Omul lui Dumnezeu (35)

Omul lui Dumnezeu a crezut că dacă va rămâne impenetrabil, va fi protejat de riscul de a fi rănit. După un timp a înțeles că această protecție este, de fapt, singurătate. Pentru a nu fi copleșit de disperare, a ales să se deschidă și astfel a cunoscut încrederea.   Un om al lui Dumnezeu știe că o carte adevărată este făcută din miere, lacrimi și sânge. Ea trezește conștiințe, deschide răni, aruncă afară dureri de mult îngropate, apoi consolează, vindecă și înnoiește vieți. Așa i s-a întâmplat și lui.   Omul lui Dumnezeu a trebuit să înfrunte de multe ori …

Omul lui Dumnezeu (34)

Un om al lui Dumnezeu nu a înțeles de la început că fiecare acțiune a sa va avea consecințe în timp. De aceea a crezut că cel mai bun lucru este să uite trecutul. Dar trecutul nu l-a uitat pe el și într-o zi i-a bătut la ușă; astfel a cunoscut angoasa, vinovăția și rușinea. Doar așa însă a putut să plângă și să trăiască regretul.   Un om al lui Dumnezeu este un virtuos și un păcătos în același timp. Dacă ar fi doar virtuos nu ar mai avea de ce să se smerească și să se pocăiască; dacă …

Omul lui Dumnezeu (33)

Omul lui Dumnezeu a avut o revelație esențială – că viața nu este dreaptă, iar lumea nu este neapărat bună. A privit în istorie și a trebuit să accepte această realitate. În urma acestei descoperiri a trăit două mari schimbări: a încetat să se autocompătimească și a înțeles că fericirea nu poate veni decât din interior.   Acest om a văzut că uneori o înfrângere asumată se transformă într-o victorie a spiritului, aici în lume este blamat și desconsiderat, dar în Cer primește binecuvântări pentru pocăința și smerenia lui.   Omul lui Dumnezeu a văzut că Duhul pleacă și vine …

Omul lui Dumnezeu (32)

Omul lui Dumnezeu știe că este înzestrat cu daruri minunate. Unii cunoscuți îi spun: „Noi nu suntem interesați de ceea ce poți oferi tu”. Dar el nu se descumpănește, pentru că știe că aceste daruri nu sunt întâmplătoare și îi așteaptă pe cei cu aceleași afinități ca și el. Iar în aceste afinități își vor găsi împlinirea și el și cei care vor veni.   Omul lui Dumnezeu a învățat să facă el primul pas în întâmpinarea celui care i-a greșit. Lucrul acesta îi face egoul să sângereze, dar inima i se umple de pace și bucurie. În felul acesta …

Omul lui Dumnezeu (31)

Omul lui Dumnezeu a trăit cu ideea că o viață demnă este o viață cu principii stricte și cu idealuri înalte. A trăit mult timp așa și a suferit necontenit. De când a acceptat că este o ființă cu neputințe și slăbiciuni, a cunoscut în sfârșit pacea și mulțumirea.   Omul lui Dumnezeu și-a dezvoltat simțul compasiunii. El a învățat să privească cu sinceritate la dramele celorlalți și să-și deschidă inima. Devenind conștient de durerea semenilor și-a înțeles și propria lui durere. Astfel a putut să plângă, iar plânsul a adus cu sine vindecarea și bucuria.   Acest om a …

Omul lui Dumnezeu (30)

Omul lui Dumnezeu se roagă Sfântului Înger păzitor. În genunchi își plânge toate lucrările cele rele și de rușine pe care le-a săvârșit: minciuna, clevetirea, pizma, osândirea, trufia, neascultarea, neiubirea de frați, ținerea de minte a răului, iubirea de argint, desfrânarea, mânia, scumpătatea, lăcomia, beția, multa vorbire, gândurile rele și viclene, obiceiurile cele rele, aprinderea spre desfrânare. Cere milostivire și ajutor și sprijin să fie făcut părtaș cu toți sfinții acum și pururea și în vecii vecilor.   Omul lui Dumnezeu cere împreună cu sfinții din vechime, stâlpii cei mari ai Credinței și rostitori ai Adevărului: să nu fie lipsit …

Omul lui Dumnezeu (29)

Omul lui Dumnezeu știe că pentru un creștin al tradiției taina spovedaniei este un lucru esențial. Taina pocăinței, cum se mai numește, aduce în lumina conștiinței conținuturi ale umbrei și le depășește în mod paradoxal prin asumare și mărturisire. Astfel primind rușinea care însoțește mărturisirea, el primește și darul minunat al iertării.   Un om al lui Dumnezeu a rătăcit mult timp în compania fantasmelor și s-a lăsat înrobit de dulci înșelări. Dar când otrava acestora a început să-l ardă și-a înțeles greșeala și a chemat în ajutor toți îngerii din cer. Aceștia i-au răspuns plini de bucurie, dovadă că …

Omul lui Dumnezeu (28)

Un om al lui Dumnezeu este dispus să-și asume provocarea conform căreia aproape orice s-ar spune despre el este adevărat. Este o perspectivă care-i trezește anxietatea, dar tocmai această situație paradoxală îl conduce la ordine și înțelegere.   Acest om a înțeles că una este să fii tras într-o parte și alta este să te lași dus în acea parte. De aceea el a ales să rămână centrat, tolerând tensiunea polarităților chiar dacă a însemnat uneori să fie pironit pe cruce.   Omul lui Dumnezeu a observat că atunci când este mulțumit nu are nevoie de măști. Oamenii poartă măști …

Omul lui Dumnezeu (27)

Un om al lui Dumnezeu a avut un moment în care a renunțat la apărări, chiar cu riscul de a muri. Acum își simte inima eliberată, iar el trăiește spontan, creativ și se conectează cu bucurie la viață. Un sentiment de gratitudine îi cuprinde întreaga ființă.   Omul lui Dumnezeu a trăit mult timp cu ideea că dacă va încerca să se schimbe, dacă va renunța la limitele lui, pur și simplu va muri. De aceea a avut nevoie de mult curaj pentru ca într-un final să riște înnoirea. Acum, în sfârșit ușurat, privește uimit la povara imensă pe care …

Omul lui Dumnezeu (26)

Un om al lui Dumenzeu a descoperit că a fi întreg implică de cele mai multe ori să treacă prin frică și durere, să experieze rușinea și umilința. Cu inima frântă și smerită, pocăindu-se sincer, a iertat tot ce a fost de iertat și astfel a putut să-i primească pe ceilalți în inima lui. „Inima frântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”.   Un om al lui Dumenzeu a renunțat la gândul că ar avea merite personale. A înțeles că viața este în mod fundamental un dar, iar demnitatea umană este expresia iubirii lui Dumnezeu și nu un rezultat …

Omul lui Dumnezeu (25)

Un om al lui Dumnezeu a hotărât să-i accepte și să-i iubească pe ceilalți, limitându-și așteptările față de ei, știind că astfel va avea parte de darul minunat al intimității și comuniunii.   Omul lui Dumnezeu a acceptat că sunt lucruri pe care nu le poate face, dar odată cu această acceptare a avut revelația unei vocații care chema la împlinire.   Omul lui Dumnezeu a învățat să tolereze incertitudinea și ambiguitățile vieții întemeindu-și siguranța pe credința fundamentală în bine și pe certitudinea faptului că este protejat.   Ateliere de dezvoltare personală Coaching individual Cărţile pot fi comandate la tel. …

Omul lui Dumnezeu (23)

Omul lui Dumnezeu a descoperit că în el locuiește un dușman teribil. Ani de zile l-a detestat și a încercat să-l elimine, dar consecința a fost întotdeauna sleirea de puteri și disperarea. În ultimă instanță a încercat gestul nebunesc de a-l iubi și astfel a trăit bucuria acceptării de sine.   Un adevărat om al lui Dumnezeu are un învățător. El nu poate să rămână singur, fără îndrumare. De aceea știe că va fi toată viața un ucenic.   Un om al lui Dumnezeu este alături de cel căzut în suferință. Nu este el cel care vindecă, dar îl însoțește …

Omul lui Dumnezeu (22)

Omul lui Dumnezeu a văzut că viclenia poate să-i aducă avantaje, dar niciodată iubire. A înțeles că viclenia este strategia celor care nu se simt iubiți, iar unde dragoste nu e, nimic nu e.   Omul lui Dumnezeu a înțeles în final, după ani de căutări și soluții aproximative că rugăciunea este cea care dă adevărata măsura a vieții. Acum el a început să trăiască mulțumirea care se naște din rugăciune.   Un om al lui Dumnezeu și-a asumat că în ultimă instanță toate problemele vieții se reduc la el. De aceea își limitează așteptările față de ceilalți știind că …

Omul lui Dumnezeu (20)

Omul lui Dumnezeu oferă uneori mai mult, alteori mai puțin, dar întotdeauna necondiționat. Altfel nu ar fi vorba de dar, ci de tranzacție.   Omul lui Dumnezeu știe că este deja gol în fața vieții. Astfel fricile lui au diminuat mult. Rămâne una singură care este începutul înțelepciunii.   Un om al lui Dumnezeu a înțeles că libertatea și bucuria sunt darurile unei inimi de copil. De aceea ascultă întotdeauna atent ce spun copiii pentru a învăța să fie liber și plin de bucurie. „Bucurați-vă și iarăși zic bucurați-vă.” Ateliere de dezvoltare personală Coaching individual Cărţile pot fi comandate la …

Omul lui Dumnezeu (19)

Omul lui Dumnezeu este un lucrător al pocăinței și al smereniei. Ispitit în fel și chip de atracțiile acestei lumi, el a căzut de multe ori în robia păcatelor. A găsit însă de fiecare dată puterea să se întoarcă, ridicându-și privirea către Cer. Astfel și-a regăsit nădejdea și a mers mai departe.   Omul lui Dumnezeu știe că viața este plină de contradicții, de aceea el apelează la paradox pentru a-și crea congruență lăuntrică. „Mi-ai descoperit și o altă mare (și vreme îndelungată cu totul nepresupusă) taină, anume ineluctabila universală lege a paradoxului, înlesnidu-mi să înțeleg că nevinovăția nu se …

Omul lui Dumnezeu (18)

Omul lui Dumnezeu a descoperit că își creează singur chinurile și problemele pe care le trăiește prin atitudinile sale greșite și convingerile iraționale pe care le cultivă uneori. „Cum ne sunt gândurile așa ne este și viața” a devenit un lucru evident pentru el.   Omul lui Dumnezeu a primit vestea că Dumnezeu a coborât din cer și s-a făcut Om și astfel l-a ridicat pe cel care era vierme și nu om la condiția de fiu și dumnezeu. Și în fața acestei iubiri nesfârșite a îngenunchiat și a plâns.   Omul lui Dumnezeu a descoperit acel lucru minunat și …

Omul lui Dumnezeu (17)

Omul lui Dumnezeu a înțeles să își umple viața de fapte bune în pofida tentației răului. El știe că astfel se eliberează de tulburări, de conflicte interioare și de nevroză. În acest fel viața lui va fi pătrunsă de Lumină.   Un om al lui Dumnezeu a văzut că atunci când se conectează la Izvorul Vieții nevoile lui se împlinesc minunat „căci nu doar cu pâine se hrănește omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu.”   Omul lui Dumnezeu a descoperit că stresul, nevroza, conflictele interioare, mânia nesocotită nu sunt compatibile cu smerenia, ele nu pot coexista în același spațiu. …

Omul lui Dumnezeu (16)

Oamenii spun: „Vreau să înțeleg, altfel cum să fac acel lucru?” Și omul lui Dumnezeu vrea să înțeleagă și să știe. Dar și-a dat seama că de multe ori este necesar să asculte mai întâi fără să înțeleagă neapărat pentru ca apoi să descopere Adevărul. A înțeles că libertatea și cunoașterea pot fi dobândite prin acest paradox.   Un om al lui Dumnezeu își folosește bine timpul. El își urmărește cu grijă obiectivele, dar împarte cu generozitate roadele pe care le obține. A înțeles că „dăruind vei dobândi”.   Omul lui Dumnezeu a învățat într-un final că este inutil să …

Omul lui Dumnezeu (15)

Omul lui Dumnezeu nu se mai lasă descurajat de faptul că este slab atâta timp cât este pe cale. El este statornic și încrezător chiar dacă trebuie să pună început bun în fiecare zi datorită multelor sale căderi.   Omul lui Dumnezeu știe că nimic nu este întâmplător. De aceea se nevoiește să primească lucrurile așa cum sunt. Îi este greu să nu cârtească, dar atunci când reușește, în viața lui coboară pacea, înțelegerea și bucuria.   Omul lui Dumnezeu știe că s-a născut liber, dar că undeva pe drum, vrând să fie pe placul celorlalți și-a pierdut această libertate. …

Omul lui Dumnezeu (14)

Omul lui Dumnezeu își dă timp pentru a-și vindeca rănile. Chiar dacă acestea nu-l mai dor el știe că cel neîmpăcat și rău i le poate zgândări ușor și astfel se poate întoarce din nou la disperare. De aceea, atunci când este încercat, rabdă pentru a se tămădui cu adevărat.   Omul lui Dumnezeu s-a întors de atâtea ori în același punct critic încât este la un pas să renunțe. Astfel conștientizează că un nou efort, un nou elan, de data asta cu mai multă nădejde și smerenie este infinit mai potrivit decât disperarea și abandonul. Atunci se ridică și …

Omul lui Dumnezeu (13)

Un om al lui Dumnezeu este inteligent și înțelept, dar tocmai de aceea nu se bizuie prea mult pe inteligența sa. Atunci când este necesară o decizie importantă el redevine copil. Astfel poate auzi Glasul omniscient care îi spune ce are de făcut și încrederea lui devine neclintită.   Un om al lui Dumnezeu învață să renunțe la război. El știe că doar pacea îl va izbăvi și este dispus să plătească un preț de durere pentru a o dobândi. „Așa Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu”.   Un om al …

Omul lui Dumnezeu (12)

Omul lui Dumnezeu trăiește o stare de prezență, rămânând acolo, indiferent cât de greu i-ar fi. În acest timp inima lui se curățește puțin câte puțin de răutate.   Un om al lui Dumnezeu este slab, dar statornicia îi dă putere pentru a-și continua drumul și deși este de multe ori în pragul căderii sau chiar la pământ, un Glas îi amintește Obiectivul său și astfel forța îi revine și el continuă.   Un om al lui Dumnezeu știe să asculte și asta îl face înțelegător. Astfel tot ceea ce-l înconjoară îi vorbește despre Creator așa cum o simfonie minunată …

Omul lui Dumnezeu (11)

Omul lui Dumnezeu nu păstrează lucruri pentru el decât pentru o vreme. El știe că toate sunt ale Lui și mulțumește pentru îngăduința de a le folosi „Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”.   Omul lui Dumnezeu se așază îngenunchi, își deschide inima și se roagă, fiind pătruns de Duhul adevărului. El știe că prezența lui Dumnezeu în inima sa este arvuna mântuirii sale. În acel moment el devine nimic pentru ca Hristos să fie totul. Căci nu el mai trăiește… iar asta îl face om deplin.   Un om al lui Dumnezeu …

Omul lui Dumnezeu (10)

Omul lui Dumnezeu recunoaște și salută darurile pe care le au ceilalți oameni. Această atitudine îi aduce de fiecare dată un sentiment minunat de bucurie și libertate. Devine atunci o expresie a iubirii și gratitudinii pentru tot ceea ce primește.   Un om al lui Dumnezeu se simte de multe ori slab și chiar neputincios în fața încercărilor vieții. Dar atunci își aduce aminte de cuvintele Mântuitorului „În lumea asta necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Astfel începe să simtă Puterea lucrând în el. Pe obraji îi curg lacrimi de gratitudine.   Omul lui Dumnezeu a avut …

Omul lui Dumnezeu (9)

Un om al lui Dumnezeu știe că este greu de prevăzut ce se va întâmpla mâine, dar credința îi dă curaj să pășească în necunoscut ca și cum acesta ar fi cea mai limpede certitudine. Credința pe care o are îl face să pară un pic nebun atunci când se aruncă în valurile vieții, dar știe că fără această nebunie ar rămâne pe margine și viața ar trece pe lângă el, rămânând astfel neîmplinit..   Omul lui Dumnezeu este conștient de faptul că reprezintă un amestec unic și irepetabil de calități și defecte. Dacă ar avea doar defecte, nu ar …