FRICA SI SENSURILE EI

Sâmbătă, 15 mai, voi susține un seminar cu tema “Frica și sensurile ei”. Program: 9:30 – 17:00. Taxa de participare: 250 RON. Se poate participa și online. Înscrieri la tel.: 0722 716 075

Tematica seminarului

  1. FRICA SI PROBLEMATICA ATASAMENTULUI:UN CADRU CONCEPTUAL SI PRACTIC PENTRU A INTELEGE SI CULTIVA ATASAMENTUL SIGUR.

– Cele trei stiluri de atasament: sigur, anxios, evitant.

– Matricea afectiva ca loc al iubirii pure.

– Bonding Terapy,un cadru de lucru pentru dobandirea atasamentului sigur.

  1. FRICA SI UMBRELE PERSONALITATII

– Acceptarea de sine,conditie necesara pentru dezvoltarea personala. – Integrarea umbrelor sau trecerea de la Eul conditionat conflictual- nevrotic la Eul liber congruent-sanatos.

– Exercitii simple pentru a pune in miscare procesul integrarii umbrei.

  1. TREI PRACTICI ESENTIALE PENTRU A DOBANDI STAREA DE PACE

– Autoobservarea si starea de prezenta.

– Practica relaxarii progresive.

– Exercitii de respiratie.

SĂ ÎNȚELEGEM FRICA ȘI SĂ O DEPĂȘIM

Răspuns lui Appolinaire

Mergeți spre larg

Ei au răspuns: ne este frică!

Lăsați în urmă țărmul, le spuse El.

Ei l-au lăsat…

Și au fost răsplătiți

Cu nemărginirea

Daniel Fusărea

Frica este un fenomen normal care poate fi depășit dacă este asumat și confruntat.

Cine nu se raportează la frică într-un mod adecvat, învățând să se confrunte cu ea și să o depășească pentru a merge astfel mai departe, riscă să o investească cu putere și să o transforme într-un fenomen patologic, practic într-o boală.

Cu cât mă cramponez de confortul meu imediat, cu atât amân procesul înnoirii vieții.

Ceea ce la prima vedere pare confort, devine încet, încet, frustrare cronică. De fapt, acest confort imediat este frica de schimbare. Nu poate exista schimbare până când frica nu este privită în față.

De cele mai multe ori, în spatele blocajelor noastre se află, practic, o frică neasumată.

A merge mai departe, a progresa, a ne împlini, a ne realiza, a ne satisface nevoile, a ne dispensa de trecut, a iubi, a depăși situațiile consumate, înseamnă a renunța la frică.

Construim ziduri – mai nou din beton și sticlă, strălucitoare, care emană prosperitate – ne echipăm cu armuri și scuturi de protecție apoi suferim până la disperare că nu putem comunica, că nu ne putem înțelege, că nu putem trăi iubirea și intimitatea.

Ne putem asuma mai ușor riscuri – riscul de a ne deschide, de a acționa, de a renunța la trecut – înțelegând că sentimentul de siguranță nu stă în existența unor certitudini absolute, ci mai degrabă într-o încredere fundamentală în bine.

Frica este de multe ori rezultatul unei gestiuni inadecvate a gândurilor noastre. Astfel, ea poate deveni o barieră în calea acțiunii care să ne permită atingerea obiectivelor și satisfacerea adecvată a nevoilor noastre îndreptățite.

Acțiunile constructive, exprimarea noastră deplină și o viață împlinită înseamnă să ne asumăm frica, să-i înțelegem natura și astfel să trecem dincolo de ea. Frica este, probabil, cel mai frecvent motiv pentru evitarea acțiunii. Ea ne trimite într-o zonă de siguranță determinată de control, dar cu prețul extrem al stagnării, al tensiunii, al limitării și al lipsei de orizont. Ne face să rămânem în cercul nostru de siguranță, în zona noastră de confort, limitată si limitativă.

Atâta timp cât vom ține frica în anticameră, ea va continua să ne ceară audi ență. Să o primim, să-i ascultăm mesajul și ea va pleca!

Atitudini fundamentale față de frică

– abordare vs evitare –

Orice domeniu al vieții poate să fie dominat de frică sau abordat cu încredere si curaj. Putem alege să fugim sau dimpotrivă să ne asumăm decizii și să acționăm în pofida fricii.

Așezarea noastră în teritoriu va depinde de impulsul căruia îi vom da câștig de cauză și astfel viața noastră va sta fie sub semnul fricii, al evitării și al stagnării, fie sub semnul curajului, al evoluției, și al dezvoltării. Prin urmare, putem vorbi despre două atitudini fundamentale față de frică: abordare sau evitare.

EVITAREA este un mecanism de apărare în fața fricii, care ne conferă siguranță pe termen scurt și confort emoțional. A evita înseamnă să ieșim pur și simplu din situația pe care o percepem ca fiind dificilă sau periculoasă.

În felul acesta, frica și simptomele fizice asociate ei dispar iar persoana intră într-o zonă de confort.

Evitarea oferă astfel un beneficiu imediat. Dar când persoana va intra într-o situație asemănătoare în viitor, cel mai probabil va alege același răspuns.

De aici încolo începem să ne confruntăm cu dezavantaje. Ne vom obișnui să fugim de dificultăți și astfel vom pierde posibilitatea atingerii unor obiective semnificative.

Evitarea va genera și mai multă evitare, va ajunge să ne controleze iar noi vom stagna.

Astfel, confortul imediat se va transforma în frustrare și neîmplinire pe termen lung.

Personalitatea nu se va maturiza iar nevoile noastre profunde vor rămâne neîmplinite. Vom fi lipsiți de putere iar posibilitățile noastre de alegere vor fi din ce în ce mai limitate până la a ne simți captivi într-o cușcă a fricii.

ABORDAREA. Ființa umană este, însă, liberă în mod fundamental. Chiar dacă evitarea a ajuns o obișnuință, un adevărat stil de viață, ne putem recăpăta puterea și stăpânirea de sine, alegând să rămânem în situație și să acționăm în pofida disconfortului pe care îl trezește frica.

În felul acesta, pe masură ce învățăm să rămânem în situație, frica începe să se diminueze iar noi ne recăpătăm stăpânirea de sine și putem să acționăm liber. De data aceasta, confortul nu este dobândit prin ieșirea din situație ci prin parcurgerea ei, dobândind la final mai multă putere și un sentiment de satisfacție și libertate, pe care nu-l putem trăi in urma evitării.

Este important să devenim conștienți că avem opțiunea să fim proactivi, să alegem efortul în locul cedării în fața impulsurilor de evitare.

În felul acesta, ne vom putea exprima autentic și creativ, ca niște ființe independente și puternice.

  1. FRICA SI PROBLEMATICA ATASAMENTULUI:UN CADRU CONCEPTUAL SI PRACTIC PENTRU A INTELEGE SI CULTIVA ATASAMENTUL SIGUR.

– Cele trei stiluri de atasament: sigur, anxios, evitant.

– Matricea afectiva ca loc al iubirii pure.

– Bonding Terapy,un cadru de lucru pentru dobandirea atasamentului sigur.

Inima nu poate trai singura,spunea Paul Valerie. Da, pentru ca o autentica stae de bine il contine pe celalalt si se bazeaza pe o atitudine de incredere, empatie si compasiune.

Neincrederea in sine si in celalalt ne priveaza de experienta deschiderii si a conexiunii si astfel pierdem oportunitatea de a fi in comuniune, conditie esentiala pentru o stare de bine durabila.

A fi disponibili unii fata de altii reprezinta fundamentul unei solidaritati indispensabile pentru o societate functionala. Siguranta noastra in aceasta lume depinde de o dinamica de socialitate, in care fiecare isi poate gasi locul si rostul.

Din pacate, paradigma cea mai raspandita a acestui timp este acumularea pentru a putea trai o viata pe cont propriu, in care relatia cu celalalt este supusa unui control permanent si subordonata unui egocentrism feroce.

Jucam roluri, facem jocuri si purtam masti care ne tin departe unii de altii. Ne protejam cu pretul singuratatii si al disperarii. Individualisimul, egocentrismul, acumularea irationala si inchiderea afectiva, iata cateva trasaturi dominante ale omului actual.

Traim un timp al caracterozelor omniprezente, de la personajul politic si pana la asa-zisul sacerdot. Si eu si tu riscam acelasi derapaj, daca nu suntem atenti la inima noastra. Modul in care ne construim relatiile, felul in care intelegem sa ne raportam la semenii nostri, dar si la noi insine, va avea un impact de durata asupra calitatii vietilor noastre.

Tentatia de a fi meschini si egocentrici, ca mod de a ne simti in siguranta, in fond, de a supravietui, ne poate arunca intr-un abis al singuratatii din care multi dintre noi nu mai stim sa iesim. Frica profunda de celalalt si cautarea sigurantei, intr-o atitudine permanenta de inchidere si de fuga ne duce la epuizare si la un sentiment de esec existential.

Vom putea depasi aceasta conditie intelegand importanta relatiei de atasament cu celalalt, ca dimensiune centrala a unei vieti sanatoase si implinite.

CARACTERISTICI INDIVIDUALE IN FUNCTIE DE STILURILE DE ATASAMENT

SECURIZANT: Cooperare, compromis, sustinere, strategii adaptative de rezolvare a conflictelor, intimitate adecvata, reprezentari pozitive despre sine si ceilalti, nadejde, ajutor si disponibilitate, perceperea pozitiva a partenerului, calm, incredere, optimism, gestiune adecvata a furiei, reglare emotionala

INSECURIZANT ANXIOS: Blamarea partenerului/sine, impulsivitate, agresivitate verbala sau fizica, deznadejde, cautarea apropierii, comportamente defensive (negare, refulare) intimitate compulsiva, reprezentari negative despre sine (non-OK – OK), interpretativitate (interpretari false si negative ale conflictelor), frica de a fi judecat si de respingere, neincredere si indoiala, hipersensibilitate la semnalale de respingere/acceptare (reale sau nu), indoieli asupra onestitatii sau bunavointei partenerului, anxietate, frica de a fi parasit, reprimarea furiei sau explozie de furie, ruminatii privind sfarsitul relatiei, hiperactivitate in ce priveste afectele si atasamentul

ATASAMENT INSECURIZANT EVITANT: Dezangajare fizica si psihica, stil de comunicare rece/distant, lipsa sau raritatea cererilor de ajutor, refuzarea proximitatii, comportamente defensive (disociere, evitare) evitarea intimitatii, reprezentari pozitive despre sine (OK – non-OK), sentimentul ca este rau tratat in privinta independentei sale, sentimentul de a fi constrans sa se dezvaluie, anticiparea suferintelor si a deceptiilor, minimalizarea gravitatii conflictelor, pozitie defensiva de fond, ambivalenta si ranchiuna, distantare, sentimentul de a fi amenintat, reprimarea furiei, dezactivarea strategiilor de reglare a afectelor si a sistemului de atasament

  1. FRICA SI UMBRELE PERSONALITATII

– Acceptarea de sine,conditie necesara pentru dezvoltarea personala. – Integrarea umbrelor sau trecerea de la Eul conditionat conflictual- nevrotic la Eul liber congruent-sanatos.

– Exercitii simple pentru a pune in miscare procesul integrarii umbrei.

SĂ ÎNCEPEM UN TRAVALIU CU UMBRA

Motto: „Din bube, mucigaiuri și noroi, iscatam frumuseți și prețuri noi.”
Tudor Arghezi

Prin câte drame ar mai trebui să trecem pentru a ne recunoaște în sfârșit umbra, partea întunecată a ființei noastre.

Fără o acceptare autentică a umbrei orice (re)construcție a personalității rămâne fragilă, fără consistență oricând gata să se surpe.

Umbra este ca un sac în care aruncăm tot ceea ce nu ne convine, tot ceea ce pare inacceptabil și pe care îl târâm după noi în condițiile în care acesta devine din ce în ce mai greu. Existența umbrei ne face să ne simțim dezbinați în interior și în relațiile cu ceilalți. Ținem la ofensele și la resentimentele noastre, uneori mai mult decât la viața însăși. În felul acesta fericirea ne scapă printre degete.

Nu ne privim ca un întreg. Ne recunoaștem anumite trăsături pozitive și negative, dar nu ni le asumăm pe celelalte. Realitatea este însă că suntem ființe polare, duale. Ne asumăm uneori un anumit pol, o anumită trăsătură, dar o respingem pe cea care i se opune ca și cum nu ar fi a noastră. Gândul că am avea acea trăsătură ne tulbură, ne înspăimântă, ne doare, ne rușinează și ne face să ne simțim vinovați.

Atunci când cineva ne atribuie acea trăsătură, ne tulburăm, ne simțim răniți, ne invadează frica. Dar dacă nu avem deloc acea condiție, de ce ni se întâmplă toate acestea?

Dumnezeu ne pune la îndemână oportunități de cunoaștere de sine și dezvoltare prin intermediul oamenior și al diverselor împrejurări de viață. Noi însă refuzăm, respingem, de multe ori aceste ocazii căutând de cele mai multe ori să menținem starea de fapt, chiar dacă aceasta este în mod evident constrângătoare.

Cunoașterea de sine reprezintă un element obligatriu pe drumul împlinirii vieții. Evoluția personală presupune confruntarea cu abisul psihicului propriu și asumarea aspectelor negative prezente în fiecare dintre noi.

Când accepți un anumit aspect, când ți-l asumi, nu mai există motiv să te temi. Frica legată de acel aspect dispare. Rezistențele, blocajele, conflictele, încep să se dizolve.

Formarea umbrei pleacă de la necesitatea universal umană de a ne simți acceptați. Prin urmare, eliminăm tot ceea ce ne-ar periclita acceptarea.

Ceea ce suntem astăzi are legătură cu alegerile noastre timpurii, alegeri pe care le-am făcut cu scopul de a ne adapta acestei lumi, în esență pentru a supraviețui.

Umbra devine un loc al rușinii, al vinovăției, al fricii. Procesul formării umbrei pleacă de la o stare de conflict și întreține o stare de conflict. Prin urmare, procesul integrării umbrei începe de la această realitate, de la această situație conflictuală și tensionată. De aceea, procesul implică și confruntarea cu frica de judecată, de respingere, de umilire…

Confruntarea cu umbra necesită o anumită pregătire privind înțelesul fundamental al umbrei astfel încât să ne putem apropia de conținuturile ei. Nu putem vindeca ceea ce nu putem îmbrățișa.

Acest instrument (procesul integrării umbrei) ne poate fi util doar în măsura în care suntem dispuși să fim sinceri cu noi înșine. Mai mult decât calitatea instrumentului, este importantă calitatea demersului nostru interior, să avem o atitudine pe măsură. Astfel, energiile profunde ale ființei ies la suprafață și înnoiesc viața sub toate aspectele ei.

  1. TREI PRACTICI ESENTIALE PENTRU A DOBANDI STAREA DE PACE

– Autoobservarea si starea de prezenta.

– Practica relaxarii progresive.

– Exercitii de respiratie.

UN PACHET DE INSTRUMENTE PENTRU A GESTIONA SI DEPASI ANXIETATEA

In ce priveste formele cele mai obisnuite de manifestare ale anxietatii, putem enumera fobiile, anxietatea sociala, tulburarea de panica, tulburarea de stres posttraumatic si tulburarea de anxietate generalizata. Manifestarile specifice capata forma unor reactii fizice ample, stari emotionale intense, evitarea unor situatii sau trairi, ingrijorare si, de asemenea, ganduri ca nu vom face fata.

Gandurile specifice anxietatii se refera la supradimensionari ale pericolelor, prin opozitie cu subestimarea capacitatilor noastre de a ne descurca si de a face fata. Gandurile anxioase se concentreaza pe tema: ceva ingrozitor se va intampla, iar eu nou voi face fata. Uneori, gandurile care induc anxietatea apar sub forma de imagini.

Modalitatea fundamentala de a depasi anxietatea este sa ne infruntam temerile prin expunere la situatia sau obiectul care ne sperie. Schimbarea gandurilor reprezinta si ea o metoda esentiala prin care putem reduce si depasi anxietatea.

Putem vorbi, de asemenea, despre o serie de practici si atitudini care ne pot ajuta in acest sens: mindfulness si acceptarea, respiratia si relaxarea musculara progresiva.

Mindfulness

Mindfulness inseamna sa invatam sa ramanem in momentul prezent si sa ne observam pur si simplu experienta fara a face evaluari. Cand aceasta experienta implica si aspecte neplacute, este util sa observam fara sa incercam sa facem vreo schimbare. In acest context, vorbim despre o practica a acceptarii.

Mindfulnessul si acceptarea ajuta la diminuarea anxietatii in mai multe moduri. Anxietatea se refera la lucruri care se vor petrece in viitor. Daca invatam sa ne pastram mintea in momentul prezent, anxietatea se va diminua. In al doilea rand, concentrarea pe momentul prezent ne ajuta sa ne simtim ancorati in experienta, iar acest lucru induce un sentiment de relaxare. In al treilea rand, aceasta practica ne ajuta sa toleram mai usor si sa simtim mai putina anxietate, deoarece vom invata sa ne consideram gandurile o simpla activitate mentala si nu un adevar.

Astfel, prin exercitiu putem intelege propriile tipare de gandire si modul obisnuit de a reactiona la evenimente. De asemenea, vom intelege ca nu trebuie sa dam curs acestor tipare si reactii emotionale obisnuite. In schimb, putem sa le observam, fapt care va induce in timp un sentiment de calm si de acceptare fata de dificultatile vietii.

Respiratia

Practica respiratiei profunde reprezinta o alta modalitate buna de a gestiona anxietatea. In general, oamenii respira superficial si neregulat atunci cand sunt tensionati si anxiosi. Acest mod de a respira induce un dezechilibru de oxigen si dioxid de carbon, fapt care poate antrena simptomele fizice ale anxietatii. Astfel inima va primi mai putin oxigen si va bate mai rapid, in incercarea de a furniza organismului aceeasi cantitate de oxigen.

Echilibrarea se realizeaza daca inspiram lent si profund perioade egale. Reglarea echilibrului dintre oxigen si dioxid de carbon dureaza in jur de patru minute. Dupa o practica de cateva saptamani, vom realiza cu usurinta aceasta activitate.

Relaxarea musculara progresiva

Este o tehnica prin care grupele musculare sunt incordate si relaxate alternativ. Incordam apoi relaxam muschii, de la frunte, ochi, gura, antebrate, maini, abdomen, fese, picioare, coapse, gambe. Alternam cinci secunde de incordare cu 10-15 secunde in care ne relaxam. Intregul exercitiu dureaza in jur de 15 min.

In timpul exercitiului este important sa urmarim diferenta dintre senzatiile de relaxare si cele de incordare. Sa observam cu atentie aceste diferente pentru a constientiza mai bine incordarea si relaxarea din corp. Putem invata sa folosim aceste exercitii pe tot parcursul zilei si mai ales atunci cand incepem sa ne simtim anxiosi. Relaxarea este o metoda excelenta, alternativa la evitare, ca mod de a reduce anxietatea.