Banda integrării. Un loc al conștiinței de sine și al stării de prezență

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Lucrul cu umbra se face într-o zonă pe care eu am numit-o banda integrării. Acest loc al integrării este un loc al conştiinţei. Este o experienţă pe care o pot avea la nivelul vieţii cotidiene în relaţia cu aproapele meu, în relaţia cotidiană cu aproapele meu, nu este zi de la Dumnezeu să nu suferim câte un pic în relaţia cu aproapele, e aproape imposibil. Ceva intervine, un „dă-te mai încolo”, un „n-ai făcut ce trebuia” şi te doare. Acesta este un moment foarte prielnic pentru a asuma umbra, pentru a rămâne …

Umbra și negarea de sine

Ceea ce nu acceptăm la noi sau, altfel spus, ceea ce nu integrăm ne controlează comportamentul și se proiectează asupra unei alte persoane. Epictet a fost un filosof antic, stoic, acceptat ca precursor al terapiilor cognitive actuale. Cea mai cunoscută propoziție pe care a rostit-o Epictet, în timpul vieții sale, sau considerată ca fiind cea mai importantă, a fost aceasta: „nu evenimentele sunt cele care ne influențează ci felul în care noi le interpretăm pe ele”. Cu alte cuvinte, singuri ne facem rău, atunci când ne facem rău. Altfel spus, omul nu poate să-și facă rău decât singur. Această idee o …

Cum să îți vindeci NEVROZA prin acceptarea vulnerabilității (Atelier)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ -Există o perioadă din copilăria mea pe care am acoperit-o, studiind, învăţând, cultivându-mă. Ma simţeam foarte izolată în situaţia aceea față de copiii de vârsta mea și neputincioasă că nu puteam să fac ce ziceau ei, iar lucrul acesta mă făcea să mă simt ruşinată. -În spatele sentimentului de izolare este cineva care aşteaptă sa fie recunoscut și acceptat. Disperarea pe care o putem trăi este expresia cuiva care se simte respins, care este negat sau chiar urât. În felul acesta, trăieşte un sentiment profund de singurătate. -Parca toată identitatea mea cea adevăratăe acolo. -Las-o sa vorbească, …

Despre naturaleţea afectivităţii. Cum scăpăm de emoţiile reziduale (VIDEO)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Schimbarea implică, în primul rând, gândurile, credințele noastre, dar și emoțiile noastre. Multe dintre emoțiile noastre sunt reprimate, refulate și acoperite de alte emoții, iar aceste emoții de acoperire devin nişte simptome, pentru că nu sunt nişte emoții autentice. Într-un asemenea context, sigur că este important să ne eliberăm de aceste emoții reziduale, emoții reprimate, astfel încât să ne recăpătăm naturalețea afectivității. Dacă la un nivel mai profund există o rană, există o durere, există o suferință, sigur că va exista o emoție de acoperire, cum ar fi mânia sau frica, și atunci, sigur că …

Să înțelegem frica și să o depășim

Răspuns lui Appolinaire Mergeți spre larg Ei au răspuns: ne este frică! Lăsați în urmă țărmul, le spuse El. Ei l-au lăsat… Și au fost răsplătiți Cu nemărginirea Daniel Fusărea Frica este un fenomen normal care poate fi depășit dacă este asumat și confruntat. Cine nu se raportează la frică într-un mod adecvat, învățând să se confrunte cu ea și să o depășească pentru a merge astfel mai departe, riscă să o investească cu putere și să o transforme într-un fenomen patologic, practic într-o boală. Cu cât mă cramponez de confortul meu imediat, cu atât amân procesul înnoirii vieții. Ceea ce …

Frica și exigențele vieții

Omul are nevoie de apropiere, împărtășire, iubire, însă își refuză aceste nevoi. De asemenea are nevoie să fie el însuși, dar renunță. Are nevoie să se schimbe, dar preferă să rămână blocat în situații împietrite. De asemenea are nevoie de stabilitate, de structură, însă amână să se încadreze în rigoare, rămânând în situații intermediare și incerte. De ce? Un răspuns care acoperă cel puțin în parte această problematică este legat de prezența fricii. De fapt, lipsește siguranța. Frica se naște dintr-o percepție subiectivă sau obiectivă a pericolului. Când percepția este obiectivă, adică în acord cu realitatea, atunci frica are o …