Cum să îți vindeci NEVROZA prin acceptarea vulnerabilității (Atelier)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ -Există o perioadă din copilăria mea pe care am acoperit-o, studiind, învăţând, cultivându-mă. Ma simţeam foarte izolată în situaţia aceea față de copiii de vârsta mea și neputincioasă că nu puteam să fac ce ziceau ei, iar lucrul acesta mă făcea să mă simt ruşinată. -În spatele sentimentului de izolare este cineva care aşteaptă sa fie recunoscut și acceptat. Disperarea pe care o putem trăi este expresia cuiva care se simte respins, care este negat sau chiar urât. În felul acesta, trăieşte un sentiment profund de singurătate. -Parca toată identitatea mea cea adevăratăe acolo. -Las-o sa vorbească, …

Scurtă alocuțiune depre Ego. Cine este, ce vrea, de ce pleacă ultimul și se întoarce primul…    

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Am zis la un moment dat că ego-ul pleacă ultimul şi se întoarce primul. Ştiţi? Adică ăsta nu moare niciodată. De aceea cred că e foarte important să avem grijă de el, să-l avem în vedere, dar să-l şi considerăm în anumite limite; nu este chiar întâmplător acolo. La nivel de proces, sigur că este important să ne mişcăm din registrul lui trebuie sau nu sunt suficient de bun către registrul lui sunt OK aşa cum sunt. Dar asta este o simplă propoziţie. Ca să treci prin frica de a fi judecat, prin ruşinea de …

Despre copilul interior şi importanţa lui în integrarea umbrei

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Copilul nu este o parte din noi care se trăieşte la o vârstă şi după care dispare. De asta puteţi avea probleme cu voi înşivă. Una dintre strategiile importante de integrare a umbrei este acceptarea copilului interior. De ce îl rejectăm? Îl rejectăm pentru că el este rănit, este murdar, nu este şters la nas etc. I se spune pleacă de aici, murdarule, tu mi-ai adus o grămadă de belele, prin urmare nu mai vreau să ştiu de tine, este o strategie complet greşită, fără rost. Copilul se acceptă, îl primeşti, îl speli şi-l iei …

De la tectonica fricii la dinamica patimilor (VIDEO)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Frica în anumite situaţii e un semnal care te protejează de riscuri şi e bine să ţii cont! Nu te urci pe vas dacă afară e furtună. Dacă eşti neînfricat, adică dacă nu simţi frica, poţi să o faci, dar o să te coste! Dar nici să îţi cultivi frica, şi să dezvolţi comportamente consecutive acestei frici pornind de la o chestie imaginativă! Nu realitatea ne ghidează viaţa, ci imaginaţia. Şi atunci frica nu mai e adaptativă, e neadaptativă, pentru că nu pleacă de la furtună, ci de la imaginaţie. E important să ajungem la …

Despre utilitatea ambivalenţelor

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Viața are aspecte tragice, viața sfârșește întotdeauna prost, adică la cimitir. Dar este loc și de bucurie, de bine, de stare de bine, este loc și de spirit, și locul ăsta depinde și de noi. Cât înțelegem noi să-i facem binelui loc în viața noastră, pentru că până la urmă nu este doar o chestie de conjunctură, ci este și o chestie de alegere. Contează foarte mult și în ce direcție privim. Eu fac eforturi în sensul acesta. Mă căznesc să privesc în direcția binelui cât mai mult timp cu putință. Nu-mi iese întotdeauna, mărturisesc… …

Despre naturaleţea afectivităţii. Cum scăpăm de emoţiile reziduale (VIDEO)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Schimbarea implică, în primul rând, gândurile, credințele noastre, dar și emoțiile noastre. Multe dintre emoțiile noastre sunt reprimate, refulate și acoperite de alte emoții, iar aceste emoții de acoperire devin nişte simptome, pentru că nu sunt nişte emoții autentice. Într-un asemenea context, sigur că este important să ne eliberăm de aceste emoții reziduale, emoții reprimate, astfel încât să ne recăpătăm naturalețea afectivității. Dacă la un nivel mai profund există o rană, există o durere, există o suferință, sigur că va exista o emoție de acoperire, cum ar fi mânia sau frica, și atunci, sigur că …

Să cultivăm acceptarea de sine și autenticitatea

Când omul se percepe ca fiind rău, nimic nu mai poate fi cu adevărat bun în viața sa. Când ne impunem standard imposibile legate de ceea ce credem că trebuie să fim, ajungem în situația de a ne respinge au chiar de a ne urî. Astfel, nevoile noastre de acceptare și recunoaștere vor fi permanent frustrate iar noi vom suferi. Perspectiva de a fi respinși ne va trezi anxietatea iar noi vom anticipa critica, judecata și condamnarea. Când nu ne putem accepta cu imperfecțiunile noastre, nu ne vom putea iubi pe noi înșine și în felul acesta ne va fi …

Să începem un travaliu cu umbra

Motto: “Din bube, mucigaiuri și noroi, iscatam frumuseți și prețuri noi.” – Tudor Arghezi Prin câte drame ar mai trebui să trecem pentru a ne recunoaște în sfârșit umbra, partea întunecată a ființei noastre. Fără o acceptare autentică a umbrei orice (re)construcție a personalității rămâne fragilă, fără consistență oricând gata să se surpe. Umbra este ca un sac în care aruncăm tot ceea ce nu ne convine, tot ceea ce pare inacceptabil și pe care îl târâm după noi în condițiile în care acesta devine din ce în ce mai greu. Existența umbrei ne face să ne simțim dezbinați în interior …

Să dezvoltăm relații cu oameni pozitivi și suportivi

Am dezvoltat enorm posibilitățile de comunicare, dar am diminuat pe măsură apropierea dintre noi. Prețul dezvoltării comunicării prin intermediul tehnologiei informatice este singurătatea. Comunicăm, dar nu ne mai întâlnim. Relaționăm, dar nu mai cunoaștem intimitatea. Într-o lume plină de incertitudini, lipsită de o direcție clară, fiecare dintre noi caută oaze de siguranță în care să se simtă protejat. Da, pentru că nimeni nu este perfect și nu poate fi autosuficient. Prin urmare, relația cu celălalt și, implicit, apartenența la un grup sunt esențiale pentru siguranța și evoluția noastră. Nu ne putem construi o bază de siguranță într-un context de izolare …

Să cultivăm inițiativa și responsabilitatea

Viața are suișuri și coborâșuri iar succesele și eșecurile fac parte din parcurs. Persoanele temătoare sunt înclinate să se victimizeze și să abandoneze acțiunea în momentele dificile. O asemenea atitudine, însă, ne face să ne simțim slabi și neputincioși, fără resurse. Este important să avem o atitudine proactivă față de dificultăți; să abordăm lucrurile dificile devenind mai rezistenți și astfel mai curajoși și încrezători. Să înțelegem că atingerea scopurilor poate fi grea, necesitând angajament și eforturi considerabile pentru depășirea unor obstacole, piedici și atitudini ostile din partea celorlalți. Cultivarea determinării va fi esențială pentru reușita noastră. O atitudine de genul “Mi-ar …

„Exist, am nevoie, am dreptul!”

Ființa umană caută în mod constant să-și satisfacă nevoile. Stresul este de cele mai multe ori expresia unei tentative nereușite de a răspunde unei nevoi. Prin urmare, a recunoaște că am nevoi devine o condiție necesară în procesul de vindecare și dezvoltare. Ieșirea din stres implică atitudini adecvate în raport cu satisfacerea nevoilor. Nu poți cultiva atitudini negative și în același timp să te aștepți la bunăstare. Cum să construiești și să stăpânești atitudini adaptative devine un aspect esențial pentru starea de bine. Prin urmare, satisfacerea unei nevoi implică un mijloc pe măsură. Dacă, spre exemplu, încerci să-ți satisfaci nevoile afective …

Procesul iertării

Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. Matei 6, 12 Procesul iertării se asociază cu o catastrofă a Egoului, prin urmare iertarea este un proces dificil, pentru că în esență exprimă o calitate a trăirii pe care o obții trecând prin durere, frică, umilință, regret, până în pragul disperării. Persoana trăiește un adevărat colaps. Iertarea este în fond expresia unei noi identități, iar această nouă identitate are prețul ei. Iertarea este o experiență care nu poate fi trăită din vârful buzelor, ci doar din adâncul inimii; o inimă capabilă să vadă drama celuilalt și să …