Întrebări și răspunsuri despre Procesul integrării umbrei

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ – Vorbeaţi la un moment dat despre asumarea emoţiilor şi exprimarea lor şi dădeaţi exemplu de încălcarea drepturilor, de furie… furia îndreptăţită şi aşa mai departe. Cum putem diferenţia trăirea acestor emoţii, să le zicem îndreptăţite, cum le putem despărţi de proiecţie în relaţia cu celălalt? Adică eu, să zicem, simt furie în relaţia cu celălalt. Pentru că celălalt mi-a făcut ceva, cu ghilimelele de rigoare. Când este proiecţie și când este încălcarea drepturilor? – Este proiecție atunci când o situaţie nu mă mai informează şi începe să mă tulbure. Spre exempu, …

Funcții și atitudini implicate în procesul integrării umbrei

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Procesul integrării umbrei implică mai multe dimensiuni: o dimensiune cognitivă care înseamnă, practic, restructurarea cognitivă privind atitudinile sănătoase, o dimensiune emoțională care implică asumarea și exprimarea emoțiilor profund încapsulate și o dimensiune care se referă la însușirea unei noi atitudini la nivel comportamental. În măsura în care nu-ţi dai voie să simţi atât în ordine emoţională, cât şi în ordine senzorială nu se poate vorbi despre viaţă, într-un anumit sens tu nu trăieşti. Este esenţial să ne dăm voie să simţim emoţia. Emoţia şi afectivitatea sunt forme de cunoaştere, modalităţi de cunoaştere …

Umbra și impulsurile naturale

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Ființa umană are trăiri puternice legate de o serie de impulsuri. Sunt acele impulsuri care ţin de natura umană. Pot fi impulsuri agresive, pot fi impulsuri sexuale, asta-i realitatea. În funcţie de educaţia pe care am primit-o, de valorile pe care le-am asimilat, vom avea o anumită raportare la ele. Vom putea să le reprimăm, să le înăbușim și să le negăm existența, dar în acest caz aceste impulsuri pot exploda și nu vom mai avea stăpânire asupra lor. Sunt cele două posibilități conform modelului imploziv-exploziv. Este important să înțelegem că aceste …

Umbra, convingerile şi drumul spre autosabotare

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Avem de prelucrat gânduri în sfera conştientului, avem de prelucrat convingeri. Aţi observat cei care aţi lucrat în atelierele de dezvoltare personală că există convingeri concurente. Lucrez convingerea „sunt suficient de bun”, pentru că ai vrea să fii suficient de bun şi o altă voce îţi spune „Ah, nu!” Tinzi să te laşi păgubaş. De ce? Deoarece convingerea mai puternică este aceea că nu eşti suficient de bun şi renunţi uşor, cu atât mai mult cu cât vine în urmă şi o trăire, o emoţie, ţi se face ruşine. „Cum adică să …

Cum să-ţi prelucrezi frica de respingere (Atelier)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ D.F.:  – Dacă frica ta ar vorbi, ce ar spune? Dacă ai lăsa-o să vorbească ce ar exprima? M.: – Că mie mi-e frică să fiu respins. – Frică de respingere, da? Aşa, las-o să vorbească în continuare. – E o frică mare şi o evitare care vine odată cu ea. – Bineînţeles, frica naşte evitări. – Mi-e frică să fiu respins de persoanele care-mi plac. E o frică de a mă deschide în faţa cuiva care-mi place. – Frica de respingere nu poate să apară decât atunci când respingerea este deja în interior. – …

Banda integrării. Un loc al conștiinței de sine și al stării de prezență

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Lucrul cu umbra se face într-o zonă pe care eu am numit-o banda integrării. Acest loc al integrării este un loc al conştiinţei. Este o experienţă pe care o pot avea la nivelul vieţii cotidiene în relaţia cu aproapele meu, în relaţia cotidiană cu aproapele meu, nu este zi de la Dumnezeu să nu suferim câte un pic în relaţia cu aproapele, e aproape imposibil. Ceva intervine, un „dă-te mai încolo”, un „n-ai făcut ce trebuia” şi te doare. Acesta este un moment foarte prielnic pentru a asuma umbra, pentru a rămâne …

Chipul nevăzut al umbrei

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Umbra este celălalt chip, acel chip care ne însoţeşte permanent, dar pe care evităm să-l recunoaştem. Este chipul care nu ne face cinste, este chipul care nu ne onorează. Umbra este acea partea chipului nostru pe care refuzăm să o privim. Vă puteţi imagina în condiţia de a nu vă cunoaşte chipul? De a nu vă recunoaşte pe voi înşivă sub aspect exterior, fizic? Puţin probabil. De cele mai multe ori însă când este vorba de chipul nostru lăuntric refuzăm să ne privim, trecând prin viaţă ca nişte străini faţă de noi …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (36)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 În afară de situaţia în care realmente există un pericol fizic, frica nu este altceva decât o construcţie. Suntem, de fapt, în situaţia de a trăi frica la nivelul unui ego care nu doreşte să-şi pericliteze confortul emoţional. De fapt, nu vrem să riscăm dificultăţi şi prejudicii care ne-ar pune sub semnul întrebării stima de sine şi identitatea noastră actuală.   Oare nu vom fi respinşi? Nu va ieşi la lumină faptul că nu suntem capabili, suficient de buni? Cum rămâne cu nevoia noastră de acceptare şi aprobare? Pentru a …

Confruntarea cu Umbra și integrarea proiecției

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Confruntarea cu umbra este o oportunitate cotidiană. Avem această oportunitate atunci când ceva ne deranjează la cineva, un anumit comportament, o anumită atitudine.  Atunci când cineva spune în spiritul mitologiei, „m-ai făcut să mă simt rău”,avem de-a face cu un fenomen proiectiv. E cineva care să nu fi spus măcar o dată, propoziţia asta în viaţa lui? În realitate, un asemenea lucru nu este posibil pentru că răspunsul la o situaţie este elaborat întotdeauna în interiorul meu, am această libertate de a da răspunsul pe care îl doresc în orice situaţie, chiar şi …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (34)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Este esențial să lucrăm pentru a redobândi chipul fundamental al binelui care ne dă perspectiva corectă asupra vieții și ne eliberează de frică, vinovăție și resentimente. Sentimentul de siguranță care se naște din încrederea că suntem ok așa cum suntem ne va da putere să abordăm situațiile dificile și să ne putem împlini aspirațiile personale.   Vom putea să trăim încercările exterioare fără teama de a pierde aprobarea și acceptarea celorlalți. De asemenea, ne vom asuma dificultățile lăuntrice, înțelegând caracterul inevitabil al provocărilor vieții, confruntându-ne cu acele conflicte care ne țin …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (33)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Ce gânduri și convingeri lăsăm să ne călăuzeasca? Ce voci alegem să ascultăm? De multe ori am ales să ascultăm glasul neputinței care ne spune: “Nu ești suficient de bun. Nu vei reuși. Renunță la aspirațiile tale. Rămâi ceea ce ești.”   Ne-am lăsat paralizați de frică și nu ne-am permis să trăim experiența extraordinară de a fi curajoși, renunțând, astfel, la aspirațiile noastre îndreptățite și alegând neajutorarea și sentimentul înfrângerii. De fiecare dată când am ales să evităm o situație de viață mai solicitantă am renunțat și la o parte din …

Gânduri pentru înnoirea vieţii (30)

…aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Romani 6:4 Deschiderea și exprimarea dramei personale, a problemelor de viață, mă pune într-o situație de vulnerabilitate. De aceea eliberarea de durere, de frică, de mânie, de rușine și de vinovăție implică în mod necesar existența unui cadru suportiv și acceptant care să ne permită construcția unui atașament sigur, dătător de încredere, o încredere fundamentală în bine, în sensul bun al devenirii lucrurilor și de reluare în acest fel a procesului nostru de dezvoltare personală. Celălalt devine astfel un reper esențial al procesului nostru de vindecare și individuare.   Durerile îngropate ale …

“Mi-ai dat una, ți-am dat două!” | Mic tratat despre REACTIVITATE (Integral)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Reactivitatea noastră nu are legătură, să zicem așa, doar cu situația. Aș zice că, în primul rând, nu are legătură cu situația, pentru că – principial vorbind – noi putem să ne alegem răspunsul la orice situație. O situație vine ca o ofertă, dar noi avem libertate să ne alegem un răspuns sau altul în raport cu acea ofertă. Totuși, de foarte multe ori dăm un răspuns pe care îl resimțim ca fiind constrângător, cam forțat, iar acest lucru se datorează întotdeauna unor puncte vulnerabile pe care înca nu le-am rezolvat. Mai concret, este vorba …

Paradoxurile vindecării (5) – Viaţa ca o terapie

Alcoolicul care alege astăzi să meargă la cârciumă să se îmbete, în mod evident, nu este dispus să se vindece. Dacă vrea să se vindece, trebuie ca astăzi să nu bea. Dacă vrea să se vindece, trebuie să fie dispus ca mâine să nu bea şi tot aşa, până ajunge la ce îl doare în interior, iar când ajunge acolo să fie dispus să se tăvălească pe jos de durere decât să bea. Când ne asumăm un proces de integrare profundă, putem trece prin astfel de momente, indiferent că este vorba despre dependenţă de alcool, sau despre alte probleme. Fiecare …

Orice s-ar spune despre mine e adevărat

Umbra este acea parte din noi pe care nu vrem să o recunoaştem. De exemplu, eu sunt o persoană inteligentă, aşa mi-au spus şi părinţii, aşa au arătat şi testele de inteligenţă şi de asemenea, am descoperit şi eu pe parcursul vieţii mele că sunt o astfel de persoană. Această calitate a ajuns să facă parte din identitatea mea şi mă reprezintă în mod profund. Dar dacă eu absolutizez inteligenţa, tot ceea ce ar putea să îmi evoce stupiditatea, mă va arunca într-o stare de conflict şi stres. Sunt o persoană inteligentă, dar pot fi şi o persoană stupidă în …

Drumul către autenticitate

Ne dorim să fim autentici, dar lucrul acesta nu este uşor, pentru că de multe ori a fi autentic, înseamnă să treci printr-un pasaj de frică. Autenticitatea se cultivă, iar asta înseamnă, de multe ori, să ne asumăm aspectele delicate ale personalităţii noastre.  Suntem construiţi din lumini şi umbre, iar aceste polarităţi ne înspăimântă uneori. Pe de altă parte, tânjim după integritate şi după plenitudine, iar aceste condiţii nu le putem dobândi fără exerciţiul autenticităţii, care ne permite să creăm o stare de congruenţă în interiorul fiinţei noastre. Reversul este starea de conflict, de incongruenţă, adică eu sunt într-un fel, …

Despre nemulţumire şi sentimentul de abandon (secvenţe de atelier)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ – Am observat în ultima vreme că de câte ori plec de la părinți, am niște somatizări puternice. Mă cuprinde amețeala, am dureri de cap, stări de vomă… și o senzație de gol pe care nu mi-o explic. Am senzația asta că mă simt abandonată, singură, deși decizia a fost a mea de a nu locui cu ei și de a sta în București. După ce am ajuns acasă la mine, pur și simplu, m-a cuprins disperarea: că sunt singură și neputincioasă. Cel mai rău era că mă simțeam abandonată, că toată lumea m-a părăsit… …

Despre putere, slăbiciune şi vulnerabilitate

A-mi arăta sentimentele sau afecțiunea poate fi perceput ca o dovadă de slabiciune. Bine, dar ce este slăbiciunea, cum o definim?  A fi slab înseamnă a fi vulnerabil? Sigur că exprimarea sentimentelor se asociază cu o anumită vulnerabilitate pentru că implică deschidere. Dar cum privesc eu această vulnerabilitate? Dacă o privesc într-un mod absolut, sigur că atunci este periculos să te deschizi, devine o slăbiciune şi poţi fi rănit. Adică eu mă deschid, îmi arăt sentimentele şi tu râzi de mine. Cum aş putea să mă simt? Aş putea să mă simt rănit, evident. Dar lucul acesta se întâmplă daca …

Despre dificultatea de a ierta

Oferim iubire din prea plinul inimii noastre, de aceea pot să iert cu adevărat doar în momentul în care sufletul meu a ajuns la pace și iubire. Altfel ne pierdem în teorii despre etapele iertării sau nu știu ce programe despre iertare, generoase în felul lor, și cu siguranță bine intenționate, dar sterile în fond sau chiar amăgitoare. Realitatea este că ne putem păcăli singuri. De fapt, marele nostru conflict este cu noi înșine. Urând pe cineva, în realitate te urăști pe tine însuți. Nu ne asumăm cu adevărat propriile umbre și astfel, ajungem să ne torturăm nu doar propria …

Povestea FRICII

La o privire atentă putem constata că existenţa noastră implică în mare măsură o mişcare între nevoia fundamentală de siguranţă, de supraviețuire – în fond, şi o nevoie de creştere şi libertate. Nevoia de siguranţă este universal umană, prin urmare firească şi îndreptăţită. Nimeni nu poate să spună că nu are nevoie să se simtă protejat faţă de pericole care îi pot leza integritatea. A avea o bază de siguranţă este o exigenţă ontologică pe care ne construim întregul edificiu al vieţii. În mod normal, aceasta se creează în relaţiile fundamentale de ataşament pe care le construim în copilărie cu părinţii …

Capacitatea de a te deschide emoţional. Moduri ale stării de bine și cum să le dobândim (3)

Care este cea mai elevată stare de bine? Evident, fericirea este cea mai elevată stare de bine. Omul este într-o continuă căutare a stării de bine. De aceea putem vorbi despre ceea ce se numește zona de confort. Problema este că în mod frecvent în zona noastră de confort imediat, foarte multe nevoi rămân nesatisfacute, şi atunci trăim stări conflictuale în raport cu aceasta zonă de confort. Cea mai elevată stare de bine este fericirea, dar de multe ori o căutăm și o confundăm cu zona de confort imediat și în felul acesta, în mod paradoxal, pierdem contactul cu această …

Capacitatea de a te deschide emoţional. Reconfigurare și stare de bine (2)

Starea de bine este o nevoie și prin urmare devine o căutare permanentă. A te simţi bine este o nevoie. Dar pentru că nu s-au creat condiţiile astfel încât să ne simțim bine din interior, am dezvoltat tot felul de dependenţe. Adică tot felul de plăceri substitutive, care încet, încet devin dependenţe şi nişte probleme în sine. Aceasta ar putea să fie una dintre consecinţele faptului că nu intrăm în contact direct și în mod conştient cu emoţiile  noastre primare, cu emoţiile noastre princeps care ne permit să ne conectăm cu nevoile noastre profunde, autentice, ontologic îndreptățite. O altă consecinţă …

Umbra și negarea de sine

Ceea ce nu acceptăm la noi sau, altfel spus, ceea ce nu integrăm ne controlează comportamentul și se proiectează asupra unei alte persoane. Epictet a fost un filosof antic, stoic, acceptat ca precursor al terapiilor cognitive actuale. Cea mai cunoscută propoziție pe care a rostit-o Epictet, în timpul vieții sale, sau considerată ca fiind cea mai importantă, a fost aceasta: „nu evenimentele sunt cele care ne influențează ci felul în care noi le interpretăm pe ele”. Cu alte cuvinte, singuri ne facem rău, atunci când ne facem rău. Altfel spus, omul nu poate să-și facă rău decât singur. Această idee o …

Cum să îți vindeci NEVROZA prin acceptarea vulnerabilității (Atelier)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ -Există o perioadă din copilăria mea pe care am acoperit-o, studiind, învăţând, cultivându-mă. Ma simţeam foarte izolată în situaţia aceea față de copiii de vârsta mea și neputincioasă că nu puteam să fac ce ziceau ei, iar lucrul acesta mă făcea să mă simt ruşinată. -În spatele sentimentului de izolare este cineva care aşteaptă sa fie recunoscut și acceptat. Disperarea pe care o putem trăi este expresia cuiva care se simte respins, care este negat sau chiar urât. În felul acesta, trăieşte un sentiment profund de singurătate. -Parca toată identitatea mea cea adevăratăe acolo. -Las-o sa vorbească, …

Despre naturaleţea afectivităţii. Cum scăpăm de emoţiile reziduale (VIDEO)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Schimbarea implică, în primul rând, gândurile, credințele noastre, dar și emoțiile noastre. Multe dintre emoțiile noastre sunt reprimate, refulate și acoperite de alte emoții, iar aceste emoții de acoperire devin nişte simptome, pentru că nu sunt nişte emoții autentice. Într-un asemenea context, sigur că este important să ne eliberăm de aceste emoții reziduale, emoții reprimate, astfel încât să ne recăpătăm naturalețea afectivității. Dacă la un nivel mai profund există o rană, există o durere, există o suferință, sigur că va exista o emoție de acoperire, cum ar fi mânia sau frica, și atunci, sigur că …