PIM: Emoţiile, componentă definitorie a umanului (6)

Emoţiile, afectivitatea în general, reprezintă o componentă definitorie a umanului. Fără afectivitate nu am mai cunoaşte nici bucuria, nici compasiunea, nici tristeţea, nici dragostea. Emoţiile dau vibraţie existenţei şi ne transmit mesaje relevante despre gândirea, nevoile şi acţiunile noastre, dar şi despre relaţia noastră cu mediul înconjurător, cu diversele împrejurări de viaţă.Emoţiile sunt un indicator nepreţuit privind starea organismului nostru. Ele oferă un răspuns global însoţit de semnificaţii, în raport cu o anumită situaţie, fenomen, obiect sau persoană. Atunci când condiţiile noastre interne primesc răspunsuri favorabile simţim plăcere, mulţumire, bucurie. Dimpotrivă, când cerinţele interne sunt nesatisfăcute, putem trăi frustrare, durere, nemulţumire, …

Zece atitudini sănătoase de revendicat pentru sine (Casriel)

Atitudinea este gândire impregnată de emoție. Este o decizie de viață care ne afectează comportamentul. 1. Eu exist. “Eu exist” este diferit de ”eu supraviețuiesc”. ”Eu exist” semnifică: locul meu e aici, îmi ocup locul, aduc o contribuție de valoare lumii, lumea devine un loc mai bun pentru a trăi fiindcă eu exist în ea. 2. Eu am nevoie. Este fundamentul terapiei. Dacă nu accept că eu am nevoi, nu mă accept pe mine însumi. Nevoia este o plăcere, nu o povară. Împărtășirea propriilor nevoi este cel mai frumos cadou pe care îl poți oferi celuilalt. Dacă nu ne acceptăm …

Să cultivăm acceptarea de sine și autenticitatea

Când omul se percepe ca fiind rău, nimic nu mai poate fi cu adevărat bun în viața sa. Când ne impunem standard imposibile legate de ceea ce credem că trebuie să fim, ajungem în situația de a ne respinge au chiar de a ne urî. Astfel, nevoile noastre de acceptare și recunoaștere vor fi permanent frustrate iar noi vom suferi. Perspectiva de a fi respinși ne va trezi anxietatea iar noi vom anticipa critica, judecata și condamnarea. Când nu ne putem accepta cu imperfecțiunile noastre, nu ne vom putea iubi pe noi înșine și în felul acesta ne va fi …

Vindecarea de frică înseamnă iubire

Nu ne naștem cu capacitatea de a iubi, așa cum nu ne naștem cu capacitatea de a ne hrăni, de a supraviețui pur și simplu prin propriile mijloace. Cineva trebuie să aibă grijă de noi pentru a ne dezvolta. Ne naștem însă cu nevoia de iubire și, evident, cu un potențial de a iubi. Iubirea răspunde nevoii noastre fundamentale de comuniune. De multe ori însă, această nevoie legată de identitatea noastră cea mai profundă, de cea mai adâncă sensibilitate, este contrariată și ne simțim respinși și răniți. Durerea ne face să ne închidem și să ne îndepărtăm. Dezvoltăm mecanisme de …

Să dezvoltăm relații cu oameni pozitivi și suportivi

Am dezvoltat enorm posibilitățile de comunicare, dar am diminuat pe măsură apropierea dintre noi. Prețul dezvoltării comunicării prin intermediul tehnologiei informatice este singurătatea. Comunicăm, dar nu ne mai întâlnim. Relaționăm, dar nu mai cunoaștem intimitatea. Într-o lume plină de incertitudini, lipsită de o direcție clară, fiecare dintre noi caută oaze de siguranță în care să se simtă protejat. Da, pentru că nimeni nu este perfect și nu poate fi autosuficient. Prin urmare, relația cu celălalt și, implicit, apartenența la un grup sunt esențiale pentru siguranța și evoluția noastră. Nu ne putem construi o bază de siguranță într-un context de izolare …

Să cultivăm inițiativa și responsabilitatea

Viața are suișuri și coborâșuri iar succesele și eșecurile fac parte din parcurs. Persoanele temătoare sunt înclinate să se victimizeze și să abandoneze acțiunea în momentele dificile. O asemenea atitudine, însă, ne face să ne simțim slabi și neputincioși, fără resurse. Este important să avem o atitudine proactivă față de dificultăți; să abordăm lucrurile dificile devenind mai rezistenți și astfel mai curajoși și încrezători. Să înțelegem că atingerea scopurilor poate fi grea, necesitând angajament și eforturi considerabile pentru depășirea unor obstacole, piedici și atitudini ostile din partea celorlalți. Cultivarea determinării va fi esențială pentru reușita noastră. O atitudine de genul “Mi-ar …

Să dezvoltăm o atitudine rațională

  Povestea vieții noastre este în mare măsură povestea convingerilor noastre. Acestea sunt baza noastră de înțelegere și de decizie în raport cu acțiunile noastre. Modurile în care experimentăm lumea se află în gândurile pe care le avem. Ele sunt ochelarii prin care privim lumea, iar lumea ni se arată așa cum o privim. Împrejurările de viață, evenimentele, capătă culoarea percepțiilor noastre întemeiate pe convingeri. A dori să-ți schimbi viața și să atingi obiective congruente cu nevoile tale fără să-ți schimbi convingerile limitative și iraționale actuale este ca și cum ai încerca să conduci mașina cu frână de mână trasă. Secretul schimbării …

Să ieșim din zona de confort actuală

“Într-un pământ nou nu există o cale pe care să pășești, ci pe măsură ce pășești lași în urma ta o cale.” Daniel Fusărea În zona de confort nu există o miză cu adevărat importantă, în afară de confortul însuși. Pentru a ieși din această zonă este necesară o motivație mai importantă care poate fi dezvoltarea personală în măsura în care ieșirea din zona de confort nu mă aruncă în zona de panică. A rămâne în zona de confort înseamnă să-ți acorzi permisiunea de a stagna, să renunți să devii mai bun. Este ca și cum ai spune: “Bazeaza-te pe …

Să dezvoltăm o atitudine pozitivă față de schimbare

Dacă mintea mea a creat un zid pe direcția în care vreau să mișc lucrurile acum, doar voința nu-mi va fi de ajutor. Mai întâi trebuie să dau zidul la o parte și doar așa voința își va relua funcția ei în schimbarea lucrurilor. De ce amânăm lucrurile bune din viața noastră, deși am devenit conștienți de importanța lor? Le amânăm pentru că asimilarea acestora presupune renunțare și exercițiu. Schimbarea în bine ne scoate din zona de confort și ne obligă la efort. De fapt, noi amânăm efortul în speranța unor soluții facile care se dovedesc întotdeauna iluzorii. Schimbările profunde …

Despre încredere și curaj

Ce gânduri și convingeri lăsăm să ne călăuzeasca? Ce voci alegem să ascultăm? De multe ori am ales să ascultăm glasul neputinței care ne spune: “Nu ești suficient de bun. Nu vei reuși. Renunță la aspirațiile tale. Rămâi ceea ce ești.” Ne-am lăsat paralizați de frică și nu ne-am permis să trăim experiența extraordinară de a fi curajoși, renunțând, astfel, la aspirațiile noastre îndreptățite și alegând neajutorarea și sentimentul înfrângerii. De fiecare dată când am ales să evităm o situație de viață mai solicitantă am renunțat și la o parte din puterea noastră în favoarea unui confort imediat, dar cu prețul …

Să înțelegem frica și să o depășim

Răspuns lui Appolinaire Mergeți spre larg Ei au răspuns: ne este frică! Lăsați în urmă țărmul, le spuse El. Ei l-au lăsat… Și au fost răsplătiți Cu nemărginirea Daniel Fusărea Frica este un fenomen normal care poate fi depășit dacă este asumat și confruntat. Cine nu se raportează la frică într-un mod adecvat, învățând să se confrunte cu ea și să o depășească pentru a merge astfel mai departe, riscă să o investească cu putere și să o transforme într-un fenomen patologic, practic într-o boală. Cu cât mă cramponez de confortul meu imediat, cu atât amân procesul înnoirii vieții. Ceea ce …

Frica noastră cea de toate zilele

La o privire atenta putem constata ca existenta noastra implica in mare masura o miscare intre nevoia fundamentala de siguranta, de supravietuire in fond si o nevoie de crestere si libertate. Nevoia de siguranta este universal umana, prin urmare fireasca si indreptatita. Nimeni nu poate sa spuna ca nu are nevoie sa se simta protejat fata de pericole care ii pot leza integritatea. A avea o baza de siguranta este o exigenta ontologica pe care ne construim intregul edificiu al vietii. In mod normal, aceasta se creeaza in relatiile fundamentale de atasament pe care le construim in copilarie cu parintii si alte …

Frica și exigențele vieții

Omul are nevoie de apropiere, împărtășire, iubire, însă își refuză aceste nevoi. De asemenea are nevoie să fie el însuși, dar renunță. Are nevoie să se schimbe, dar preferă să rămână blocat în situații împietrite. De asemenea are nevoie de stabilitate, de structură, însă amână să se încadreze în rigoare, rămânând în situații intermediare și incerte. De ce? Un răspuns care acoperă cel puțin în parte această problematică este legat de prezența fricii. De fapt, lipsește siguranța. Frica se naște dintr-o percepție subiectivă sau obiectivă a pericolului. Când percepția este obiectivă, adică în acord cu realitatea, atunci frica are o …