Compasiunea ca formă de cunoaştere

Compasiunea se raportează la vulnerabilitatea celuilalt şi înseamnă înţelegere pentru neputinţe, slăbiciuni şi greşeli. Compasiunea îţi dă voie să vezi dincolo de masca celui din faţa ta şi asta îţi permite să vii în intampinarea lui chiar dacă el face pe deşteptul sau pe grozavul. Şi în loc să îl pocnesti, îl mângâi. Asta îl contrariază şi uneori încep să îi cadă apărările. Nu este o strategie, chiar asta simţi pentru el, compasiune. De ce? Pentru că îl doare, pentru că este rănit şi pentru că de fapt are nevoie de înţelegere, nu de judecată, chiar dacă la prima vedere …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (42)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Când omul se percepe ca fiind rău, nimic nu mai poate fi cu adevărat bun în viața sa. Când ne impunem standarde imposibile legate de ceea ce credem că trebuie să fim, ajungem în situația de a ne respinge sau chiar de a ne urî. Astfel, nevoile noastre de acceptare și recunoaștere vor fi permanent frustrate iar noi vom suferi. Perspectiva de a fi respinși ne va trezi anxietatea iar noi vom anticipa critica, judecata și condamnarea.   Când nu ne putem accepta cu imperfecțiunile noastre, nu ne vom putea …

Duşmanul interior

Este uşor de observat că în fiecare dintre noi există un duşman interior, cel puţin potenţial şi am ajuns la concluzia că cel mai bun lucru este să mi-l fac prieten, nu să încerc să îl elimin, pentru că asta înseamnă să mă distrug pe mine însumi. Dacă stomacul meu devine duşmanul meu, spre exemplu, şi eu mă hotărăsc să îl termin, atunci mă voi îmbolnăvi sau chiar voi muri; oricum gastrita sau ulcerul sunt garantate. Dacă eu am o anumită identitate, spre exemplu identitatea de român sau de bărbat şi nu îmi pot asuma aceste dimensiuni ale fiinţei mele, …

“Mi-ai dat una, ți-am dat două!” | Mic tratat despre REACTIVITATE (2)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Repoziționarea înseamnă ca eu să îmi prelucrez suferința, să mi-o asum ca fiind a mea și să o trăiesc până la capăt, să mă pot raporta la celălalt de pe o poziție de înțelegere. Iar asta nu o pot obține fără compasiune, fără să înțeleg comportamentul celuilalt din perspectiva unei drame. El se comportă așa datorită unei răni, a unei suferințe, altfel nu am cum să spun „Iartă-l, Doamne!”, nu am cum. Dacă el este fundamental rău intenționat, nu am de unde ierta. O atitudine fundamental rea nu poate fi iertată, doar în măsura în …