Relația salvator-victimă

Postura de salvator îi propune celuilalt o poziție de victimă. Altfel spus, într-un mod mai dur, îi propui celuilalt o invalidare. Protejezi un om care într-o anumită măsură, suferă de o neputință. Totul ar fi în regulă cu disponibilitatea de a oferi ajutor a salvatorului, dacă acesta nu ar suferi de compulsia de a oferi ajutor cu orice preț. Acesta are nevoie de cineva care să fie stăpânit de o inferioritate sau de o slăbiciune. Dacă celălalt este în regulă, nu prezintă un interes deosebit. De ce face salvatorul asta? Evident este întotdeauna vorba de un ego care se validează …

Atașament și stare de bine

Starea de deconectare este o problemă fundamentală pe care mulți dintre noi am trăit-o şi încă o mai trăim. O deconectare față de sine în primul rând, dar pe care o proiectăm și în afara noastră. De fapt, proiectez o experiență de abandon, în condițiile în care sunt deconectat de propria mea ființă profundă. Pentru un adult, experiența abandonului este, în esență, o experiență lăuntrică, o stare subiectivă care îl poate arunca în anxietate și disperare. Astfel, poate să ajungă în situația de a se agăța de orice și de oricine pentru a compensa această trăire cumplită. Într-o asemenea situație …

Iubirea, congruența interioară și logica relațiilor sociale

A face lucruri pentru ceilalți este bine în foarte multe situații, în foarte multe circumstanțe, chiar și în logica schimbului: îți dau, îmi dai. Dar când este vorba de iubire, aceasta nu poate să fie decât necondiționată. Prin urmare, dacă te iubește cineva, te iubește necondiționat, iar dacă la rândul tău iubești un om, îl iubești necondiționat. A face lucruri bune pentru alții nu implică neapărat iubirea, ci angajamentul și seriozitatea contractuală pe care le ai, la serviciu, de exemplu. Nu-ti iubești neapărat șeful când îți cere să îndeplinești niște sarcini, ci o faci pentru că ai un contract și îți …

Povestea FRICII

La o privire atentă putem constata că existenţa noastră implică în mare măsură o mişcare între nevoia fundamentală de siguranţă, de supraviețuire – în fond, şi o nevoie de creştere şi libertate. Nevoia de siguranţă este universal umană, prin urmare firească şi îndreptăţită. Nimeni nu poate să spună că nu are nevoie să se simtă protejat faţă de pericole care îi pot leza integritatea. A avea o bază de siguranţă este o exigenţă ontologică pe care ne construim întregul edificiu al vieţii. În mod normal, aceasta se creează în relaţiile fundamentale de ataşament pe care le construim în copilărie cu părinţii …

Capacitatea de a te deschide emoţional. Semnificații și implicații (1)

Un proces terapeutic viabil, care să ajungă, într-adevăr, la o finalitate iar persoana să se vindece de o serie de traume, implică capacitatea acesteia de a-şi exprima într-o manieră autentică emoţiile. În esenţă este vorba de capacitatea persoanei de a se deschide emoţional, de a-şi asuma complexitatea trăirilor aşa cum sunt. Deschiderea emoţională nu este o simplă chestiune de opţiune (Gata, eu optez să mă deschid emoţional şi imediat m-am deschis!). Nu e aşa, pentru că a te deschide emoţional este o abilitate; ori o abilitate poţi să o ai sau să nu o ai. De aceea, un proces terapeutic …

Manifest pentru înnoirea vieții

Recunosc că în viața mea există suferință, blocaje, greșeli și probleme nerezolvate. Îmi asum răul pe care l-am făcut și mi l-am făcut, sabotându-mă în diverse împrejurări. Îmi pare rău, regret, cer iertare și mă iert pentru greșelile trecute. Înțeleg că nu am știut, nu am putut sau mi-a fost prea frică să fac altfel. Acum îmi dau voie să mă schimb și să-mi înnoiesc viața. Sunt conștient că este posibil și că am acces la resursele necesare pentru a realiza acest lucru. Sunt hotărât să schimb în bine lucrurile din viața mea, să mă dezvolt și să-mi împlinesc vocația. …

Umbra și negarea de sine

Ceea ce nu acceptăm la noi sau, altfel spus, ceea ce nu integrăm ne controlează comportamentul și se proiectează asupra unei alte persoane. Epictet a fost un filosof antic, stoic, acceptat ca precursor al terapiilor cognitive actuale. Cea mai cunoscută propoziție pe care a rostit-o Epictet, în timpul vieții sale, sau considerată ca fiind cea mai importantă, a fost aceasta: „nu evenimentele sunt cele care ne influențează ci felul în care noi le interpretăm pe ele”. Cu alte cuvinte, singuri ne facem rău, atunci când ne facem rău. Altfel spus, omul nu poate să-și facă rău decât singur. Această idee o …

Cum să îți vindeci NEVROZA prin acceptarea vulnerabilității (Atelier)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ -Există o perioadă din copilăria mea pe care am acoperit-o, studiind, învăţând, cultivându-mă. Ma simţeam foarte izolată în situaţia aceea față de copiii de vârsta mea și neputincioasă că nu puteam să fac ce ziceau ei, iar lucrul acesta mă făcea să mă simt ruşinată. -În spatele sentimentului de izolare este cineva care aşteaptă sa fie recunoscut și acceptat. Disperarea pe care o putem trăi este expresia cuiva care se simte respins, care este negat sau chiar urât. În felul acesta, trăieşte un sentiment profund de singurătate. -Parca toată identitatea mea cea adevăratăe acolo. -Las-o sa vorbească, …

Planul emoţional şi importanţa lui în dezvoltarea personală

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Foarte mulţi dintre noi au fost victimele unor traume emoţionale pe parcursul vieţii. Împrejurări de viaţă din copilărie, mesaje pe care le-au primit în copilarie etc., au depăşit mai mult sau mai puţin puterea de adaptare a copilului şi atunci aceste lucruri s-au transformat în nişte traume, în nişte lovituri. Aceste lovituri marchează acest plan afectiv şi durerea care rezultă din aceste lovituri rămâne acolo şi ajunge să fie îngropată. Ca persoana să meargă mai departe în viaţă şi să suporte viaţa, trebuie într-un fel sau altul să pună capac pe aceste dureri. Problema este …

Eu sunt centrul problemei. Să ne lăsăm părinții în pace!

Toți trecem printr-o nevroză relațională cu părinții și vindecarea noastră personală depinde într-o foarte mare măsură de vindecarea relației cu părinții. Sunt esențiale trei lucruri în acest tip de relație: acceptarea, iertarea și iubirea. Este important să îi acceptăm așa cum sunt, chiar dacă uneori unele lucruri ne pot mâhni la ei, cum ar fi neputințele lor. Este important să îi iertăm pentru răul pe care ni l-au făcut, în concepția noastră, și astfel, să-i putem iubi. Aceasta înseamnă implicit să ne vindecăm pe noi înșine. Prin urmare, vindecă-te tu pe tine mai întâi și se vor vindeca și părinții tăi. …

Drumul către sine. Cum să-ţi prelucrezi FURIA (Atelier)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ – Am un sentiment ciudat de furie, nervozitate după un conflict în trafic. Un sentiment de tensiune, de vinovăție, chiar dacă s-a consumat momentul. Am avut o descărcare nervoasă și apoi m-am simțit vinovat că m-am comporta aşa. Şi sunt nişte sentimente complexe și contradictorii. Stăteam toţi la rând, și alţii treceau pe lângă mine. Mă înfuria la culme. Dar tot eu m-am simţit vinovat și mă întreb de ce. – Pentru că ai un supra eu care nu e de acord cu lucrurile astea. – Da, totuşi m-a surprins, căci de obicei nu reacţionez …

“Mi-ai dat una, ți-am dat două!” | Mic tratat despre REACTIVITATE (1)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Reactivitatea noastră nu are legătură, să zicem așa, doar cu situația. Aș zice că, în primul rând, nu are legătură cu situația, pentru că – principial vorbind – noi putem să ne alegem răspunsul la orice situație. O situație vine ca o ofertă, dar noi avem libertate să ne alegem un răspuns sau altul în raport cu acea ofertă. Totuși, de foarte multe ori dăm un răspuns pe care îl resimțim ca fiind constrângător, cam forțat, iar acest lucru se datorează întotdeauna unor puncte vulnerabile pe care înca nu le-am rezolvat. Mai concret, este vorba despre …

Scurtă alocuțiune depre Ego. Cine este, ce vrea, de ce pleacă ultimul și se întoarce primul…    

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Am zis la un moment dat că ego-ul pleacă ultimul şi se întoarce primul. Ştiţi? Adică ăsta nu moare niciodată. De aceea cred că e foarte important să avem grijă de el, să-l avem în vedere, dar să-l şi considerăm în anumite limite; nu este chiar întâmplător acolo. La nivel de proces, sigur că este important să ne mişcăm din registrul lui trebuie sau nu sunt suficient de bun către registrul lui sunt OK aşa cum sunt. Dar asta este o simplă propoziţie. Ca să treci prin frica de a fi judecat, prin ruşinea de …

Importanţa corpului în dezvoltarea personală (3)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Iarăși este problematic atunci când trupul e atât de greu, încât eul nu se poate urni cu el din pat, adică eul este tras în jos de această dominație a trupului căzut într-o stare de cvasi șoc. Așa cum există și varianta în care corpul nu se oprește din mișcare, nu se oprește din acțiune, deci eul este escaladat de acest trup al acțiunii. Deci este important să-l aducem într-o zonă de înțelegere și de gestiune. Eu introduc în model această dimensiune a planului fizic și, respectiv, corporal, pentru că orice terapie viabilă, orice proces …

Importanţa corpului în dezvoltarea personală (2)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Un alt nivel de raportare la corp este prin prisma necesităților lui senzoriale. Putem apela la bonding, spre exemplu, care vine și satisface niște necesități psihosenzoriale ale corpului și care au reverberații și în plan psihic, în starea de bine psihică a persoanei. E un context în care eul persoanei se simte recunoscut, dincolo de experiența senzorială gratificantă. Și, bineînțeles, că luăm corpul în considerare și într-un context legat de buna lui funcționare fiziologică în sine, raportându-ne la nutriție, raportându-ne la odihnă, raportându-ne la mișcare și tot ceea ce ar putea să însemne un stil …

Importanţa corpului în dezvoltarea personală (1)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Pe Diagrama Umanului, în modelul ”Procesul înnoirii vieții”, pe lângă dimensiunea psihologică, pe care o reprezint la nivel conceptual prin Eu și funcțiile personalității, iau în considerare, în extenso, dimensiunea relațională, dar și planul fizic și planul spiritual. Planul fizic înseamnă corp și, sigur că, într-un sens un pic mai elevat, creier. Corpul este conectat, în mod fundamental, la această condiție a eu-lui și se poate exprima, la nivel funcțional, în două mari registre: tensiune-acțiune, pe de o parte, și destindere detentă sau relaxare pe de altă parte. În momentul în care tu ieși din …

Despre copilul interior şi importanţa lui în integrarea umbrei

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Copilul nu este o parte din noi care se trăieşte la o vârstă şi după care dispare. De asta puteţi avea probleme cu voi înşivă. Una dintre strategiile importante de integrare a umbrei este acceptarea copilului interior. De ce îl rejectăm? Îl rejectăm pentru că el este rănit, este murdar, nu este şters la nas etc. I se spune pleacă de aici, murdarule, tu mi-ai adus o grămadă de belele, prin urmare nu mai vreau să ştiu de tine, este o strategie complet greşită, fără rost. Copilul se acceptă, îl primeşti, îl speli şi-l iei …

Premisele unei schimbări autentice. Comunicarea, renunţarea la ego, comuniunea (1)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” O lucrare autentică, profundă, care să genereze cu adevărat schimbări, dincolo de faza de pregătire, schimbări care să se reflecte în viața persoanei într-un mod concret, vizibil, implică deschidere. Adică persoana să iasă din ea și să se arate, să se comunice pe sine, să se povestească pe sine, atât în ceea ce privește experiența emoțională, cât și în ceea ce privește unele credințe despre sine și despre viață. Lucruri care țin de istoria personală și pe care ajungi să le mărturisești, lucruri care te-au marcat cândva și pe care le-ai îngropat undeva în adâncul …

Despre naturaleţea afectivităţii. Cum scăpăm de emoţiile reziduale (VIDEO)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Schimbarea implică, în primul rând, gândurile, credințele noastre, dar și emoțiile noastre. Multe dintre emoțiile noastre sunt reprimate, refulate și acoperite de alte emoții, iar aceste emoții de acoperire devin nişte simptome, pentru că nu sunt nişte emoții autentice. Într-un asemenea context, sigur că este important să ne eliberăm de aceste emoții reziduale, emoții reprimate, astfel încât să ne recăpătăm naturalețea afectivității. Dacă la un nivel mai profund există o rană, există o durere, există o suferință, sigur că va exista o emoție de acoperire, cum ar fi mânia sau frica, și atunci, sigur că …

PIM: Emoţiile, componentă definitorie a umanului (6)

Emoţiile, afectivitatea în general, reprezintă o componentă definitorie a umanului. Fără afectivitate nu am mai cunoaşte nici bucuria, nici compasiunea, nici tristeţea, nici dragostea. Emoţiile dau vibraţie existenţei şi ne transmit mesaje relevante despre gândirea, nevoile şi acţiunile noastre, dar şi despre relaţia noastră cu mediul înconjurător, cu diversele împrejurări de viaţă.Emoţiile sunt un indicator nepreţuit privind starea organismului nostru. Ele oferă un răspuns global însoţit de semnificaţii, în raport cu o anumită situaţie, fenomen, obiect sau persoană. Atunci când condiţiile noastre interne primesc răspunsuri favorabile simţim plăcere, mulţumire, bucurie. Dimpotrivă, când cerinţele interne sunt nesatisfăcute, putem trăi frustrare, durere, nemulţumire, …

Vindecarea de frică înseamnă iubire

Nu ne naștem cu capacitatea de a iubi, așa cum nu ne naștem cu capacitatea de a ne hrăni, de a supraviețui pur și simplu prin propriile mijloace. Cineva trebuie să aibă grijă de noi pentru a ne dezvolta. Ne naștem însă cu nevoia de iubire și, evident, cu un potențial de a iubi. Iubirea răspunde nevoii noastre fundamentale de comuniune. De multe ori însă, această nevoie legată de identitatea noastră cea mai profundă, de cea mai adâncă sensibilitate, este contrariată și ne simțim respinși și răniți. Durerea ne face să ne închidem și să ne îndepărtăm. Dezvoltăm mecanisme de …

Să dezvoltăm relații cu oameni pozitivi și suportivi

Am dezvoltat enorm posibilitățile de comunicare, dar am diminuat pe măsură apropierea dintre noi. Prețul dezvoltării comunicării prin intermediul tehnologiei informatice este singurătatea. Comunicăm, dar nu ne mai întâlnim. Relaționăm, dar nu mai cunoaștem intimitatea. Într-o lume plină de incertitudini, lipsită de o direcție clară, fiecare dintre noi caută oaze de siguranță în care să se simtă protejat. Da, pentru că nimeni nu este perfect și nu poate fi autosuficient. Prin urmare, relația cu celălalt și, implicit, apartenența la un grup sunt esențiale pentru siguranța și evoluția noastră. Nu ne putem construi o bază de siguranță într-un context de izolare …

Frica noastră cea de toate zilele

La o privire atenta putem constata ca existenta noastra implica in mare masura o miscare intre nevoia fundamentala de siguranta, de supravietuire in fond si o nevoie de crestere si libertate. Nevoia de siguranta este universal umana, prin urmare fireasca si indreptatita. Nimeni nu poate sa spuna ca nu are nevoie sa se simta protejat fata de pericole care ii pot leza integritatea. A avea o baza de siguranta este o exigenta ontologica pe care ne construim intregul edificiu al vietii. In mod normal, aceasta se creeaza in relatiile fundamentale de atasament pe care le construim in copilarie cu parintii si alte …

Procesul iertării

Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. Matei 6, 12 Procesul iertării se asociază cu o catastrofă a Egoului, prin urmare iertarea este un proces dificil, pentru că în esență exprimă o calitate a trăirii pe care o obții trecând prin durere, frică, umilință, regret, până în pragul disperării. Persoana trăiește un adevărat colaps. Iertarea este în fond expresia unei noi identități, iar această nouă identitate are prețul ei. Iertarea este o experiență care nu poate fi trăită din vârful buzelor, ci doar din adâncul inimii; o inimă capabilă să vadă drama celuilalt și să …

Testimonial PIM: Aveam dificultăţi considerabile în a vorbi despre mine…

Primul meu contact cu PIM a fost în tabăra de dezvoltare personală de la Dobreţu, în vara anului 2014. Era de fapt primul meu contact cu lumea Măiastra. Aveam dificultăţi considerabile în a vorbi despre mine, mai ales de faţă cu persoane necunoscute. Am ales să fac totuşi asta. În acest cadru, mi-am dat seama că pentru mine, a-ţi exprima sentimentele nu era ceva OK. Am decis să pun în discuţie această credinţă, ceva nu se lega, începusem să am îndoieli că ar fi ceva adevărat la mijloc, dar totuşi îmi era frică şi ruşine. Mă gândeam că dacă aş …