Aplicarea PIM la contextul eneagramei reprezintă o contribuție originală  , privind modurile de lucru cu problematica fiecărui tip de personalitate.

Particularitățile și problematica T2

Convingere: Lumea mă ignoră. Am impresia că nu sunt iubit. Pentru a fi iubit, trebuie să fie nevoie de mine. Pentru ca oamenii să mă iubească, trebuie să mă îndrept către ei. Relațiile sunt cel mai important lucru.

Nevoia fundamentală sau dorința de bază: Aceea de a fi iubit. 

Motivația inconștientă: să fie amabil, seducător, să facă servicii.

Emoții:Frica de a nu fi demn deiubire; tristețe/furie când simte că ceilalți nu îi apreciază sentimentele/nu se simt doriți și valorizați

Mecanism de apărare: Reprimarea propriilor nevoi. Uneori, datorită acumulării de emoții reprimate, pot apărea reacții disproporționate – > explozii emoționale.

Comportamente/obiceiuri (implicații și strategii comportamentale): 

• Persoana a învățat să își satisfacă nevoile făcând în așa fel încât ceilalți să aibă nevoie de ea, oferindu-le ceea ce aceștia au nevoie, sperând astfel că și ceilalți vor proceda la fel. Se concentrează pe relații și empatizează cu ceilalți.

Manifestările egoului: „Sunt mândru ca sunt indispensabil.”

• În contextul acesta se pot dezvolta și o serie de calități cum ar fi capacitatea de a oferi și de a ajuta, capacitatea de susținere și exuberanță. 
• Pe de altă parte însă persoană poate fi copleșită de prea multe proiecte și de cererile altor persoane. Se poate disocia de propriile nevoi și poate trăi emoții foarte intense. Uneori devine furioasă și agresivă.

Schimbarea convingerilor limitative

Convingere adaptativă sau adevărul profund pe care persoana la pierdut din vedere:Am dreptul să îmi satisfac nevoile personale în aceeași măsură cu celelalte persoane. Pot fi iubit pur și simplu pentru ceea ce sunt.

Întorcându-se la acest adevăr fundamental pe care l-a pierdut din vedere datorită unor credințe arbitrare, false, despre sine și despre viață, persoana va trece printr-o experiență de asumare a faptului că s-a autosabotat și autolimitat în mod inconștient până în momentul prezent. Odată cu recuperarea adevărului profund privind dreptul de a-și satisface nevoile și de a fi iubită, persoana își va putea adânci cunoașterea de sine, dezvoltarea și starea de bine.

Implicatii/noi atitudini:

• Pot fi iubit pur și simplu. Nu este nevoie să mă adaptez la ceilalți pentru a fi iubit. Pot fi în contact cu nevoile mele și pot acorda atenție nevoilor și dorințelor mele profunde.
• Conștientizez că stările mele de frustrare, teamă, furie și depresie sunt semne ale faptului că îmi ignor nevoile.
• Recunosc că nu sunt indispensabil și este ok așa. 
• Îmi voi da voie să primesc.
• Voi spune nu la cererile celorlalți atunci când este cazul.
• Voi fi mai conștient de momentele în care ajutorul meu nu este indispensabil/este inoportun și reprezintă de fapt o intruziune.

* => SUNT DEMN DE A FI IUBIT

A practica în mod consecvent noua atitudine

• Sunt atent la înclinația mea de a satisface nevoile celorlalți pentru a obține aprobare și iubire.
• Îmi reamintesc că am hotărât că pot fi iubit pur și simplu și că am dreptul de a-mi satisface nevoile personale în aceeași măsură cu ale celorlalți.
• Mă întreb ce doresc de fapt pentru mine și decid să fac din nevoile mele o prioritate.
• Sunt atent la posibilele sentimente de culpabilitate care pot să apară pentru a mă împiedică să am grijă de mine sau pentru a mă împinge să mă ocup de nevoile celorlalți.

Procesul de individuare/dezvoltare personală

• Tipul doi va începe un proces evolutiv conștientizând că sunt la fel de importanți ca și ceilalți.
• Vor învăța să țină cont de propriile nevoi și astfel vor deveni mai productivi.
• Vor învăța să spună nu și își vor exprima dorințele.
• Vor acționa în funcție de ei înșiși și de nevoile lor.
• Vor putea să intre în contact cu propriile nevoi și vor învăța să le împărtășească. 

Formare în Eneagramă, din 18 mai, Bucureşti şi online

Ateliere de dezvoltare personală

Coaching individual

Cărţile pot fi comandate la tel. 0722.716.075 (apel sau mesaj)