Dobrețu 2020 – Sezonul XXII
26 iunie – 5 iulie
Motto: “Într-un pământ nou nu există o cale pe care să pășești, ci pe măsură ce pășești lași în urma ta o cale.”
Daniel Fusărea
Într-un cadru rustic, înconjurați de vegetație și ”departe de civilizație”, ne întâlnim pentru 10 zile de autenticitate și de reconectare la sine.
Tabăra de dezvoltare personală reprezintă un moment de discontinuitate în existența noastră cotidiană și posibilitatea de a începe un proces de înnoire a vieții care să ne apropie mai mult de nevoile noastre actuale. Fără măști, experimentând deschiderea, vom descoperi spiritul comunitar, încrederea și convivialitatea – temeiuri ale stării de bine.
Vom pune început bun unui proces de înnoire a vieții care ne va aduce bucurie, încredere și speranță.
Cazarea va fi într-o veche reședință modernizată cu toate utilitățile care permit o deplină autogospdărire, de la pregătirea și servirea mesei, organizarea seminariilor și odihnă, până la retrageri individuale pentru reflecție și studiu.
Programul stagiului
Vor fi două ateliere pe zi de 3 ore: 9-12 / 16-19 cu posibile ajustări în funcție de deciziile grupului;
Mic dejun, prânz și cină. În fiecare zi va exista o echipă responsabilă pentru pregătirea mesei; Timp de reflecție și de odihnă;
Joi: excursii opționale în regiunea Olteniei;
Sâmbătă: seară convivială.
Informaţii şi înscrieri la tel. 0722 716 075
Pentru fiecare dintre teme vor exista exerciții, momente de reflexie, autoevaluare și feedback.
TEMATICA STAGIULUI
EXCURS ÎN UNIVERSUL DEZVOLTĂRII PERSONALE
- Ce sunt cele patru legaminte?
- Ce este Ho’oponopono?
- PIM si axioma convingerilor adaptative
- De la procesul iertarii la conditia darului
- Stima de sine
- Tipurile de personalitate si procesul vindecării
Ce sunt cele patru legăminte?
Un legamant este un acord sau angajament pe care il facem cu noi insine in legatura cu modul in care ar trebui sa ne comportam. Aceste legaminte se manifesta ca decizii constante in existenta noastra si ne pot ajuta sa cream o viata implinita sau dimpotriva, sa ne autosabotam existenta si sa producem suferinta.
Cele patru legaminte despre care vom vorbi sunt atitudini care ne conduc catre o viata innoita si plina de satisfactii. Ele functioneaza ca niste convingeri puternice care ne ajuta sa depasim conditionari, blocaje si limitari si sa ne redobandim puterea si energia, astfel incat sa incepem un proces de innoire a vietii.
Pe masură ce vom practica aceste legaminte, conduita noastră se va transforma in mod incredibil, dobandind o calitate elevată a vieții. Cu vointa si consecventa, aceste moduri esentiale de a ne comporta se vor transforma in deprinderi stabile.
Cele patru legaminte pe care le avem in vedere sunt:
1. Fii impecabil în tot ceea ce spui.
Rosteste doar adevarul si spune numai ce gandesti cu adevarat. Nu folosi cuvintele pentru a te critica si devaloriza sau pentru a-I critica pe cei din jur. Foloseste cuvantul pentru a raspandi adevarul si iubirea in lume.
2. Nu face presupuneri inutile.
Invatati sa puneti intrebari si exprimati ceea ce doriti cu adevarat. Comunicati cat mai clar cu putinta pentru a evita neintelegerea, tristetea si suferintele inutile.
3. Nu luați nimic la modul personal.
Nimic din ceea ce fac altii nu vi se datoreaza si nu are legatura cu voi. Cuvintele si actiunile celor din jur sunt doar o proiectie a propriilor lor realitati. Daca va veti imuniza in fata opiniilor si a actiunilor celorlalti oameni, veti evita foarte multa suferinta inutila.
4. Fă întotdeauna tot ce îți stă în putere.
Potentialul maxim al omului se schimba in fiecare moment. De pilda: intr-un fel vei actiona atunci cand esti sanatos si in alt fel atunci cand esti bolnav. Indiferent de circumstante, fa intodeauna tot ce iti sta in putere si vei evita astfel autoacuzatiile, abuzul de sine si regretele.
Ho’oponopono
Motto: “Dacă esti nefericit si stii ca te afli intr-o stare de haos interior, nu acuza lumea, caci aceasta nu este altceva decat reflecția ta. Lumea este ceea ce esti tu. Vindecă-te pe tine insuti si lumea se va vindeca de asemenea.”
In mod traditional, Ho’oponopono este o practica ancestrala hawaiana de rezolvare a conflictelor familiale si inseamna “a corecta, a indrepta” situatia, astfel incat sa se restaureze armonia.
Aceasta practica este folosita astazi ca un proces individual de dezvoltare personala si spirituala in care se afirma ca noi suntem creatorii propriei noastre vieti si care recomanda asumarea totala a responsabilitatii, din moment ce viata exterioara reprezinta reflectia vietii noastre interioare. Pentru a putea lucra asupra mediului nostru si a ne transforma viata, trebuie sa incepem prin a schimba si a corecta ceea ce este in interiorul sinelui. Acest proces se compune din patru etape: “Imi pare rau”, “Iarta-ma”, Multumesc”, “Te iubesc”.
- “Imi pare rau” consta in asumarea responsabilitatii privind tot ceea ce se intampla inviata noastra, in anturajul si in mediul nostru si in manifestarea regretului sincer ca am contribuit la crearea unei probleme.
- Prin “Iarta-ma” ii cerem lui Dumnezeu sa ne ierte greselile, dar in acelasi timp ne cerem si noua insine sa restabilim legatura cu Sursa vietii, astfel incat sa ne vindecam ranile care stau la originea programelor noastre limitative si care constitue in mare masura cauza problemelor cu care ne confruntam.
- “Multumesc” exprima recunostinta noastra indreptata catre universul inconjuratorpentru binefacerile sale si catre Dumnezeu ca sursa a vindecarii ranilor pe care le purtam in fiinta noastra.
- “Te iubesc”. In aceasta etapă ne exprimăm dragostea pe care o purtam rănilor noastre,dragostea pentru noi insine, pentru ceilalti si pentru Dumnezeu.
Ho’oponopono este un proces de transformare intrioara, care deschide cale catre miracole, deoarece ceea ce reusim sa realizam in interiorul nostru modifica realitatea exterioara.
PIM si axiomele convingerilor adaptative
În anul 2000 am creat Centrul pentru Dezvoltare Personală și Coaching “Măiastra”, prima școala de coaching din România.
O temă careia i-am acordat mult timp priveste relatia dintre calitatea gandirii si calitatea vietii.
Povestea vietii noastre este, in mare masura, povestea convingerilor noastre. Acestea sunt baza noastra de intelegere si de decizie in raport cu actiunile noastre.
Modurile in care experimentam lumea se afla in gandurile pe care le avem. Ele sunt filtrul, ochelarii prin care privim lumea, iar lumea ni se arata asa cum o privim. Imprejurarile de viata, evenimentele capata culoarea perceptiilor noastre, intemeiate pe convingeri.
A dori sa iti schimbi viata si sa atingi obiective congruente cu nevoile tale, fara sa iti schimbi convingerile limitative actuale, este ca si cum ai incerca sa conduci masina cu frana de mana trasa.
Secretul schimbarii noastre se afla in disponibiitatea de a ne innoi mintea prin schimbarea atitudinilor care ne limiteaza.
Da, pentru ca atitudinea pe care o am imi indica parcursul. Ma deplasez pe o traiectorie prestabilita si indiferent daca este convenabila sau nu, voi ramane pe acea ruta atata timp cat respectiva convingere este prezenta in mintea mea.
Prin urmare, ce pot sa fac “aici si acum” cu acele convingeri limitative, care ma insotesc din copilarie si pana in prezent, devine o intrebare esentiala in raport cu posibilitatea schimbarii.
Iti propun un instrument practic de schimbare a convingerilor limitative, cu ajutorul caruia iti poti imbunatati in mod semnificativ viata. Am numit acest instrument “Procesul Innoirii Mintii”.
Procesul Innoirii Mintii este un procedeu simplu si eficient pentru cei care sunt hotarati sa realizeze o schimbare benefica in viata lor.
Acest procedeu te va ajuta sa-ti formezi abilitati de gandire sanatoasa, sa-ti pui mintea in ordine si sa faci alegeri adecvate in raport cu nevoile tale. Iti va permite sa atingi un nou nivel de libertate si te va inzestra cu o mai buna capacitate de a-ti pune in valoare resursele si creativitatea.
Procesul Innoirii Mintii pleaca de la urmatorul postulat: “O convingere rationala, adaptativa este acea convingere congruenta cu nevoile noastre fundamentale indreptatite, care sustine dezvoltarea personala, este in acord cu realiatatea si cu valorile spirituale si ne conduce la implinire printr-o valorificare plenara a potentialului personal.”
Iata cateva exemple de convingeri negative pe care le putem elimina si inlocui cu alte convingeri care sa ne permita dezvoltarea personala:
- succesul nu este pentru mine
- oamenii nu ma apreciaza
- femeiile nu au nicio sansa
- nu sunt suficient de bun
Procesul de schimbare este riguros elaborat si are cateva etape:
- Identificarea convingerilor limitative
- Evaluarea implicatiilor acestora
- Punerea in discutie a validitatii acestor convingeri cu ajutorul unei serii de intrebari
- Elaborarea unei noi atitudini, de data aceasta adaptativa, pe care o vom supune de asemenea unui proces de validare
Pe parcurs, persoana trece si printr-un proces emotional care conduce in final la un sentiment de usurare, stare de bine, multumire, bucurie.
In timpul seminarului vei avea ocazia sa asculti marturiile unor persoane care au parcurs procesul, cu probleme concrete de viata. Vei putea, de asemenea, sa asisti la parcurgerea integrala a procesului si vei beneficia de un manual, care contine toate componentele programului, atat cele teoretice, cat si cele practice.
Beneficiile acestui procedeu sunt diverse.
Procesul Innoirii Mintii te ajuta sa te eliberezi de gandurile incompatibile cu dezvoltarea, cu satisfacerea nevoilor si starea de bine.
Putem de asemenea mentiona:
- Cresterea stimei de sine
- Invatam sa nu ne mai autosabotam
- Ne eliberam de blocaje
- Invatam sa ne atingem obiectivele
- Ne amelioram increderea
- Ne inbunatatim relatiile
Indiferent de ce doresti sa realizezi, ai nevoie de un instrument esential: PROPRIA MINTE. Iar aceasta trebuie sa functioneze bine. Poti invata sa o iei in stapanire si sa o modelezi cu ajutorul Procesuilui Innoirii Mintii.
Poti incepe lucrarea de innoire a mintii, luand decizia sa vii in tabara.
Retine! Cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata.
*Participantii la ateliere pot lucra la flip-chart convingeri proprii, pot vedea alti colegi la lucru, pot sa-si identifice credinte proprii si sa le puna in discutie, etc.
De la procesul iertării la condiția darului
A. Procesul iertării
Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri.
Matei 6, 12
Iertarea este un moment esențial al înnoirii vieții. O viață nouă începe atunci când am iertat și ne-am iertat. Să demascăm tot ceea ce nu ne lasă să trăim o viață împlinită! Lucrurile de care ne este rușine, frică, tot ceea ce ne face să ne simțim vinovați, resentimentele vii, mânia noastră.
Prin urmare, pentru o reconstrucție atitudinală viabilă este important să ne eliberăm de emoțiile trecutului. Spre exemplu, nu mă pot apropia cu tandrețe de cineva atâta timp cât sunt
încărcat de furie, frică și durere. Aceste condiții emoționale vor ieși la suprafață. O inimă plină de resentimente, indiferent pentru ce, nu va putea cunoaște iubirea, indiferent pentru cine.
Atunci când dăm drumul acestor trăiri, ne eliberăm de o povară și devenim liberi. Iertarea ne face liberi și ne permite o reînnoire profundă a vieții. Eliberarea de emoțiile trecutului, printr-un proces de asumare și exprimare, este absolut necesară în procesul iertării.
B. Condiția darului
Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.
Matei 5, 7
”Dăruind vei dobândi” și ”poartă-te cu ceilalți așa cum vrei să se poarte ei cu tine” sunt repere clare privind modul în care ne putem construi relațiile.
Relațiile sunt locul în care ne satisfacem majoritatea nevoilor. De felul în care înțelegem să ne raportăm la aceste relații depinde în foarte mare măsură calitatea vieții noastre și starea de bine.
Există o nevoie fundamentală de a fi înțeleși, acceptați și apreciați. Prin urmare să oferim înțelegere, acceptare și apreciere, atât față de noi înșine, cât și față de ceilalți.
Așadar mă pot întreba ce pot să fac pentru a deveni o persoană de atașament în relația cu celălalt, astfel încât acesta să-și construiască o bază de siguranță și să-și poată vindeca rănile trecutului, respectiv să-și dezvolte motivații superioare prin stabilirea și atingerea unor obiective congruente cu nevoile și care să-i valorifice potențialul aptitudinal și resursele.
Plecând de la starea de congruență interioară, de la valori și realism în acțiune pot să-mi pun o serie de întrebări:
- Cum pot aprecia o persoană?
- Cum pot transmite încredere și siguranță interlocutorului pentru a consolida relația și pentru a o așeza pe o bază de siguranță?
- Cum pot să arăt afecțiune și acceptare?
- Cum pot să consolez și să arăt compasiune unei persoane aflate într-o situație dificilă?
- Ce pot să spun și să fac pentru a veni în întâmpinarea nevoii de încurajare și susținere a celuilalt?
- Cum pot să propun o perspectivă care să aducă sens într-o situație greu de înțeles și de integrat?
Aici, în condiția darului se află șansa noastră de a dobândi puritatea. Răsplata darului este o
inimă deschisă care poate cunoaște iubirea lui Dumnezeu, pentru că darul este expresia iubirii. Cel care dăruiește din inimă cunoaște iubirea și astfel este vindecat. Darul ne conduce dincolo de conflict, dincolo de resentiment, dincolo de nevroză. El este o punte către Viață.
Exercițiul darului atrage virtuțile și omul se poate astfel îmbunătăți; dobândim certitudinea binelui, dar și eliberarea de consecințele răului.
În inima omului darnic coboară veselia și buna dispoziție pentru că darul, milostenia exprimă iubirea de Dumnezeu și de aproapele.
Milostenia devine comoara noastră perenă. Cerul se deschide și dobândim Lumina. Devenim astfel fii ai lui Dumnezeu, Care este milostiv.
Stima de sine
Respect de sine, stimă de sine, valorizare de sine, prețuire de sine, iată câteva formulări pentru o nevoie umană fundamentală, de multe ori aflată în deficit, chiar fără să știm.
Validarea noastră ca persoane implică în mod esențial și o autovalidare, o acceptare de sine:
Sunt OK, sunt suficient de bun, sunt demn de a fi iubit. Exist, prin urmare am valoare.
Scheme disfuncționale, convingeri negative asimilate cândva în istoria noastră timpurie, ne împiedică uneori să ne satisfacem această nevoie: Nu sunt OK, nu sunt suficient de bun, nu am dreptul. Astfel rămânem blocați și suferim.
Schimbarea acestei situații implică identificarea și repunerea în discuție a vechilor convingeri negative, combaterea lor cu argumente și adoptarea unor atitudini și comportamente diferite, congruente cu nevoia fundamentală de stimă de sine.
Noile atitudini ne vor permite de asemenea să luăm alte hotărâri pentru viața noastră și să facem noi alegeri, cu adevărat viabile pentru dinamica noastră motivațională.
Atitudini fondatoare ale stimei de sine
Propunem câteva atitudini pe care le putem considera în procesul consolidării stimei de sine.
- Eu sunt eu și sunt ceea ce sunt. A fi eu însumi este temeiul fericirii mele. Sunt născut din iubire și astfel sunt demn de iubire în mod necondiționat. Vocația mea este iubirea.
- Știu că împlinirea mea se întemeiază pe darurile mele și că Dumnezeu își face lucrarea Lui cu mine.
- Am toate resursele necesare pentru a mă înnoi și am o încredere fundamentală în bine. Valoarea mea este necondiționată fiind întemeiată pe actul creator al lui Dumnezeu și pe iubirea Lui.
- Nu am nevoie să mă compar cu nimeni. Sunt pur și simplu OK așa cum sunt. Am toate datele pentru a-mi împlini viața, prin urmare sunt responsabil pentru viața mea, am grijă de mine și mă protejez.
- Sunt atent să deosebesc glasul conștiinței de chemarea patimilor. Direcția mea de mișcare este congruentă cu nevoile mele și cu vocația mea.
- Chiar dacă uneori îmi este frică, știu că există o direcție bună în care se pot îndrepta lucrurile.
- Toleranța la incertitudini și ambiguități exterioare este cu atât mai mare, cu cât în interior baza mea de siguranță este mai solidă, întemeiată pe credința fundamentală în bine, pe faptul că sunt protejat.
- Speranța este modul meu firesc de a mă raporta la viitor și știu că încercările au scopul de a scoate la suprafață resursele profunde, un potențial ascuns care numai așa poate fi pus în valoare.
- Încercările ne scot din zona de confort și ne impulsionează dezvoltarea. Îmi asum să o iau de la capăt, atunci când este necesar. Îmi găsesc siguranța mai mult în încredere decât în control.
- Îmi ghidez viața după valori, chiar dacă nu mă ridic întotdeauna la măsura lor. Puritatea, smerenia, răbdarea și dragostea sunt condiții la care aspir.
- Sunt conștient de greșelile mele și înțeleg că asumarea este soluția salvatoare. Știu că este esențial să mă accept pe mine însumi pentru a mă putea înnoi și dezvolta.
- Felul în care îmi trăiesc viața depinde de alegerile mele, iar viața mea este pe măsura gândurilor, cuvintelor și faptelor mele. Știu că ceea ce ofer este ceea ce sunt.
- Sunt conștient că viața mea este bună în măsura în care nevoile, credințele, faptele și scopurile mele sunt în mod fundamental congruente.
- Lumea este deja OK, iar eu nu sunt aici pentru a o salva.
- În relația cu semenii este esențial să-mi văd greșelile mele fără să-i judec pe ceilalți. Nu reușesc întotdeauna, dar știu că asta este măsura.
- Mi-au fost dăruite cunoștințe esențiale pentru a înțelege sensul acestei vieți. Pentru mine este clar cine sunt, de unde vin și încotro merg.
- Sunt aici pentru a-mi câștiga raiul și eternitatea iubirii și a comuniunii. Sunt pe cale, iar Calea mea este EL.
Tipurile de personalitate conform Eneagramei și procesul vindecării
A. Procesul Înnoirii Minții și lucrul cu convingerile tipologice
Procesul înnoirii minții propune un model simplu de înțelegere a umanului privind problemelecare apar în viața noastră datorită convingerilor iraționale pe care ni le-am format.
Aceste convingeri au implicații majore asupra deciziilor și comportamentelor noastre și implicit asupra felului în care înțelegem să ne satisfacem nevoile.
De asemenea, emoțiile noastre sunt influențate direct de aceste convingeri.
Noi putem exercita un control ridicat asupra gândurilor și sistemului nostru de convingeri și, prin urmare, și asupra celorlalte condiții semnificative menționate mai sus: nevoi, comportamente, emoții.
Modelul are în vedere raporturile care se stabilesc între aceste dimensiuni esențiale ale umanului și implicațiile care apar în ceea ce privește funcționarea persoanei.
Calitatea vieții se reflectă în mod fundamental în calitatea trăirii care implică relațiile dintre convingeri, nevoi și comportamente și felul în care sunt acestea reflectate la nivel emoțional.
Aceste elemente formează practic un sistem, fiecare componentă fiind în raporturi de influență cu toate celelalte.
Înțelegerea modului în care acestea interacționează unele cu altele ne va ajuta să punem bazele unei schimbări benefice în viața noastră.
Diagrama CNCE
Tot acest sistem de relații îl putem reprezenta cu ajutorul unei diagrame – diagrama CNCE.
Această diagramă ne permite să ne reprezentăm raporturile care se stabilesc între:
- convingeri și comportamente/acțiuni
- convingeri și nevoi
- nevoi și comportamente/acțiuni
De asemenea, luăm în considerare raporturile care se stabilesc între emoții, pe de-o parte și convingeri, comportamente/acțiuni și nevoi, pe de altă parte.
Procesul central pe care îl avem în vedere în gestionarea acestui adevărat sistem, priveşte gândirea, convingerile noastre, iar calitatea trăirii, emoţiile, afectivitatea în general, reprezintă un răspuns care indică în mare măsură calitatea acestei gestiuni, calitatea adaptării personale la evenimente, la realitatea înconjurătoare şi la cerinţele lăuntrice.
Emoţia, trăirea afectivă, este conectată cu gândurile, imaginaţia, nevoile şi comportamentele noastre, creând un adevărat sistem.
Toate aceste elemente se află într-o influenţă reciprocă permanentă.
Putem spune că emoţiile, stările noatre afective, se află undeva la intersecţia nevoilor cu interacţiunile sociale/mediul şi de asemenea cu atitudinile şi convingerile pe care le avem despre propria persoană, ceilalţi, lume şi viaţă în general.
Gândirea, convingerile, la rândul lor, ne influenţează deciziile, emoţiile, acţiunile şi modul în care ne raportăm la nevoi.
Comportamentele, activitatea reprezintă un punct de întâlnire între convingerile şi motivaţia care impulsionează acţiunea. Ele sunt un răspuns pe care îl dăm cerinţelor vieţii, nevoilor noastre. De asemenea, regăsim aici diverse stări emoţionale.
Putem vorbi de acţiuni adaptative în măsura în care între gândire, convingeri, nevoi şi emoţii există congruență prin raportarea la exigenţele mediului şi la specificul situaţiilor în care ne aflăm. Miza cea mai importantă a acestei gestiuni este legată de satisfacerea trebuinţelor noas-tre, de împlinirea aspiraţiilor şi potenţialului pe care îl avem.
Trei aserțiuni
- PIM este un instrument cu ajutorul căruia ne putem elibera de convingerile limitative și le putem înlocui cu altele noi, adaptative.
- Fiecare tip de personalitate conform eneagramei are o convingere limitativă fundamentală și o adevărată rețea de alte convingeri care gravitează în jurul acesteia limitând astfel posibilitățile de dezvoltare ale persoanei.
- Cu ajutorul PIM putem schimba aceste convingeri limitative tipologice astfel încât persoana să își recupereze adevărul profund care îi va facilita procesul de vindecare și dezvoltare personală.
Iată un exemplu de cum putem aplica în modul cel mai concret procesul PIM la problematica unui anumit tip de personalitate.
Aplicarea PIM la contextul eneagramei reprezintă o contribuție originală , privind modurile de lucru cu problematica fiecărui tip de personalitate.
© Daniel Fusărea
Particularitățile și problematica T2
Convingere: Lumea mă ignoră. Am impresia că nu sunt iubit. Pentru a fi iubit, trebuie să fienevoie de mine. Pentru ca oamenii să mă iubească, trebuie să mă îndrept către ei. Relațiile sunt cel mai important lucru.
Nevoia fundamentală sau dorința de bază: Aceea de a fi iubit.
Motivația inconștientă: să fie amabil, seducător, să facă servicii.
Emoții: Frica de a nu fi demn deiubire; tristețe/furie când simte că ceilalți nu îi apreciazăsentimentele/nu se simt doriți și valorizați
Mecanism de apărare: Reprimarea propriilor nevoi. Uneori, datorită acumulării de emoții reprimate, pot apărea reacții disproporționate – > explozii emoționale.
Comportamente/obiceiuri (implicații și strategii comportamentale):
- Persoana a învățat să își satisfacă nevoile făcând în așa fel încât ceilalți să aibă nevoie de ea, oferindu-le ceea ce aceștia au nevoie, sperând astfel că și ceilalți vor proceda la fel. Se concentrează pe relații și empatizează cu ceilalți.
Manifestările egoului: „Sunt mândru ca sunt indispensabil.”
- În contextul acesta se pot dezvolta și o serie de calități cum ar fi capacitatea de a oferi și de a ajuta, capacitatea de susținere și exuberanță.
- Pe de altă parte însă persoană poate fi copleșită de prea multe proiecte și de cererile altor persoane. Se poate disocia de propriile nevoi și poate trăi emoții foarte intense. Uneori devine furioasă și agresivă.
Schimbarea convingerilor limitative
Convingere adaptativă sau adevărul profund pe care persoana la pierdut din vedere: Amdreptul să îmi satisfac nevoile personale în aceeași măsură cu celelalte persoane. Pot fi iubit pur și simplu pentru ceea ce sunt.
Întorcându-se la acest adevăr fundamental pe care l-a pierdut din vedere datorită unor credințe arbitrare, false, despre sine și despre viață, persoana va trece printr-o experiență de asumare a faptului că s-a autosabotat și autolimitat în mod inconștient până în momentul prezent. Odată cu recuperarea adevărului profund privind dreptul de a-și satisface nevoile și de a fi iubită, persoana își va putea adânci cunoașterea de sine, dezvoltarea și starea de bine.
Implicatii/noi atitudini:
- Pot fi iubit pur și simplu. Nu este nevoie să mă adaptez la ceilalți pentru a fi iubit. Pot fi în contact cu nevoile mele și pot acorda atenție nevoilor și dorințelor mele profunde.
- Conștientizez că stările mele de frustrare, teamă, furie și depresie sunt semne ale faptului că
îmi ignor nevoile.
- Recunosc că nu sunt indispensabil și este ok așa.
- Îmi voi da voie să primesc.
- Voi spune nu la cererile celorlalți atunci când este cazul.
- Voi fi mai conștient de momentele în care ajutorul meu nu este indispensabil/este inoportun și reprezintă de fapt o intruziune.
* => SUNT DEMN DE A FI IUBIT
A practica în mod consecvent noua atitudine
- Sunt atent la înclinația mea de a satisface nevoile celorlalți pentru a obține aprobare și iubire.
- Îmi reamintesc că am hotărât că pot fi iubit pur și simplu și că am dreptul de a-mi satisface nevoile personale în aceeași măsură cu ale celorlalți.
- Mă întreb ce doresc de fapt pentru mine și decid să fac din nevoile mele o prioritate.
- Sunt atent la posibilele sentimente de culpabilitate care pot să apară pentru a mă împiedică să am grijă de mine sau pentru a mă împinge să mă ocup de nevoile celorlalți.
Procesul de individuare/dezvoltare personală
- Tipul doi va începe un proces evolutiv conștientizând că sunt la fel de importanți ca și ceilalți.
- Vor învăța să țină cont de propriile nevoi și astfel vor deveni mai productivi.
- Vor învăța să spună ”nu” și își vor exprima dorințele.
- Vor acționa în funcție de ei înșiși și de nevoile lor.
- Vor putea să intre în contact cu propriile nevoi și vor învăța să le împărtășească.
B. Eneagrama și Procesul Integrării Umbrei
Zona umbrelor personalității echivalează cu ceea ce în contextul Eneagramei se numește aria de evitare. Acestea sunt părți din noi înșine pe care le considerăm inacceptabile, deranjante sau chiar intolerabile pentru că nu se potrivesc cu imaginea noastră idealizată despre sine. Sunt renegate și exilate în inconștientul nostru sau sunt proiectate în ceilalți. In felul acesta pierdem legătura cu o parte din noi înșine, iar repertoriul nostru de răspunsuri devine mai limitat și în final suntem mai puțin eficienți. Atributele opuse, polaritățile sau antitezele legate de imaginea noastră de sine ajung astfel în aria noastră de evitare.
Reprimând aceste caracteristici, ele se transformă în umbre ale personalității noastre și le putem proiecta asupra celorlalți, astfel încât acestea apar ca trăsături care nu ne plac sau dimpotrivă ca trăsături pe care le admirăm.
Acest tărâm al umbrelor este plasat undeva între sinele nostru profund sau adevăratul eu (pe care am ales să îl numesc eu liber congruent) și personalitatea noastră publică (sau eu condiționat conflictual). Calea cea mai directă către sinele nostru profund este prin acest teritoriu evitat sau tărâm al umbrelor. Pentru a ne regăsi pe noi înșine trebuie să privim aceste trăsături negate și să le asumăm la nivelul eului nostru liber.
Calea către întreg implică integrarea tuturor polarităților și nu a nega și înlătura jumătate din ele. Asumarea completă a polarităților noastre creează energie, dimpotrivă negarea unor aspecte ne consumă energie. Fiecare tip de personalitate are propria sa arie de evitare, respectiv propriul său tărâm al umbrelor. Eneagrama descrie aria de evitare a fiecărui stil în
parte. Slăbiciunea, furia, nevoile proprii, durerea și așa mai departe reprezintă aria de evitare respectiv zona de umbră ale unor anumite tipuri de personalitate. Pe măsură ce ne apropiem de aceste arii de evitare, tindem să devenim anxioși. Astfel vom căuta modalități de a păstra aceste aspecte inacceptabile în afara conștiinței.
Modalitatea sau mecanismul de evitare propriu zis al acestui tărâm al umbrelor specific fiecărui tip de personalitate poartă numele de compulsie. Acest mecanism își are rădăcina în imaginea falsă pe care ne-am creat-o despre noi înșine și care ne influențează enorm comportamentul. Ea se manifestă ca o forță irezistibilă, mai ales când nu este conștientizată și ne îngreunează manifestarea calităților superioare, împiedicându-ne astfel să ne înțelegem și să ne conștientizăm motivațiile profunde. Identificarea acestei compulsii ne permite să scoatem la lumină un mecanism defensiv format în perioada copilăriei din nevoia de securitate și de valorizare a propriei existențe. Dacă nu ne-am confruntat conștient cu ea și nu înțelegem modul în care ne condiționează, va continua să ne afecteze atitudinea, comportamentele și deciziile.
Eneagrama este mijlocul prin care o putem integra armonios în structura ființei asumându-ne cele nouă înfățișări pe care le prezintă, câte unul pentru fiecare tip de personalitate. Pentru aceasta va fi necesar să facem apel la întreaga noastră sinceritate și la curajul de a privi în față adevărul pe care ni-l revelează tărâmul umbrelor.
