Omul lui Dumnezeu (IV)

Omul lui Dumnezeu nu păstrează lucruri pentru el decât pentru o vreme. El știe că toate sunt ale Lui și mulțumește pentru îngăduința de a le folosi „Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”.   Omul lui Dumnezeu se așază îngenunchi, își deschide inima și se roagă, fiind pătruns de Duhul adevărului. El știe că prezența lui Dumnezeu în inima sa este arvuna mântuirii sale. În acel moment el devine nimic pentru ca Hristos să fie totul. Căci nu el mai trăiește… iar asta îl face om deplin.   Un om al lui Dumnezeu …

Omul lui Dumnezeu (III)

Un om al lui Dumnezeu are o încredere fundamentală în bine. El știe că dificultățile și încercările de azi vor fi întotdeauna convertite de iubirea Creatorului și atunci va putea să vadă sensul salutar al acestor dificultăți.   Un om al lui Dumnezeu poartă cu sine, oriunde s-ar afla, două trăiri esențiale: plânsul și bucuria. Acestea îi înnoiesc viața, iar el poate să pună început bun în fiecare zi.   Omul lui Dumnezeu are multe tentații care vin de la simțuri. Cu toate acestea încearcă să nu se lase captivat de ceea ce este efemer. Pentru el contează cu adevărat …

Omul lui Dumnezeu (II)

Un om al lui Dumnezeu este o combinație inefabilă de cumințenie și nebunie. El a cunoscut mânia, vanitatea și mândria, dar renăscând din propria-i cenușă a descoperit umilința, onestitatea și sentimentul minunat al seninătății.   Omul lui Dumnezeu a fost robit de invidie, lene și lașitate, dar atunci când Dumnezeu l-a scos din iad, l-a milostivit cu vitejie, armonie și siguranță.   Omul lui Dumnezeu a fost chinuit de exces, zgârcenie și lăcomie, dar la capătul deșertului pe care l-a traversat a descoperit simplitatea, sobrietatea și generozitatea.   Un om al lui Dumnezeu este o ființă paradoxală. Este pe de-o …

Omul lui Dumnezeu (I)

Un om al lui Dumnezeu știe că este slab. El nu se preface că este slab, ci știe că este astfel. Iar atunci Îl poate chema în ajutor pe Cel care este Puterea. El nu mai are de unde să cadă pentru că este deja la pământ. Fruntea lui este în țărână și cere îndurare. Dar acest om are o încredere fundamentală în bine. Suferința pe care o cunoaște datorită răului, în final se convertește în bine. De aceea el nădăjduiește statornic în mântuire.   Un om al lui Dumnezeu nu se lasă stăpânit de gânduri. El merge dincolo de …

Darul iertării

Toţi am greşit şi prin urmare, toţi avem nevoie de iertare. Când ierţi şi eşti iertat, eşti binecuvântat de Dumnezeu, pentru că iertarea este expresia iubirii, iar Dumnezeu este Iubire. Adevărata iertare este har şi arată prezenţa lui Dumnezeu în sufletele noastre. Odată cu iertarea, se schimbă şi percepţiile pe care le avem, dar pentru a intra în procesul iertării avem nevoie de curaj. Prin asumare consecventă, ea devine o condiţie stabilă a personalităţii noastre, o adevărată constantă perceptivă. Astfel, iertarea devine o sursă de energie pentru o viaţă trăită în bucurie şi o pârghie a mântuirii noastre. Adevărata iertare …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (85)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Ni s-a spus să ne ferim de prooroci mincinoşi care vin în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Să avem grijă să nu fim chiar noi asemenea prooroci mincinoşi. Chiar dacă ştim care este Adevărul, rănile noastre adânci ne pot împiedica să-l practicăm şi astfel, nu se poate spune că suntem în Adevăr. Cel mult suntem în posesia unor cunoştinţe declarative. Prin urmare, este necesar un proces de vindecare profundă, …

Omul lui Dumnezeu (45)

Omul lui Dumnezeu și-a proiectat umbrele asupra celorlalti, găsind mai tot timpul motive să judece și să dea sentințe. În felul acesta, inima lui era incărcată mai tot timpul de resentimente. Începând o lucrare de tămăduire sufletească, a înțeles că, paradoxal, judecățile lui vorbeau mai mult despre el decât despre cei cărora le atribuia caracteristici dezonorante. Astfel, inima lui a început să se frângă și în ea a pătruns pocăința și smerenia.   Un om al lui Dumnezeu se roagă Maicii Domnului: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica …

Omul lui Dumnezeu (44)

Omul lui Dumnezeu a crezut mult timp că realizările sale importante sunt meritul său și al calităților sale remarcabile. Această convingere nu i-a adus, însă, pacea, ci mai degrabă o stare de surescitare. Nu era înclinat să mulțumească, ci mai degrabă să se laude. Se credea drept și virtuos, iar asta l-a dus la trufie. După sfâșieri cumplite și nenumărate căderi, a înțeles că faptele sunt nefolositoare pentru suflet, dacă nu există smerenie. „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihna sufletelor voastre.” (Matei 11, 29).   Omul lui Dumnezeu se regăsește în …

Omul lui Dumnezeu (43)

Omul lui Dumnezeu a trecut de multe ori prin suferință și rătăciri, căutări și conflicte, erori și căderi, pentru ca mai apoi, trecând prin pocăință, să ajungă la lumină, libertate și bucurie. Acest om este un înviat din morți.   Omul lui Dumnezeu a fost un căutător sincer al adevărului. A mers pe calea filosofiei antice și moderne, a căutat în teosofiile orientului, în gnoze și în texte apocrife, dar fără să găsească liman pentru sufletul lui tot mai obosit. Acum, după lungi peregrinări, s-a așezat în Biserica cea vie și luptătoare, unde a aflat vestea cea bună, vestea bucuriei! …

Omul lui Dumnezeu (42)

Omul lui Dumnezeu s-a hrănit mult timp cu nostalgii, așteptând ca viața lui să se schimbe de la sine și astfel a rămas în același punct vreme îndelungată, plângându-se că prezentul este nesatisfăcător. Dar când a înțeles că viitorul începe să se construiască astazi printr-o atitudine pozitivă, plină de încredere, viața lui a început să se schimbe in bine trăind un acum plin de rodnicie.   Omul lui Dumnezeu a mințit de multe ori pentru că i-a fost frica de semeni și chiar de el însuși. A crezut că astfel va fi pus la adăpost de pericole, dar pe neobservate, …

Omul lui Dumnezeu (41)

Omul lui Dumnezeu știe că a avea gânduri nu înseamnă neapărat a gândi. A cunoscut stresul și anxietatea făcându-și o mulțime de gânduri despre ce poate și cum va fi. Acum mintea lui s-a înnoit, înțelegând că vocația iubirii este aceea de a fi întotdeauna congruentă cu faptele bune.   Viața i-a arătat că cei care pleacă din pole position nu câștigă întotdeauna și nici cei cu un start inițial mai slab nu sunt condamnați la eșec. A înțeles că reușita depinde foarte mult de cum conduci monopostul pe traseu.   Omul lui Dumnezeu a încercat în majoritatea acțiunilor sale …

Omul lui Dumnezeu (40)

Mult timp a evitat să privească în el acele realități care îi trezeau frica, durerea și rușinea. A acoperit toate acele lucruri și le-a ținut în întuneric. Cu cât le nega mai mult existența, cu atât acestea deveneau mai copleșitoare. Atunci a acceptat să privească întunericul în față și să treacă prin el. La capătul acestui pasaj îl aștepta Lumina. Astfel, viața lui s-a eliberat de separare și a cunoscut Împărăția.   A purtat resentimente o perioadă îndelungată pentru că nu a putut să se elibereze de gândul la cei care i-au făcut rău. Aceștia au devenit pentru el dușmanii …

Omul lui Dumnezeu (39)

Omul lui Dumnezeu a trăit mult timp în neliniște și tulburare. Viața lui a fost o succesiune de suișuri și coborâșuri, făra să știe prea bine încotro merge. A început să capete claritate și sens, abia atunci când a înțeles cuvintele Mântuitorului: Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihna sufletelor voastre. (Matei 11, 29)   Mult timp a crezut că realizările sale importante, sunt expresia calitaților remaracabile pe care le are și care in ultimă instanță, îi exprimă meritele. Acestă convingere nu i-a adus, însă, pace, ci mai degrabă surescitare. Nu era …

Ajuta-mă, Doamne, să Te cunosc!

Psihologii spun ca majoritatea problemelor noastre relationale pleaca de acasa, de la relatia cu parintii si se proiecteaza mai tarziu in viata noastra de persoane adulte. In experianta mea am constatat ca in foarte mare masura, lucrul acesta este adevarat. Mai mult decat atat, fenomenele proiective merg pana la relatia cu Dumnezeu. In loc sa-L lasam pe El sa vina in inima noastra – pe Dumnezeul cel adevarat – ne cream o reprezentare a Lui pe masura micilor noastre experiente de viata, mai ales cele legate de relatia cu parintii. In cazul acesta vorbim despre o proiectie a lui Dumnezeu, …

Omul lui Dumnezeu (38)

Omul lui Dumnezeu a cunoscut defăimarea și a trăit cu greu durerea pe care i-a produs-o aceasta. De aceea a căuta consolări în îndreptățirea de sine, dar cu fiecare defăimare durerea devenea cu și mai multă putere. Într-un moment de inspirație a ales el însuși osândirea de sine și ca prin minune s-a lecuit de durere. Acum este tămăduit, iar în sufletul lui a pătruns lumina.   Omul lui Dumnezeu a mers pe nenumărate căi pentru a afla adevarul și sensul vieții. Astfel, in multe locuri și întâmplări, a descoperit sisteme de înțelepciune omenească și forme uimitoare de organizare a …

Omul lui Dumnezeu (37)

Omul lui Dumnezeu a înțeles că cea mai importantă măiestrie pe care și-o poate însuși este umilința. Tot ce poate să spună cu certitudine după ani de exercițiu este că va rămâne toată viața un ucenic.   Durerile, pierderile și nedreptățile pe care le-a trăit acest om l-au făcut să creadă pentru o clipă că poate este o victimă a sorții. Totuși credința i-a reamintit că Dumnezeu nu poate să-i vrea decât binele. A învățat astfel să accepte că toate întâmplările vieții au darul să-l aducă mai aproape de o fericire durabilă.   Omul lui Dumnezeu a înțeles că cel …

Omul lui Dumnezeu (36)

Omul lui Dumnezeu a învățat să facă diferența dintre o dorință compulsivă și compensatorie și o nevoie ontologic îndreptățită. În felul acesta a putut să-și depășească conflictele majore și să cunoască mulțumirea.   Omul lui Dumnezeu știe că este în echipă chiar și atunci când în aparent este singur. Cu el sunt îngerii și sfinții lui Dumnezeu. De aceea avântul lui le pare unora nesăbuit, dar el își întemeiază încrederea pe Lumina care îi luminează calea.   Omul lui Dumnezeu a fost rănit de mulțimea păcatelor pe care le-a săvârșit și trupul lui este plin de cicatrici. Acestea îi aduc …

Omul lui Dumnezeu (35)

Omul lui Dumnezeu a crezut că dacă va rămâne impenetrabil, va fi protejat de riscul de a fi rănit. După un timp a înțeles că această protecție este, de fapt, singurătate. Pentru a nu fi copleșit de disperare, a ales să se deschidă și astfel a cunoscut încrederea.   Un om al lui Dumnezeu știe că o carte adevărată este făcută din miere, lacrimi și sânge. Ea trezește conștiințe, deschide răni, aruncă afară dureri de mult îngropate, apoi consolează, vindecă și înnoiește vieți. Așa i s-a întâmplat și lui.   Omul lui Dumnezeu a trebuit să înfrunte de multe ori …

Omul lui Dumnezeu (34)

Un om al lui Dumnezeu nu a înțeles de la început că fiecare acțiune a sa va avea consecințe în timp. De aceea a crezut că cel mai bun lucru este să uite trecutul. Dar trecutul nu l-a uitat pe el și într-o zi i-a bătut la ușă; astfel a cunoscut angoasa, vinovăția și rușinea. Doar așa însă a putut să plângă și să trăiască regretul.   Un om al lui Dumnezeu este un virtuos și un păcătos în același timp. Dacă ar fi doar virtuos nu ar mai avea de ce să se smerească și să se pocăiască; dacă …

Omul lui Dumnezeu (33)

Omul lui Dumnezeu a avut o revelație esențială – că viața nu este dreaptă, iar lumea nu este neapărat bună. A privit în istorie și a trebuit să accepte această realitate. În urma acestei descoperiri a trăit două mari schimbări: a încetat să se autocompătimească și a înțeles că fericirea nu poate veni decât din interior.   Acest om a văzut că uneori o înfrângere asumată se transformă într-o victorie a spiritului, aici în lume este blamat și desconsiderat, dar în Cer primește binecuvântări pentru pocăința și smerenia lui.   Omul lui Dumnezeu a văzut că Duhul pleacă și vine …

Omul lui Dumnezeu (32)

Omul lui Dumnezeu știe că este înzestrat cu daruri minunate. Unii cunoscuți îi spun: „Noi nu suntem interesați de ceea ce poți oferi tu”. Dar el nu se descumpănește, pentru că știe că aceste daruri nu sunt întâmplătoare și îi așteaptă pe cei cu aceleași afinități ca și el. Iar în aceste afinități își vor găsi împlinirea și el și cei care vor veni.   Omul lui Dumnezeu a învățat să facă el primul pas în întâmpinarea celui care i-a greșit. Lucrul acesta îi face egoul să sângereze, dar inima i se umple de pace și bucurie. În felul acesta …

Banii și aspectele materiale ale vieții

Temelia vieții este credința și nu banii sau aspectele materiale. Stă în acest sens mărturie cuvântul Mântuitorului. Știe Dumnezeu Cel din ceruri că aveți nevoie de toate acestea, prin urmare nu vă îngrijiți (adica nu vă îngrijorați) prea mult. Dar noi suntem obișnuiți să ne îngrijorăm de multe și asta ajunge să ne tulbure viața. Până la urmă problema noastră nu este cu banii ca necesitate și preocupare firească de a-i câștiga, ci este legată de anxietatea pe care o trăim în ce privește eventuala lor lipsă. Există o întâmplare care s-a petrecut la o mănăstire din Muntele Athos – …

Omul lui Dumnezeu (31)

Omul lui Dumnezeu a trăit cu ideea că o viață demnă este o viață cu principii stricte și cu idealuri înalte. A trăit mult timp așa și a suferit necontenit. De când a acceptat că este o ființă cu neputințe și slăbiciuni, a cunoscut în sfârșit pacea și mulțumirea.   Omul lui Dumnezeu și-a dezvoltat simțul compasiunii. El a învățat să privească cu sinceritate la dramele celorlalți și să-și deschidă inima. Devenind conștient de durerea semenilor și-a înțeles și propria lui durere. Astfel a putut să plângă, iar plânsul a adus cu sine vindecarea și bucuria.   Acest om a …

Omul lui Dumnezeu (25)

Un om al lui Dumnezeu a hotărât să-i accepte și să-i iubească pe ceilalți, limitându-și așteptările față de ei, știind că astfel va avea parte de darul minunat al intimității și comuniunii.   Omul lui Dumnezeu a acceptat că sunt lucruri pe care nu le poate face, dar odată cu această acceptare a avut revelația unei vocații care chema la împlinire.   Omul lui Dumnezeu a învățat să tolereze incertitudinea și ambiguitățile vieții întemeindu-și siguranța pe credința fundamentală în bine și pe certitudinea faptului că este protejat.   Seminarul “Procesul Înnoirii Minții”, București, 23 și 30 martie Seminarul “Comunicare şi …

Omul lui Dumnezeu (24)

Un om al lui Dumnezeu face tot ce depinde de el pentru a-și atinge obiectivele. Dacă lucrurile nu merg așa cum și-a propus, este pregătit să accepte faptul că realitatea nu se supune întotdeauna intențiilor sale și astfel se smerește pe sine.   Un om al lui Dumnezeu a învățat într-un final să se iubească și să se accepte cu toate ale sale, smerindu-se în același timp în fața măreției vieții și a Celui care este Viața.   Omul lui Dumnezeu a înțeles că poate să aleagă ceea ce-l reprezintă în mod profund, dincolo de trenduri și contingențe, fiind pur …