Eul condiționat conflictual

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Acum vom pune în discuție reprezentarea negativă despre sine. Aici relaţiile sunt negative, pentru că sunt anticipări negative, pentru că persoana proiectează eşecul şi proiectează respingerea. Se simte singură şi experiază mai mult sau mai puţin o stare de abandon, de aceea orice mic conflict cu celălalt, orice mic conflict cu lumea, orice conflict cu sine tinde să genereze o ruptură, un clivaj, o separaţie, o dezbinare în sine. Evident că persoana experiază stagnarea, nu are cum să se simtă cu adevărat bine, e mai degrabă o stare de rău, nu o …

Încrederea fundamentală în bine

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Despre ce e vorba!? Este vorba despre încrederea fundamentală în bine. Este vorba de acea încredere în faptul că eşti protejat. Este vorba despre acea încredere în faptul că Dumnezeu este prezent în viaţa ta. Este vorba pur şi simplu de a accede la Real. Eu aud oameni din Biserică, probabil mulţi dintre voi mergeţi la biserică, care au un discurs absolut paralel.Ei sunt de 20 de ani în Biserică, dar tot ceea ce spuncând sunt nervoşi şi nu numai, când îşi deapănă aşa filozofia de viaţă, vezi că, de fapt, n-are nicio …

Umbra și mecanismul proiecției

Transcrieri din conferinţa ‘Personalitatea – lumini și umbre’ Povestea umbrei ar mai putea să înceapă şi așa: “Și au adus la El fariseii și cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter și, așezând-o în mijloc, Au zis Lui: Învățătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Și aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. Și stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis: Cel fără …

Paradoxurile vindecării (2) – Nevoia de a fi acceptat şi iubit

Există în mine o dorință de a fi acceptat, de a fi apreciat și iubit. Cu siguranță și Hitler avea o nevoie arzătoare de a fi iubit, pentru că în fond, vorbim de o nevoie universal umană. A nu fi iubit, pentru un copil, echivalează cu moartea, înseamnă să fii aruncat într-o condiție de abandon. Această perspectivă este cumplită și se trezește în noi o angoasă fundamentală de moarte, care trebuie rapid compensată, pentru că devine insuportabilă, deci trebuie să faci ceva ca să câștigi aprobarea și protecția părinților. Asta te scoate din angoasa fundamentală, din acea trăire de abandon …

Orice s-ar spune despre mine e adevărat

Umbra este acea parte din noi pe care nu vrem să o recunoaştem. De exemplu, eu sunt o persoană inteligentă, aşa mi-au spus şi părinţii, aşa au arătat şi testele de inteligenţă şi de asemenea, am descoperit şi eu pe parcursul vieţii mele că sunt o astfel de persoană. Această calitate a ajuns să facă parte din identitatea mea şi mă reprezintă în mod profund. Dar dacă eu absolutizez inteligenţa, tot ceea ce ar putea să îmi evoce stupiditatea, mă va arunca într-o stare de conflict şi stres. Sunt o persoană inteligentă, dar pot fi şi o persoană stupidă în …

Duşmanul interior

Este uşor de observat că în fiecare dintre noi există un duşman interior, cel puţin potenţial şi am ajuns la concluzia că cel mai bun lucru este să mi-l fac prieten, nu să încerc să îl elimin, pentru că asta înseamnă să mă distrug pe mine însumi. Dacă stomacul meu devine duşmanul meu, spre exemplu, şi eu mă hotărăsc să îl termin, atunci mă voi îmbolnăvi sau chiar voi muri; oricum gastrita sau ulcerul sunt garantate. Dacă eu am o anumită identitate, spre exemplu identitatea de român sau de bărbat şi nu îmi pot asuma aceste dimensiuni ale fiinţei mele, …

A fi noi înșine – Eseu (7)

Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Matei 11, 28 Iertați-mă, viața îmi este insuportabilă. Acestea au fost ultimele cuvinte ale artistei franceze Dalida, scrise pe o bucată de hârtie înainte de tragicul său sfârșit. Cuvinte de o nemărginită tristețe ale unei femei care aparent a avut totul pentru a fi fericită: glorie, bani, frumusețe, admirație… Un al treilea cadru al vieții, dincolo de social și dincolo de viața în doi, se raportează la noi înșine ca la niște ființe unice, irepetabile. Așa cum există o nevoie de a ne uni cu …

Despre putere, slăbiciune şi vulnerabilitate

A-mi arăta sentimentele sau afecțiunea poate fi perceput ca o dovadă de slabiciune. Bine, dar ce este slăbiciunea, cum o definim?  A fi slab înseamnă a fi vulnerabil? Sigur că exprimarea sentimentelor se asociază cu o anumită vulnerabilitate pentru că implică deschidere. Dar cum privesc eu această vulnerabilitate? Dacă o privesc într-un mod absolut, sigur că atunci este periculos să te deschizi, devine o slăbiciune şi poţi fi rănit. Adică eu mă deschid, îmi arăt sentimentele şi tu râzi de mine. Cum aş putea să mă simt? Aş putea să mă simt rănit, evident. Dar lucul acesta se întâmplă daca …

Despre dificultatea de a ierta

Oferim iubire din prea plinul inimii noastre, de aceea pot să iert cu adevărat doar în momentul în care sufletul meu a ajuns la pace și iubire. Altfel ne pierdem în teorii despre etapele iertării sau nu știu ce programe despre iertare, generoase în felul lor, și cu siguranță bine intenționate, dar sterile în fond sau chiar amăgitoare. Realitatea este că ne putem păcăli singuri. De fapt, marele nostru conflict este cu noi înșine. Urând pe cineva, în realitate te urăști pe tine însuți. Nu ne asumăm cu adevărat propriile umbre și astfel, ajungem să ne torturăm nu doar propria …

Despre importanța celui de-al doilea gând                       

Motto: „Să punem gândul cel bun.” – Sf. Paisie Aghioritul „Sunt ok așa cum sunt” este o formulă generică. Arată, în primul rând, sensul în care este important să ne mișcăm. Dar dacă am spus de trei ori „sunt ok așa cum sunt” nu înseamnă chiar că ajungem să integrăm toate conflictele și zonele de umbră pe care le-am refulat până acum, să fim realiști! Procesul integrării umbrei, schimbarea convingerilor limitative și prelucrarea conflictelor profunde este o lucrare cărămidă cu cărămidă, bucată cu bucată. Construcția acestei case a sufletului se face într-o logică asemănătoare cu aceea a unei case obișnuite: …

Iubirea, congruența interioară și logica relațiilor sociale

A face lucruri pentru ceilalți este bine în foarte multe situații, în foarte multe circumstanțe, chiar și în logica schimbului: îți dau, îmi dai. Dar când este vorba de iubire, aceasta nu poate să fie decât necondiționată. Prin urmare, dacă te iubește cineva, te iubește necondiționat, iar dacă la rândul tău iubești un om, îl iubești necondiționat. A face lucruri bune pentru alții nu implică neapărat iubirea, ci angajamentul și seriozitatea contractuală pe care le ai, la serviciu, de exemplu. Nu-ti iubești neapărat șeful când îți cere să îndeplinești niște sarcini, ci o faci pentru că ai un contract și îți …

Mă iubesc și mă accept așa cum sunt

Este important să înveți să te iei în brațe fără motiv, practic să te iubești așa cum ești. Până la urmă, dacă iubesc un om, nu-l iubesc cu un motiv. Îl iubesc, pur și simplu. Iubirea nu e motivată. Doar în această logică putem ajunge să ne bucurăm și să savurăm viața. Asta nu înseamnă să accept orice de la oricine, oricând, oricum. Nu. Asta nu înseamnă că, dacă-mi iubesc copiii, accept orice de la ei chiar și să fie lipsiți de bun simț. Nu, nu accept așa ceva. Le spun: „Aveți grijă! Eu cu așa ceva nu sunt de …

Povestea FRICII

La o privire atentă putem constata că existenţa noastră implică în mare măsură o mişcare între nevoia fundamentală de siguranţă, de supraviețuire – în fond, şi o nevoie de creştere şi libertate. Nevoia de siguranţă este universal umană, prin urmare firească şi îndreptăţită. Nimeni nu poate să spună că nu are nevoie să se simtă protejat faţă de pericole care îi pot leza integritatea. A avea o bază de siguranţă este o exigenţă ontologică pe care ne construim întregul edificiu al vieţii. În mod normal, aceasta se creează în relaţiile fundamentale de ataşament pe care le construim în copilărie cu părinţii …

Capacitatea de a te deschide emoţional. Reconfigurare și stare de bine (2)

Starea de bine este o nevoie și prin urmare devine o căutare permanentă. A te simţi bine este o nevoie. Dar pentru că nu s-au creat condiţiile astfel încât să ne simțim bine din interior, am dezvoltat tot felul de dependenţe. Adică tot felul de plăceri substitutive, care încet, încet devin dependenţe şi nişte probleme în sine. Aceasta ar putea să fie una dintre consecinţele faptului că nu intrăm în contact direct și în mod conştient cu emoţiile  noastre primare, cu emoţiile noastre princeps care ne permit să ne conectăm cu nevoile noastre profunde, autentice, ontologic îndreptățite. O altă consecinţă …

Iubesc, sunt vulnerabil, deci puternic (VIDEO)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Sentimentele sau o emoţionalitate mai profundă se asociază cu o anumită vulnerabilitate pentru că exprimarea acestei dimensiuni implică deschidere. Şi asta înseamnă implicit vulnerabilitate. Problema este cum priveşti această vulnerabilitate. Dacă o priveşti într-un mod absolut, sigur că atunci este periculos să te deschizi, se poate transforma într-o slăbiciune, adică eu îţi zic că te iubesc, adică mă deschid şi îmi arăt sentimentele şi tu râzi de mine. Şi eu atunci aş putea să mă simt rănit. Dar asta dacă sunt doar vulnerabil. Ori eu nu sunt doar vulnerabil, eu sunt şi puternic. Atunci când …

Planul emoţional şi importanţa lui în dezvoltarea personală

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Foarte mulţi dintre noi au fost victimele unor traume emoţionale pe parcursul vieţii. Împrejurări de viaţă din copilărie, mesaje pe care le-au primit în copilarie etc., au depăşit mai mult sau mai puţin puterea de adaptare a copilului şi atunci aceste lucruri s-au transformat în nişte traume, în nişte lovituri. Aceste lovituri marchează acest plan afectiv şi durerea care rezultă din aceste lovituri rămâne acolo şi ajunge să fie îngropată. Ca persoana să meargă mai departe în viaţă şi să suporte viaţa, trebuie într-un fel sau altul să pună capac pe aceste dureri. Problema este …

Eu sunt centrul problemei. Să ne lăsăm părinții în pace!

Toți trecem printr-o nevroză relațională cu părinții și vindecarea noastră personală depinde într-o foarte mare măsură de vindecarea relației cu părinții. Sunt esențiale trei lucruri în acest tip de relație: acceptarea, iertarea și iubirea. Este important să îi acceptăm așa cum sunt, chiar dacă uneori unele lucruri ne pot mâhni la ei, cum ar fi neputințele lor. Este important să îi iertăm pentru răul pe care ni l-au făcut, în concepția noastră, și astfel, să-i putem iubi. Aceasta înseamnă implicit să ne vindecăm pe noi înșine. Prin urmare, vindecă-te tu pe tine mai întâi și se vor vindeca și părinții tăi. …

“Mi-ai dat una, ți-am dat două!” | Mic tratat despre REACTIVITATE (2)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Repoziționarea înseamnă ca eu să îmi prelucrez suferința, să mi-o asum ca fiind a mea și să o trăiesc până la capăt, să mă pot raporta la celălalt de pe o poziție de înțelegere. Iar asta nu o pot obține fără compasiune, fără să înțeleg comportamentul celuilalt din perspectiva unei drame. El se comportă așa datorită unei răni, a unei suferințe, altfel nu am cum să spun „Iartă-l, Doamne!”, nu am cum. Dacă el este fundamental rău intenționat, nu am de unde ierta. O atitudine fundamental rea nu poate fi iertată, doar în măsura în …

“Mi-ai dat una, ți-am dat două!” | Mic tratat despre REACTIVITATE (1)

Transcrieri din seria Seminariilor ‘Măiastra’ Reactivitatea noastră nu are legătură, să zicem așa, doar cu situația. Aș zice că, în primul rând, nu are legătură cu situația, pentru că – principial vorbind – noi putem să ne alegem răspunsul la orice situație. O situație vine ca o ofertă, dar noi avem libertate să ne alegem un răspuns sau altul în raport cu acea ofertă. Totuși, de foarte multe ori dăm un răspuns pe care îl resimțim ca fiind constrângător, cam forțat, iar acest lucru se datorează întotdeauna unor puncte vulnerabile pe care înca nu le-am rezolvat. Mai concret, este vorba despre …

Principii universale ale schimbării. Umbra şi credinţele iraţionale (4)

Transcrieri din seria Seminariilor “Măiastra” Fără o minte smerită, cât de cât, aceste poziţii vechi se menţin. Pentru că noi ne-am construit un mod de a supravieţui, noi suntem nişte supravieţuitori până la urmă. Ce-i în mână nu-i minciună,da? Cum ar zice unul sau altul…. Cum să dai tu drumul la credinţa ta iraţională, că este ceea ce ai. ”Eu nu dau drumu la pasărea din mână pentru cioara de pe gard”. Da asta e în interiorul viziunii. E în paradigma care te-a adus aici, nu într-o paradigmă care să-ţi permită o reînnoire. Şi eşti în vechea paradigmă,nu? De aceea …

Procesul iertării

Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. Matei 6, 12 Procesul iertării se asociază cu o catastrofă a Egoului, prin urmare iertarea este un proces dificil, pentru că în esență exprimă o calitate a trăirii pe care o obții trecând prin durere, frică, umilință, regret, până în pragul disperării. Persoana trăiește un adevărat colaps. Iertarea este în fond expresia unei noi identități, iar această nouă identitate are prețul ei. Iertarea este o experiență care nu poate fi trăită din vârful buzelor, ci doar din adâncul inimii; o inimă capabilă să vadă drama celuilalt și să …