Funcții și atitudini implicate în procesul integrării umbrei

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Procesul integrării umbrei implică mai multe dimensiuni: o dimensiune cognitivă care înseamnă, practic, restructurarea cognitivă privind atitudinile sănătoase, o dimensiune emoțională care implică asumarea și exprimarea emoțiilor profund încapsulate și o dimensiune care se referă la însușirea unei noi atitudini la nivel comportamental. În măsura în care nu-ţi dai voie să simţi atât în ordine emoţională, cât şi în ordine senzorială nu se poate vorbi despre viaţă, într-un anumit sens tu nu trăieşti. Este esenţial să ne dăm voie să simţim emoţia. Emoţia şi afectivitatea sunt forme de cunoaştere, modalităţi de cunoaştere …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (43)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Perseverența ne va ajuta să înfruntăm momentele dureroase iar speranța ne va îngădui să vedem limanul eforturilor noastre cu bucurie și recunoștință. De multe ori însă, atunci când apar dificultăți nu ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile și implicațiile deciziilor noastre, dând vina pe factori externi. Ne fixăm astfel într-un comportament de victimă, fără să mai putem răspunde eficient provocărilor pe care ni le aduce viața.   În astfel de momente este important să privim în interior cu onestitate și să ne întrebăm în ce mod am contribuit noi înșine la generarea problemelor …

Umbra și impulsurile naturale

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Ființa umană are trăiri puternice legate de o serie de impulsuri. Sunt acele impulsuri care ţin de natura umană. Pot fi impulsuri agresive, pot fi impulsuri sexuale, asta-i realitatea. În funcţie de educaţia pe care am primit-o, de valorile pe care le-am asimilat, vom avea o anumită raportare la ele. Vom putea să le reprimăm, să le înăbușim și să le negăm existența, dar în acest caz aceste impulsuri pot exploda și nu vom mai avea stăpânire asupra lor. Sunt cele două posibilități conform modelului imploziv-exploziv. Este important să înțelegem că aceste …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (40)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 A face lucruri pentru ceilalți este bine în foarte multe situații, în foarte multe circumstanțe, chiar și în logica schimbului: îți dau, îmi dai. Dar când este vorba de iubire, aceasta nu poate să fie decât necondiționată. Prin urmare, dacă te iubește cineva, te iubește necondiționat, iar dacă la rândul tău iubești un om, îl iubești necondiționat.   Sentimentele sau o emoţionalitate mai profundă se asociază cu o anumită vulnerabilitate pentru că exprimarea acestei dimensiuni implică deschidere. Şi asta înseamnă implicit vulnerabilitate. Problema este cum priveşti această vulnerabilitate. Dacă o priveşti într-un …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (39)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Schimbarea implică, în primul rând, gândurile, credințele noastre, dar și emoțiile noastre. Multe dintre emoțiile noastre sunt reprimate, refulate și acoperite de alte emoții, iar aceste emoții de acoperire devin nişte simptome, pentru că nu sunt nişte emoții autentice. Într-un asemenea context, sigur că este important să ne eliberăm de aceste emoții reziduale, emoții reprimate, astfel încât să ne recăpătăm naturalețea afectivității.   Dacă la un nivel mai profund există o rană, există o durere, există o suferință, sigur că va exista o emoție de acoperire, cum ar fi mânia sau …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (36)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 În afară de situaţia în care realmente există un pericol fizic, frica nu este altceva decât o construcţie. Suntem, de fapt, în situaţia de a trăi frica la nivelul unui ego care nu doreşte să-şi pericliteze confortul emoţional. De fapt, nu vrem să riscăm dificultăţi şi prejudicii care ne-ar pune sub semnul întrebării stima de sine şi identitatea noastră actuală.   Oare nu vom fi respinşi? Nu va ieşi la lumină faptul că nu suntem capabili, suficient de buni? Cum rămâne cu nevoia noastră de acceptare şi aprobare? Pentru a …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (21)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 În inima omului darnic coboară vese­lia și buna dispoziție pentru că darul, mi­lostenia exprimă iubirea de Dumnezeu și de aproapele.   Pentru o inimă recunoscătoare nu este loc de lipsă, pentru că ce trăieşte ea este un prea plin şi o continuă revărsare. Găsim în această stare un sens adânc al vieţii, iar în acest sens o binefacere care ne face buni. Experimentăm viaţa ca pe un dar şi ne eliberăm de limitările unui ego preocupat exclusiv de sine.   Exerciţiul recunoştinţei configurează matricea care ne va permite să fim …

Capacitatea de a te deschide emoţional (Integral)

Un proces terapeutic viabil, care să ajungă, într-adevăr, la o finalitate iar persoana să se vindece de o serie de traume, implică capacitatea acesteia de a-şi exprima într-o manieră autentică emoţiile. În esenţă este vorba de capacitatea persoanei de a se deschide emoţional, de a-şi asuma complexitatea trăirilor aşa cum sunt. Deschiderea emoţională nu este o simplă chestiune de opţiune (Gata, eu optez să mă deschid emoţional şi imediat m-am deschis!). Nu e aşa, pentru că a te deschide emoţional este o abilitate; ori o abilitate poţi să o ai sau să nu o ai. De aceea, un proces terapeutic …

Ajungă-i zilei fericirea ei (4) – Să lăsăm inima să fie centrul vieţii noastre

Nu ne naștem cu capacitatea de a iubi, așa cum nu ne naștem cu capacitatea de a ne hrăni, de a supraviețui pur și simplu prin propriile mijloace. Cineva trebuie să aibă grijă de noi pentru a ne dezvolta. Ne naștem însă cu nevoia de iubire și, evident, cu un potențial de a iubi. Iubirea răspunde nevoii noastre fundamentale de uniune. De multe ori însă, această nevoie legată de identitatea noastră cea mai profundă, de cea mai adâncă sensibilitate, este contrariată și ne simțim respinși și răniți. Durerea ne face să ne închidem și să ne îndepărtăm. Dezvoltăm mecanisme de …

Gânduri pentru înnoirea vieții (12)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Pentru a putea trăi mulțumirea este esențial să mulțumesc, să fiu mulțumitor, conștient că tot ceea ce primesc este un dar și că de fapt nu am merite. Sănătatea, prosperitatea, talentele sunt expresia milei și iubirii lui Dumnezeu. Cine crede însă că i se cuvine, nu are de ce să mulțumească și prin urmare nu poate fi mulțumit. Atunci când etalăm pretenții și ne îndreptățim, ceea ce trăim este frustrarea, disconfortul și nemulțumirea. Chiar dacă viața noastră este plină de bunătăți, trăim ca niște persoane lipsite. Înțelegem astfel că mulțumirea …

Premisele unei schimbări autentice. Comunicarea, renunţarea la ego, comuniunea (integral)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” O lucrare autentică, profundă, care să genereze cu adevărat schimbări, dincolo de faza de pregătire, schimbări care să se reflecte în viața persoanei într-un mod concret, vizibil, implică deschidere. Adică persoana să iasă din ea și să se arate, să se comunice pe sine, să se povestească pe sine, atât în ceea ce privește experiența emoțională, cât și în ceea ce privește unele credințe despre sine și despre viață. Lucruri care țin de istoria personală și pe care ajungi să le mărturisești, lucruri care te-au marcat cândva și pe care le-ai îngropat undeva în adâncul …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (6)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Să învățăm să facem din lucrurile de care ne este frică ceva atractiv și procesul dezvoltării noastre personale se va pune în mișcare. “Știu, înțeleg, dar îmi este frică și asta mă împiedică să acționez și să realizez lucrurile pe care mi le doresc și care simt că m-ar împlini”, iată o frază pe care, într-o variantă sau alta, am auzit-o de mii de ori, inclusiv la noi înșine.   Stagnăm pentru că pur și simplu refuzăm să învățăm, să învățăm în mod profund, evident. Rămânem la ceea ce știm, …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (4)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Nu mă pot simți în siguranță în izolare. Mă simt în siguranță în propria viață pentru că sunt în conexiune cu cineva. A fi (a mă simți) singur înseamnă a nu fi în siguranță. A fi (a mă simți) în siguranță înseamnă a experia o stare continuă de conexiune.   Acceptarea și susținerea din partea celorlalți capătă valoare și sens doar atunci când eu însumi am luat inițiativa de a-mi schimba viața. Altfel, cu tot ajutorul primit, rămânem în condiția de victime neputincioase, niște simpli asistați căutând permanent salvatori.   …

Paradoxurile vindecării (2) – Nevoia de a fi acceptat şi iubit

Există în mine o dorință de a fi acceptat, de a fi apreciat și iubit. Cu siguranță și Hitler avea o nevoie arzătoare de a fi iubit, pentru că în fond, vorbim de o nevoie universal umană. A nu fi iubit, pentru un copil, echivalează cu moartea, înseamnă să fii aruncat într-o condiție de abandon. Această perspectivă este cumplită și se trezește în noi o angoasă fundamentală de moarte, care trebuie rapid compensată, pentru că devine insuportabilă, deci trebuie să faci ceva ca să câștigi aprobarea și protecția părinților. Asta te scoate din angoasa fundamentală, din acea trăire de abandon …

Drumul către autenticitate

Ne dorim să fim autentici, dar lucrul acesta nu este uşor, pentru că de multe ori a fi autentic, înseamnă să treci printr-un pasaj de frică. Autenticitatea se cultivă, iar asta înseamnă, de multe ori, să ne asumăm aspectele delicate ale personalităţii noastre.  Suntem construiţi din lumini şi umbre, iar aceste polarităţi ne înspăimântă uneori. Pe de altă parte, tânjim după integritate şi după plenitudine, iar aceste condiţii nu le putem dobândi fără exerciţiul autenticităţii, care ne permite să creăm o stare de congruenţă în interiorul fiinţei noastre. Reversul este starea de conflict, de incongruenţă, adică eu sunt într-un fel, …

Relația salvator-victimă

Postura de salvator îi propune celuilalt o poziție de victimă. Altfel spus, într-un mod mai dur, îi propui celuilalt o invalidare. Protejezi un om care într-o anumită măsură, suferă de o neputință. Totul ar fi în regulă cu disponibilitatea de a oferi ajutor a salvatorului, dacă acesta nu ar suferi de compulsia de a oferi ajutor cu orice preț. Acesta are nevoie de cineva care să fie stăpânit de o inferioritate sau de o slăbiciune. Dacă celălalt este în regulă, nu prezintă un interes deosebit. De ce face salvatorul asta? Evident este întotdeauna vorba de un ego care se validează …

Atașament și stare de bine

Starea de deconectare este o problemă fundamentală pe care mulți dintre noi am trăit-o şi încă o mai trăim. O deconectare față de sine în primul rând, dar pe care o proiectăm și în afara noastră. De fapt, proiectez o experiență de abandon, în condițiile în care sunt deconectat de propria mea ființă profundă. Pentru un adult, experiența abandonului este, în esență, o experiență lăuntrică, o stare subiectivă care îl poate arunca în anxietate și disperare. Astfel, poate să ajungă în situația de a se agăța de orice și de oricine pentru a compensa această trăire cumplită. Într-o asemenea situație …

Iubirea, congruența interioară și logica relațiilor sociale

A face lucruri pentru ceilalți este bine în foarte multe situații, în foarte multe circumstanțe, chiar și în logica schimbului: îți dau, îmi dai. Dar când este vorba de iubire, aceasta nu poate să fie decât necondiționată. Prin urmare, dacă te iubește cineva, te iubește necondiționat, iar dacă la rândul tău iubești un om, îl iubești necondiționat. A face lucruri bune pentru alții nu implică neapărat iubirea, ci angajamentul și seriozitatea contractuală pe care le ai, la serviciu, de exemplu. Nu-ti iubești neapărat șeful când îți cere să îndeplinești niște sarcini, ci o faci pentru că ai un contract și îți …

Povestea FRICII

La o privire atentă putem constata că existenţa noastră implică în mare măsură o mişcare între nevoia fundamentală de siguranţă, de supraviețuire – în fond, şi o nevoie de creştere şi libertate. Nevoia de siguranţă este universal umană, prin urmare firească şi îndreptăţită. Nimeni nu poate să spună că nu are nevoie să se simtă protejat faţă de pericole care îi pot leza integritatea. A avea o bază de siguranţă este o exigenţă ontologică pe care ne construim întregul edificiu al vieţii. În mod normal, aceasta se creează în relaţiile fundamentale de ataşament pe care le construim în copilărie cu părinţii …

Capacitatea de a te deschide emoţional. Semnificații și implicații (1)

Un proces terapeutic viabil, care să ajungă, într-adevăr, la o finalitate iar persoana să se vindece de o serie de traume, implică capacitatea acesteia de a-şi exprima într-o manieră autentică emoţiile. În esenţă este vorba de capacitatea persoanei de a se deschide emoţional, de a-şi asuma complexitatea trăirilor aşa cum sunt. Deschiderea emoţională nu este o simplă chestiune de opţiune (Gata, eu optez să mă deschid emoţional şi imediat m-am deschis!). Nu e aşa, pentru că a te deschide emoţional este o abilitate; ori o abilitate poţi să o ai sau să nu o ai. De aceea, un proces terapeutic …

Manifest pentru înnoirea vieții

Recunosc că în viața mea există suferință, blocaje, greșeli și probleme nerezolvate. Îmi asum răul pe care l-am făcut și mi l-am făcut, sabotându-mă în diverse împrejurări. Îmi pare rău, regret, cer iertare și mă iert pentru greșelile trecute. Înțeleg că nu am știut, nu am putut sau mi-a fost prea frică să fac altfel. Acum îmi dau voie să mă schimb și să-mi înnoiesc viața. Sunt conștient că este posibil și că am acces la resursele necesare pentru a realiza acest lucru. Sunt hotărât să schimb în bine lucrurile din viața mea, să mă dezvolt și să-mi împlinesc vocația. …

Umbra și negarea de sine

Ceea ce nu acceptăm la noi sau, altfel spus, ceea ce nu integrăm ne controlează comportamentul și se proiectează asupra unei alte persoane. Epictet a fost un filosof antic, stoic, acceptat ca precursor al terapiilor cognitive actuale. Cea mai cunoscută propoziție pe care a rostit-o Epictet, în timpul vieții sale, sau considerată ca fiind cea mai importantă, a fost aceasta: „nu evenimentele sunt cele care ne influențează ci felul în care noi le interpretăm pe ele”. Cu alte cuvinte, singuri ne facem rău, atunci când ne facem rău. Altfel spus, omul nu poate să-și facă rău decât singur. Această idee o …

Cum să îți vindeci NEVROZA prin acceptarea vulnerabilității (Atelier)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ -Există o perioadă din copilăria mea pe care am acoperit-o, studiind, învăţând, cultivându-mă. Ma simţeam foarte izolată în situaţia aceea față de copiii de vârsta mea și neputincioasă că nu puteam să fac ce ziceau ei, iar lucrul acesta mă făcea să mă simt ruşinată. -În spatele sentimentului de izolare este cineva care aşteaptă sa fie recunoscut și acceptat. Disperarea pe care o putem trăi este expresia cuiva care se simte respins, care este negat sau chiar urât. În felul acesta, trăieşte un sentiment profund de singurătate. -Parca toată identitatea mea cea adevăratăe acolo. -Las-o sa vorbească, …

Planul emoţional şi importanţa lui în dezvoltarea personală

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Foarte mulţi dintre noi au fost victimele unor traume emoţionale pe parcursul vieţii. Împrejurări de viaţă din copilărie, mesaje pe care le-au primit în copilarie etc., au depăşit mai mult sau mai puţin puterea de adaptare a copilului şi atunci aceste lucruri s-au transformat în nişte traume, în nişte lovituri. Aceste lovituri marchează acest plan afectiv şi durerea care rezultă din aceste lovituri rămâne acolo şi ajunge să fie îngropată. Ca persoana să meargă mai departe în viaţă şi să suporte viaţa, trebuie într-un fel sau altul să pună capac pe aceste dureri. Problema este …

Eu sunt centrul problemei. Să ne lăsăm părinții în pace!

Toți trecem printr-o nevroză relațională cu părinții și vindecarea noastră personală depinde într-o foarte mare măsură de vindecarea relației cu părinții. Sunt esențiale trei lucruri în acest tip de relație: acceptarea, iertarea și iubirea. Este important să îi acceptăm așa cum sunt, chiar dacă uneori unele lucruri ne pot mâhni la ei, cum ar fi neputințele lor. Este important să îi iertăm pentru răul pe care ni l-au făcut, în concepția noastră, și astfel, să-i putem iubi. Aceasta înseamnă implicit să ne vindecăm pe noi înșine. Prin urmare, vindecă-te tu pe tine mai întâi și se vor vindeca și părinții tăi. …